Arhive pe categorii: De sănătate …

COINCIDENŢE ?

Motto: ”Decât să ajungeţi la doctor, mai bine ţineţi o zi de post” – Plutarh

 Am scris, nu demult, despre restricţia calorică. Povestindu-vă, am făcut nişte conexiuni, pe care vi le supun aprecierii şi poate conchidem ceva benefic, în perspectiva crizei cu care suntem ameninţaţi. Mereu, m-a contrariat mizeria alimentară  căreia erau supuşi deţinuţii politici comunisti.

Nu mă îndoiam de adevărul celor spuse, dar ceva nu-mi dădea pace. Rezistenţa lor supraomenească, în timpul detenţiei şi longevitatea lor, după ieşirea din temniţă.

Pentru argumentare, trec de cazul evreilor scăpaţi din lagărele naziste, numai piele şi os. Mă opresc la unchii mei, avocaţii, care au trăit, peste 90 de ani !

Unul dintre ei, prin graţia româno-comunistă, a beneficiat şi de domiciliu forţat, post detenţie. Şi voi continua exemplificarea, prin câţiva lideri politici, din care, doi ,nu se poate crede că ar fi avut  avantaje alimentare.

Am în vedere pe liberalul Mircea Ionescu- Quintus, şi pe recent regretatul lider ţărănist Ion Diaconescu.

Am mai citit  despre încă un ţărănist nonagenar, trecut în lumea celor drepţi, la rândul său, victimă a detenţiei comuniste. Nu-i reţin numele. Dintre cei în viaţă, mă mai  gâdesc la domnul academician Gabriel Ţepelea şi domnul Ionescu-Galbeni, personalităţi marcante ale PNŢCD.

Excepţie, ar constitui-o Seniorul Corneliu Coposu, unde fumatul excesiv, cred că a avut contribuţia sa fatidică.

Este o ipoteză, pe baza unei constatări din viaţa curentă,nu o concluzie. Mă gândesc, la porţiile mici, discriminatorii la mese, primite de acestia, care probabil acopereau 70% din  capacitatea stomacului, (şi aşa restrânsă ,urmare a nemâncării, la care erau supuşi), ca şi la zilele de nemâncare, precum postul recomandat în  motto.

Încercând să înţeleg practic, presupun că pe lângă porţia  redusă calitativ-caloric, mai era probabil micşorată cantitativ, cu cel puţin 25%,  din necesarul zilnic, prin blidele mai mult goale în care-şi primeau  resturile respective, au permis o adaptare a organismului, la supravieţuire, cu implicaţiile sanitare benefice postfactum, aferente.

PS: Am  fi încântaţi, dacă o asemenea idée, potenţial benefică sanogen, ar fi completată de vizitatorii noştri.Cărora, de ce nu, le este dedicată, din toată dorinţa  virtuală, de bine !

 Mai ales, prin perspectiva  de genocid  ce ni se prefigurează.

 Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria De sănătate ..., Diverse ..., Educaţie, Politică, Sănătate

RESTRICŢIA CALORICĂ (RC)

 În loc de motto: ”Bucuraţi-vă de înfometare ! Veţi trăi mult…, cu puţin !” – Madi şi Onu

Începând din anii 1930, americanii studiază  procesele de îmbătrânire, în sensul cunoaşterii mecanismului producerii acestuia, spre a le asigura americanilor, vârste nu matusalemice,  ci, probabil cât spre a se bucura de agoniseala din timpul vieţii lor edenice.

  Sau poate nişte cercetători cinici, să se răzbune pe statul social American, prin obligaţia plătirii unor pensii, cât mai mult timp. Ipoteză profană, desigur, indusă de frământările actuale ale “stătucului”  nostru.

De atunci, au fost obţinute rezultate impresionante de prelungire a duratei de viaţă prin  regimurile alimentare  cu un conţinut scăzut de calorii. Unul dintre pionierii acestei abordări, dr. Roy Walford se confesează: ”Eu mi-am petrecut cea mai mare a vieţii mele profesionale cercetând relaţia dintre nivelul de consum de calorii şi longevitate.

An după an, lucrând în laboratorul meu din cadrul Universităţii California- Los Angeles, am fost martorul rezultatelor spectaculoase ale restricţiei calorice (RC).

 Animalele supuse unui regim normal de alimentare începeau să încărunţească, să le cadă părul, să li se fragilizeze oasele, să se deplaseze din ce în ce mai lent, iar în cele din urmă să nu se mai mişte deloc.

În vreme ce aceste  modificări surveneau în cadrul unui grup de cobai, un alt grup, alăturat primului, manifesta un comportament cu totul diferit. Acest al doilea grup era supus regimului alimentar de restricţie calorică (RC). Animalele din acest grup îşi păstrau o tinereţe şi o vitalitate uimitoare. La o vârstă la care majoritatea cobailor hrăniţi normal muriseră- un echivalent uman de 85sau 90 de ani-aproape toţi cobaii supuşi  regimului RC nu doar că erau în viaţă, ci şi în plină putere. Femelele rămăseseră chiar fertile.

Procesul de îmbătrânire fusese încetinit într-o manieră atât de spectaculoasă încât mulţi dintre cobaii supuşi regimului alimentar RC au trăit  până la o vârstă echivalentă cu peste 140 ani umani, în unele cazuri chiar peste 150 de ani”.

 Inspiraţi de reuşita cercetării americane, câţiva ani mai târziu, cam în perioada închisorilor comuniste, ai noştri, s-au hotărât asemenea fascistului Menghele, să efectueze o etapă nouă, asupra deţinuţilor politici.

Păcat că s-au pierdut  reţetele folosite. Ar putea fi continuate cu rigoarea managerială, la care asistăm astăzi, în condiţiile de austeritate la care suntem determinaţi, spre binele nostru socio-uman, inconştienţi nerecunoscători, ce suntem. Poate cauza ştiinţei, nu este ratată întru salvarea naţiei noastre sinucigaşă !

 Exprimându-mi amărăciunea asupra acestei pierderi ireparabile, Madi caută să mă încurajeze.

Poate, pentru început, să încerce guvernanţii,”meniul Jilava !?”

Dar…, continuă ea îngrijorată, pentru statornicirea rezultatelor, sper să nu fim atât de iresponsabili şi să nu le permitem începând  cu 2012, continuarea experimentului.

Altfel, cum am cânta.., precum Onor Premierul BOC:

”Cu puşca şi cureaua lată,

 Ce Râsul Ţării…, eram odată !”

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria De sănătate ..., Din lume ..., Râsu/Plânsu

STEVE JOBS

Mă credeţi sau nu, azi noapte, mi s-a arătat în vis, Steve Jobs(inventatorul). Cu ochi strălucitori, afundaţi în orbite, cu zâmbet stânjenit, mi s-a adresat:

Onu…, aşa-ţi spune, nu ?

Înclin afirmativ din cap.

Ia mai dă-o-ncolo de politică !

Dacă vrei să-ţi ajuţi semenii, nu le mai vorbi, despre ce  trece de nivelul puterilor dorinţelor lor de acţiune.

 La Recycle Bin cu preocupările ce-ţi vor depăşi  capacităţile tale de finalizare.

Întreabă-ţi, mai bine , cititorii de sănătate, dacă efectiv o vor…, prin străduinţele lor.., nu prin însuşirile tămăduitoare, ale Moaştelor Sfintei Parascheva, sau ale sărmăluţelor, servite la Praznicul acesteia.

M-a năpădit un val de duioşie (ca atunci când recunoştinţa pentru darul primit, îţi înţeapă nările şi obrajii până la lacrimi),  şi am simţit nevoia să-l îmbrăţişez, spunându-i:

 Stevy, acum înţeleg genialitatea ta; tu ai intuit, prin Banca Universală de Date,  ce nevoi informatice au oamenii, ai scrutat Tezurul acestei BĂNCI, şi le-ai pus câteva la dispoziţie, sub forma invenţiilor tale.

Emoţionat, în semn de acceptare, a dat parcă să mă îmbrăţişeze.

M-am eschivat !

Surprins, m-a privit îndelung, şi cu glas mâhnit, aproape mi-a şoptit:

”Bine…, dar te rog, să nu uiţi visul acesta.

M-am trezit, speriat de ce am fost în stare !

Mă uit confuz, în jurul meu, să văd dacă sunt acasă.

 Sunt !

Văd corpul de bibliotecă, de la capul patului, în care citesc titlul cu litere ce-mi par de-o şchioapă:

DESPRE RESTRICŢIA CALORICĂ.

Mi-o fi lăsat-o Steve ?

Nu, îmi amintesc.., o aveam.., dar din cauza politicii, aproape o uitasem.

Noroc de vis, care mi-a deschis ochii.

O voi reciti, şi povesti vizitatorilor, cum m-a sfătuit Steve Jobs.

Poate îi va ajuta să depăşească momentele grele, provocate de mizeria managerială a Ţării.

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria De sănătate ..., Politică, Proză

ALZHEIMER

În loc de motto: Să nu închidem uşa…, închizătorilor de spitale !”  Madi şi Onu

Recent, un tendenţios funest, a lansat răutăţi impardonabile la adresa Preşedintelui nostru drag: cum că ar fi bolnăvior, dar nu se poate afla, că vezi Doamne, ce ne facem noi, dacă nu ştim, măcar să povestim, dacă altceva nu reuşim pentru salvarea Statului nostru social.

Uneori, avem înclinaţii de îngrijorare, în speranţa că soarta ne va întinde o mâna neaşteptată, de ajutor. Dar divinul din noi, refuză să muşte din fructul otrăvit al ispitei  lui Mefistofeles, „diavolul originar”, ciudat, pus tot de Domnul, spre verificarea noastră.

Oooooo, vaaaaai…, suspiciune celestă ! Şi să nu dau crezare tunetelor presei, întru răspândirea diabolică a veştii ? Cu nici un alt scop, poate, decât a provoca sincerităţi nostime, de genul: „- Gigele, tata e acasă ?- Da, dar mi-a cerut  să spun că nu e!”

Om sunt, şi nu pot rămâne insensibil la auzul veştii cu nuanţe sataniste. O reiau în gând, şi nu observ simptomele cutremurătoare ale afecţiunii Alzheimer,  „boală  neurodegenerativă legată de vârstă, caracterizată prin alterarea persistentă şi progresivă a funcţiilor cognitive: memoria, capacitatea de învăţare, atenţia, orientarea, calculul, limbajul şi gândirea. Acestea pot fi precedate sau însoţite de tulburări ale controlului emoţional, modificări ale personalităţii, tulburări de comportament.” Faţă de simptomele medicale, nu pare a fi Alzheimer.

Poate dacă ar fi să dea bacul, chiar şi în două sesiuni, poate dacă ar recalcula tăierile de venituri, salarii, pensii, ajutoare sociale,  reducerea tva, pentru o reevaluare a crizei, poate dacă s-ar bîlbîi , poate dacă s-ar repeta „23 August 1944”, ori Putin şi Sarkozey ar claca, să suspectez o alterare cognitivă.

Cât priveşte repetarea nodului de plâns în gât, nediscernerea maturităţii liderilor Opoziţieii PONTA şi ANTONESCU, neparticiparea la Ziua Flotei, la meciul România-Franţa, nu pot fi tulburări evidente de comportament. Mă îngrijorează însă pierderile de memorie din rândul fruntaşilor PDL:

– uitarea de către Boc, Preşedintele acestuia, a cifrelor FMI raportate,

 – uitarea  depunerii actelor despre Congresul partidului, de către noul Secretar general Olteanu,

– uitarea aritmeticii la numărătoarea voturilor  pentru Legea pensiilor văzută de o Ţară întreagă, a preşedintei Camerei deputaţilor,

– uitarea baremului de bunăstare al veniturilor românilor, de către aşa- zisul ministru al muncii, unul, cică… sociolog, pe nume Lăzăroiu.

Mai nou, alt element de necontrol emoţional, sunt şiroaiele de lacrimi ale  ex-secretarului general, Vasile Blaga, supranumit de Preşedinte buldogul,  dar nu ştiu cărui fapt să le atribui.Poate a devenit un nou curent, model Cotroceni !?

Sper însă, ca Justiţia să-şi aducă aportul de recunoştinţă, faţă de PDL şi să nu-l radieze de pe lista partidelor.

Că vezi … „rău cu rău, dar mai rău fără rău!”

PS: Bine că măcar aparent, nu-i vorba de Alzheimer. Doar, în masă, la Boc, acasă/PDL, nu poate fi.

Nimeni nu va recunoaşte !

Madi şi Onu

11 comentarii

Din categoria De sănătate ..., Politică, Râsu/Plânsu, SARCASM

LEGĂTURA „CREIER-INTESTIN”

In 10 decembrie 2008, am scris postul :

Realităţi Româneşti. On blogs.

Spuneam că,  m-am plictisit să bântui pe bloguri ! Cu alese excepţii, numai glume şi politică de prost gust, comentarii pe măsură, încât nu ştii ce să mai crezi: mulţi suferă de ocluzie intestinală, sau există premisa unor descoperiri epocale  în medicină ?

Anatomiştii ar trebui să nu rateze momentul şi să efectueze studii, în vederea găsirii unor probabile legături dintre cutia craniană şi colon. Aşa, neuropsihiatrii şi preoţii vor afla cauza unor aberaţii psiho-mentale, atribuită actualmente, posedării respectivei persoane, de către diavol !

Ar fi bine pentru sănătatea noastră politică, dat fiind că intestinul gros, este sediul fermentării şi putrefacţiei resturilor alimentare, provenite din lăcomia necugetată a unora. Iar din aceste procese biochimice, rezultă o puzderie de substanţe toxice, despre pericolul prezenţei cărora, medicina profilactică, ne atenţionează continuu. Sau, poate, înainte de a se năpusti în diatribe, virtualii pacienţi, ar face bine să îşi acorde un mic răgaz de reflectare şi autostudiu, să observe daca impulsul respectiv, nu se datorează cumva unor disfuncţii provocate probabil de obiceiurile lor proaste alimentare şi nu de ce îşi închipuie, în năzuinţa lor obtuză.

Nu mă gândisem, să propun o soluţie. În ceea ce mă priveşte, sper că această legătură “ţeastă-colon” să se fi atrofiat, întrucât nu am, şi-mi displac reacţiile viscerale ! …era o  ipoteză ludică, neştiind cât sunt de aproape şi ce puţin ne trebuie, pentru eradicarea crizei de civilitate care ne marchează existenţa.

 Zilele trecute, răsfoind  revista PREVENTION un titlu îmi atrage atenţia: ”Intestinul: călătorie în centrul corpului”.

Alături, un contur corporal, sugestiv, arată din zona abdomenului, raze care duc spre memorie, stare de spirit, somn, apetit, imunitate, iar sub titlu, următorul text: ”Este mai deştept decât ştii, are un rol deosebit în păstrarea unui sistem osos puternic şi capacităţi extraordinare de vindecare a organismului.”

Mai mult, produce 95% din rezerva de serotonină (hormonul fericirii şi al somnului sănătos). Simplu spus, dacă intestinul este nefericit,creierul „plânge”. Te simţi indispus, dormi prost, devii irascibil şi apoi, în societate, te manifeşti în consecinţă.

Spre norocul nostru, autorii articolului  propun câteva soluţii pentru remedierea problemei. Dintre acestea, una mi se pare fezabilă şi o recomand prietenos: “eventual, zilnic, să se consume câte un iaurt Danone, cu probioticul Bifidobacteria, (iaurt, care a invadat publicitatea unor tv). Prin dezvoltarea bacteriilor „sănătoase” din intestin, organismul va fi protejat de răceli, gripă şi urmările deprimante ale sindromului de „colon iritabil”.

        Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria De sănătate ...

PISICA VRACI

Zilnic, la ora 18, dau mâncare pisicilor maidaneze, din spatele blocului. S-au aciuat la noi, simţind şansa salvării. Acum, când scriu, gândul mă trimite la acea însuşire specială, cum  că ar avea calităţi vindecătoare.

Probabil un soi de glandă/chakră, prin care percep energiile aşa zis negative, din organismul suferinzilor, spre a le capta, ajutându-i astfel să se liniştească, iar ele rezolvând o carenţă specifică. Un soi de simbioză energetică ? Gest involuntar desigur, dintr-o nevoie naturală de astfel de vibraţii, altfel, neexplicându-se altruismul lor.

Citisem într-un mail transmis mie, persoana ştiindu-mă atent faţă de pisicile blocului, dar nu eram prea încrezător în cele relatate. Fantezii, mi-am spus amuzat ! Până zilele trecute, când cineva, observând cât de prietenos mă port cu pisicile, zâmbindu-mi, mi s-a adresat de parcă ne cunoaşteam din copilărie:

– Ştii, că au însuşiri vindecătoare, ca un fel de vraci ?
– Am citit, dar nu sunt convins !
– Ba să crezi, uită-te la mine ! Eu sufăr de inimă. Într-o zi, îmi era tare rău, mă durea în piept, respiram greu şi nu aveam nici o plăcere să ma uit la pisica mea, la care ţin mult, ca la un prieten de viaţă.
– Dar cum arată pisica dumneavoastră ? Întreb eu, complezent.
– Păi e tânără, o am din februarie, luată de pe stradă, din milă. Dar să vă spun, mai departe.
– Da, vă rog, răspund eu îndatoritor.
– Când a văzut că nu-i dau atenţie, pisicuţa mea, a început să tragă, torcând parcă rugător, pledul de pe mine şi s-a aşezat pe pietul meu, continuând să toarcă. Am adormit, liniştită de sunetul monoton şi blând, al torsului ei. Când m-am trezit, răul de la inimă, îmi trecuse.
– Şi credeţi, că a avut vreun amestec pisicuţa dumneavoastră ?
– Sunt sigură, că a  fost ceva. Mai întâi, faptul că a simţit că mi-e rău. Apoi, tragerea pledului şi aşezarea pe zona dureroasă.  În sfârşit, torsul liniştitor, parcă alinându-mă, urmat de dispariţia greutăţii dureroase din piept.

M-am uitat indulgent, şi, după ce a plecat, am avut o criză de ipohondrie. Oare, pisicuţele mele, mame sau copii, dacă simt nevoia să le mângâi, înainte de mâncare, sa perceapă vreun disconfort în organismul meu şi preluându-l prin intermediul mângâierilor respective, să-şi rezolve nişte carenţe energetice ?

Grija mi-a trecut , dar cazul auzit, părându-mi-se interesant, l-am povestit amuzat, unei vecine, împătimită aproape de grija faţă de pisici. Cu ochiii strălucind, mi-a spus că având reumatism la un genunchi, pisica ei, doarme  lângă acel genunchi, când la schimbări de vreme, are dureri chinuitoare,  care parcă se mai liniştesc. Incitat de coincidenţă, relatez cazurile, unei prietene, asupra obiectivităţii căreia, nu am nici un dubiu. Care, culmea, îmi spune că într-o seară, fiindu-i urât singură şi resimţindu-se din cauza unor dureri abdominale, a împrumutat pentru o noapte pisica vecinei. Ce credeţi, unde s-a cuibărit pisica ? Pe zona cu pricina, de unde, parcă  până dimineaţă, a absorbit, pur şi simplu, durerea.

PS: Aceste coincidenţe, să fie credinţe populare, placebo ? Să fie miracole nedesluşite ale Viului ? Divinul îşi face simţită prezenţa pretutindeni !

Madi şi Onu

18 comentarii

Din categoria De acasă ..., De sănătate ...

FICATUL

Motto: ”Realizaţi oare faptul că dacă ficatul ar putea să menţină puritatea fluxului sanguin, filtrând otrăvurile nocive, omul ar trăi veşnic,  cu excepţia unor accidente fizice?”Dr. Henry G. Bieler

M-am săturat, sincer vă spun,
Să văd minte proastă-n corp român !

Este motivul pentru care, simt nevoia vitală, să renunţ la o tematică politică imundă. Şi, pe fondul atacului obscur, de distrugere a numeroase unităţi spitaliceşti, să încerc măcar din convingerea, că mai bine minte proastă, în corp sănătos, să abordez preocupări de menţinerea sănătăţii. Oricum, am înţeles, că un român naiv, sănătos şi puternic, ar conveni mai mult, FMI.

Încep cu o temă, care mă interesează şi pe mine, direct, întrucât am aflat că ficatul este a doua linie de apărare a sănătăţii.
Ori, pe bune, cine nu are nevoie de sănătate, că de deşteptăciune, n-am auzit pe nimeni, să ducă lipsă ! Nici la Guvern, nici la Televiziuni. În afara celor arătaţi, că au fost înainte, şi care ar fi dus Ţara de râpă.  Şi, dacă nu recunosc.., ce să însemne, decât că au fost şi ei, la fel de infailibili ?

Iar aceia, cine-au fost ? Parcă-mi amintesc, vag: actualii , când încă, nu-i alungase PSD-ul, sătul de ifosele lor democrate.

Apoi, tot actualii, până i-au alungat ţărăniştii, de s-au mâncat între ei, Dumnezeu să-i odihnească !

După decepţia ţărănistă, au urmat odioşii PSD-işti, care, n-au învăţat din păţaniile predecesorilor, că nu poţi prosti, decât o dată. Şi, au revenit tot actualii, cu altă pălărie, DA. Urmăriţi însă de ghinion, au dat peste unul forte, cu numele de Tăriceanu, care nu le-a suportat, cine ştie ce fiţe democrate, şi, nici una, nici alta, i-a dat afară din casă, îngrijorat, de  exemplul proaspăt al PSD-ului, să nu i-o  decredibilizeze. Bineînţeles au mai existat şi infime intruziuni: parcă PDAR, PRM, PUNR şi UDMR sau  poate chiar altele.

Aşa că, după 20 de ani, s-a remarcat un fost, de culoare roşie, devenit portocaliu, prin galbenul liberal, şi care nu-şi recunoaşte mimetismul.

Ei, dar tot în acelaşi interval, s-a convins.., că dacă nu ai spor, există şansa recurgerii la „o soluţie imorală”, pe care s-o şlefuieşti, persuasiv, până când, cei cu vederea minţii slabă, nu mai discern adevărul de minciuna vehement clamată.

Şi asta-mi dă fiori, că ne putem aştepta la surprise. Aşa că, mai bine un ficat sănătos, pentru o minte proastă, în corp sănătos.

Să revenim la ficat deci şi fără multe cuvinte, care mai ales, ne-ar  complica, să repetăm afirmaţia specialiştilor, că şi el, poate obosi; că obosit, nu-şi mai face treaba de filtrare a sângelui, când organismul se acidifiază, iar  el, ficatul, vulnerabil, într-un mediu acid, devine victima propriei neputinţe. La aceasta, contribuie si dereglarea, provocată de epuizarea rezervei  proprii de sodiu, elementul  său chimic de bază, necesar pentru menţinerea  echilibrului acido-bazic al corpului.

Cum poate fi protejat ?

Medicii ne spun, că prin dezintoxicare, cu alimente  şi suplimente alimentare alcaline. Sau prin nemâncare/cură de foame, post, când odihnindu-se, el îşi reface forţele.

Datorită curei de post, la care ne supune implacabil, criza cred că ar fi mai util, să încercăm dezintoxicarea, cu suplimente alimentare acaline, cum ar fi zeama de lămâie, drojdia de bere sau argila.

Da, spun cei mai exigenţi; dar lămâia e acră, înseamnă acid, şi atunci, cum îmi neutralizez aciditatea organismului, atât de nocivă ficatului.

În capcana gustului acru al lămâii, împotriva efectului alcalin, am căzut şi eu, până când am citit, că sucul de lămâie acţionează în organism, ca o bază, fiind deci un antidot natural împotriva hiperacidităţii  dăunătoare  întregului organism.

Dar, de ce drojdia de bere ?

Tot chimie ! Drojdia de bere, conţine mult din sodiul organic, de care duce lipsă ficatul, aportul respectiv, ferindu-l de epuizare.

În mod similar, compoziţia minerală alcalină a argilei, conform practicii naturiste, ajută activ, dezintoxicarea ficatului şi revigorarea acestuia.

În episodul următor, în funcţie de preocuparea manifestată de vizitatori, vor fi prezentate, modurile de administrare a celor trei suplimente: zeama de lămâie, drojdia de bere şi argila.

MADI şi ONU

47 comentarii

Din categoria De sănătate ...

COMPASIUNE

În loc de motto: ” Nu oricine, merită milă!” – MADI şi ONU

Deşi am decis să nu-mi mai irosesc timpul ascultând pălăvrăgelile de la TV, în dorinţa de a vedea o rază de speranţă către orizonturi neportocalii, sticla m-a atras irefutabil.

Doream sa văd cu ochi şi urechi personale, Monstrul, cu nume Cseke Atilla. Dar, vai, ce decepţie ! Un personaj care, ca într-un confesional, face mărturisirea indirectă, că el este doar avocat, străin de medicină.

Hăituit de întrebările  ucigătoare, fără răspuns, ale moderatorului emisiunii, atacat dur la fapte, de un Mihai Tatulici, acest Lucian Bute, al reportajului video-media, ca un băieţel, împins săgalnic, de Preşedinte, pentru gluma de lez-oficialitate, aşa-zisul ministru al sănătăţii, panonicul Cseke Atilla, prăbuşit jalnic, în fotoliul de invitat, al Realitatea TV, cu părul parcă brusc decolorat, sub spectrul groazei, doar că nu întreba printre lacrimi, pe moderatorul emisiunii: “Pot să răspund ?”

Era vorba de răspunsurile la întrebările, adevărate torpile la ficat, ale lui Tatulici, pe care nu l-am mai văzut atât de dezlănţuit, nici în timpurile lui, pro cine nu-mi făcea nici o plăcere.

Dezgustat de oroarea  pe care o incumbă brutalitatea de orice natură, am renunţat la emisiune, frământat de nedumeriri: de ce nu demisionează, dacă este evident, că a greşit ? De ce nu este convins că  a greşit ? De ce suportă umilinţa oprobriului public ? De ce nu-şi face harachiri ?

Să fi fost cumva obligat la gestul respectiv şi atunci, în sinea sa, se descarcă de orice răspundere morală personală ?

Cine l-ar putea obliga la această neomenie ? Premierul ? Dar pe Premier ? UDMR-ul ? Dar pe acesta, ce impulsuri oportuniste ? Să fie animat personajul de impulsuri  fundamentaliste ?

PS: N-am găsit răspunsul, dar mi-a trecut mila. Individul, din cauza căruia, au murit cu zile, câţiva români, ar merita un sfârşit, la fel de ingrat. Oricum, un AVC (accident vascular cerebral), era de dorit, să fi suferit, ca orice atentator la viaţa şi integritatea poporului roman !

MADI şi ONU

37 comentarii

Din categoria De sănătate ..., Politică, SARCASM

Ce caută românii pe Google ?!

Pentru noi, Madi şi Onu, blogul, înseamnă o triplă bucurie:

– Ideea temei şi abordarea ei;
– Lectura comentariilor şi răspunsurile la ele;
– Căutările pe marginea temelor posturilor publicate. Iar când căutările, punctează colateral, racila socio-politică vizată în post, entuziasmul este everestin.

Concret, la ultimul post, o singură căutare: “Cseke Attila închide morgile” 😀

Numele străinului, m-a liniştit că Madi a intuit bine, tema propusă şi linia de abordare, iar colaborarea noastră, s-a dovedit la fel de fructuoasă în conotaţii.

A început însă travaliul întrebărilor: ce a vrut să afle referentul, şi de ce, în legătură cu iniţiatorul legii aducătoare de moarte a românilor ? De ce a asociat funcţionarea morgilor consecinţelor funeste în serie, ale acţiunii pomenitului, şi probabil, în subsidiar, ale complicilor săi ?

Sugerează că efectul final al acţiunii este  nu patul de spital, ci morga ?

Presupune că atentatorul s-o teme de adevărurile revelate de autopsii ?

S-o fi ruşinat la gândul că după numărul mic de început al morţilor, faţă de cel scontat, autopsierii nu vor avea de lucru, iar de aci, noi victime ale somajului FMI-ist ?

PS: Ezoterică întrebare. Din ce partid o face parte referentul/căutătorul ?

MADI şi ONU

17 comentarii

Din categoria De sănătate ..., Din lume ...

OBEZITATEA II

Motto: ”Sfătuindu-i, pe cei care sunt supraponderali să consume glucide cu indice glicemic scăzut (leguminoase,alimente complete, fructe, legume etc…), autorul (Michel Montignac), a obţinut, odată cu scăderea răspunsului insulinic, atât o scădere în greutate, cât şi o  reducere a factorilor de risc (glicemie,trigliceride, colesterol etc) (Dr. Herve’ Robert, medic nutritionist)

 

Autorul dietei Montignac, Michel Montignac, a stabilit, experimentând pe propria persoană, că pentru a slăbi, IG, să fie inferior sau egal cu 35. În motto, se afla deja chintesenţa, metodei valorificării conceptului de indice glicemic (IG), explicat în postul anterior.

Odată realizată greutatea corporală dorită, pentru a preveni creşterea din nou, în greutate, mesele, vor trebui sa aibă fiecare, o “încărcătură glicemică”  în medie, între 35 şi 50. ÎG a fiecărui aliment se calculează înmulţind IG al acestuia, cu cantitatea de CH (carbohidraţi) dintr-o porţie şi împărţind rezultatul la 100. Adică, Încărcătura glicemică (ÎG) = (IG x cantitatea de carbohidraţi la o portie)/100. De exemplu, o porţie de caise uscate, de 60 grame, are IG = 30 şi conţine 27 g. carbohidraţi.

Deci, ÎG = (30 x 27)/100 = 8

Similar, ÎG a fiecărei mese, ne va arăta de câte ori, masa respectivă, va influienţa cererea de insulină şi o va mări, în proporţia raportului, între valorile acelor încărcături glicemice. Caz, în care, secreţia de insulină (insulinemie) va duce la lipogeneză (stocare de grăsimi), şi nu va stimula lipoliza (eliminarea grăsimilor de rezervă). Şansa celor care doresc să aplice metoda indicelui glicemic, pentru scăderea în greutate, constă în efectul reductiv, al diferiţilor factori, asupra acestuia. Decisivă, este consumarea în prealabil, de alimente, cu IG mic, după care, fenomenul de compensare, a glucidelor nefavorabile este mai eficient.

În continuare, se prezintă câţiva factori care duc la scăderea vitezei de golire a stomacului, permiţând astfel, pătrunderea progresivă şilentă a alimentelor, în duoden: starea granulară a alimentelor, prezenţa fibrelor, dată de tărâţe şi celuloză, din legume şi zarzavaturi; aciditatea conţinutului stomacului (fapt ce justifică folosirea oţetului de mere şi a limonadei calde, la sfârşitul meselor; prezenţa grăsimilor). În acest sens, o salată de legume, bine asezonată cu ulei, şi oţet sau zeamă de lămâie servită ca garnitură, la o masă cu un IG mare, ajută ţinerea sigura sub control, a nivelului glucozei din sânge.

PS. Scopul articolului, este de a iniţia, cunoaşterea conceptului de indice glicemic, spre a evita excesul de insulină, care, în final, duce la fenomenul insulino-rezistenţei, urmat de  hiperinsulinism (vezi postul precedent, Obezitatea). Totodată, să realizeze legătura între Dieta individualizată, pe grupe sanguine, în vederea aceluiaşi deziderat, o concepţie alimentară sănătoasă. Astfel, vom transmite, valorile IG, în funcţie de  grupele de sânge.         

Madi şi Onu

65 comentarii

Din categoria De sănătate ...