TOTUL ESTE la „vederea” simţurilor.
Am citit undeva, cred că am şi pus pe blog, despre circulaţia informaţiei senzoriale, la nivel Universal.
Prin Mădişor, am avut frecvent, astfel de revelaţii. Ieri, încă o dovadă!
„Zâmbetul soarelui”, nu s-a arătat, la apelul meu.
Iar ziua, a fost de-adreptul, sumbră. Parcă toată ceaţa dinaintea ninsorii, mi s-a revărsat în suflet.
Azi dimineaţă, am primit următorul offline,la încheierea unui mess de-al meu, de aseară, care suna:
Onucu: -”cred ca nu te simti bine, efectiv. somn reconfortant!”
chirila_sorina: – „Buna. Da, asa e. Ieri am alunecat pe niste scari, la un pasaj. Si m-am cam lovit la umar. Chiar nu ma simt foarte bine. O zi frumoasa.”
Similar, am avut nişte stări, acum ceva timp, când totul îmi părea insuportabil.
Seara, am primit un telefon, şi printre pauze, cu voce sfâşiată de durere, Mădişor, mi-a spus:
-„Onucu, cred că mama moare!”
Atunci, am simţit, că sintagma”comunicarea universală” nu este o vorbă goală, că noi, oamenii, ne cunoaştem sau nu, suntem indisolubil, părtaşi, unii la suferinţa altora.
Iar cu Mădişor, ne cunoşteam din blogosferă.
Madi şi Onu Blog este creaţia ei! În care, cred că i se simte sufletul!
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 
APOCALIPSA? HMM!
Motto:”Dacă mori, eşti mort, şi gata!”-Napoleon
Mi-am amintit de vorbele lui Napoleon, azi dimineaţă, când trezindu-mă, m-am pălmuit, să văd dacă a venit Apocalipsa.
Dar, spre mila mea pentru prevestitori, am simţit mai jos de buricel, în dreptul zonei pubiene, imboldul să merg la toaletă. N-a venit, îmi spun încurajat, că dacă „muream, eram mort, şi gata!”
Într-adevăr, nu cred că morţii să mai aibă necesităţi fireşti, deci, clar, n-a venit Apocalipsa. Sau, poate nu m-a observat; unde m-am rugat aseară?
Că am uitat să vă zic. Aseară, primesc un telefon grijuliu, de la prietenul meu vecinul, ca înainte de culcare, să mă rog, ca să treacă cică, mai uşor, asta…, stai că de emoţie, nu-mi amintesc numele. Simt cât este de emoţionat. Parcă mă văd pe mine la votarea pentru prezidenţiale.
Din aceeaşi teamă, (de comunişti, desigur) eram cu ştampila, deasupra lui Băsescu, când aud vocea soţiei, din cabina alăturată:”
după vot, mergem acasă?”
M-a cuprins un fior apocaliptic, de ce m-ar aştepta, şi nu l-am mai votat!
Ascultându-l, mă gândesc: ştiu Tatăl nostru, şi am în inimă „rugăciunea inimii”, cred că ajunge!
Brusc, liniştea nopţii şi a gândurilor mele, este întreruptă de o lovitură puternică, parcă de aliaj metalic.
Îmi aminteşte de big-bangul începutului lumii, dar fiind vorba de sfârşitul ei, cred că este primul gong apocaliptic.
Mă uit îngrijorat la plafonieră, să nu cadă. E nouă şi de preţ.
Spun înfiorat Tatăl nostru, şi-mi trag plapuma, peste cap, să nu simt nimic.
Nu mai ştiu ce-a fost. M-am trezit dimineaţă, cu nevoia de pipi.
După, m-am întrebat, nedumerit: Oare o fi fost APOCALIPSA?
Madi şi Onu
8 comentarii
Din categoria NETU', No comment ...
Etichetat ca big-bang, buricel, comunişti, fior apocaliptic., napoleon, soţia, vecinul