ARIVISM LIBER

Vă rog, să nu citiţi cumva liberal. Lichelismul arivist despre care vreau să vorbesc, nu are nimic asemănător cu liberalismul.

El, licheaua arivistă, poartă haina interesului personal. El poate fi când ţărănist, când acerb anticomunist, pe mâna lui Traian Băsescu,  când antibăsist altoit pe propaganda antenistă, pentru că, hulitul Băsescu, a avut decenţa de a nu se lăsa instigat „să facă propagandă antiromânească”, prin intermediul „urii anticomuniste, a urii românilor, împotriva lor înşişi”, după cum a tunat dezaprobator,  până în ultima sa clipă, Adrian Păunescu.

Că hulitul Băsescu, pe vorba  că „gura bate fundul”, prin sintagma antologică „am fost nevoit să recurgă la soluţia imorală!”, a devenit din cel mai iubit dintre parşivi, cel mai contestat de ei, nu cred să aibă vreo legătură cu postul acesta.

Apoi, arivistul, din ţărănist, devine liberal, senator şi clamează, în numele aceleaşi moralităţi, plecarea fondatorului USL, CRIN ANTONESCU.

Ce scopuri parşive antiromâneşti, să urmărească oare, năpârca?

Pentru că, Fanarul, numea de dragul sacilor de aur, şi nu din iubirea platonică faţă de românii din Principate.

Şi, pentru că veni vorba de Preşedintele Băsescu, cine l-a ajutat să parvină în Preşedinte, pentru trocul de Premier? Se mizează un nou troc?  Pentru că, fondatorul USL,Crin Antonescu,ţine ca politica românească, fie şi în cadrul USL să aibă un dram de colaborare loială?

Sper ca în PNL, să existe destui oameni de caracter, să nu participe la acţiunea  subversivă, anti PNL,a unui ţărănist transfug!

În rest,  moralitate a la Bianca Drăguşanu (după ultimile descoperiri Can Can), faţă de Victor Slav .                                                                   Onu

TRANSPORTURI

În loc de motto:„Încerc să prezint noua paradigmă, care să ne eficientizeze activitatea!”-Onu

Neşansa lui Fenechiu mi-a oferit prilejul unei constatări triste: un partid actual, nu este o colectivitate de oameni valoroşi, capabili să ia în mâinile lor soarta unui sector de activitate, pe care să o ducă la bun sfârşit.

Spre exemplu, Ministerul Transporturilor.

Nu i se găseşte un titular, pe gustul Preşedintelui, care ar dori ca provizoratul cu Ponta să se înfăptuiască.

Sunt convins, că într-o remuşcare tardivă, încearcă ceva bun la transporturi, iar pentru asta, şi-a pus nădejdea în coechipierul Ponta.

Sau poate prin asta, o vrea să tensioneze relaţia lui Crin, cu Victor.

De aceea, probabil, discuţiile „face to face”, între Antonescu şi Băsescu, ne vor revela că diplomaţia coabitării a premierului, a fost falimentară.

Nu sunt cârcotaş, dar cred că nu există în ţară, un personaj,  capabil să preia virtualmente, o funcţie de conducere administrativă, s-o ducă la bun sfârşit, fără disciplina responsabilităţii.

Adică, nu ţi-ai făcut treaba, „afară!” Prea ne corcolim, prea am asimilat îngăduinţa la nivel de cumsecădenie!Am să încerc, să prezint, cum aş vedea eu, problema, ca ministru, indiferent de care.

Aş lua-o din prima zi.

A.Cunoaştere şi B.precizări.

La precizări, succint, algoritmul colaborării ministru-minister:

1. termenele sunt obligatorii.

2. nerespectarea termenelor şi insubordonarea, sunt greşeli.

3. Greşelile, nu se iartă

4.Nu există decât trei pedepse:

a.-dat afară,

b.-ars la bani,

c.- penal.

 După care va urma întrebarea:- Există observaţii, la ce am spus?

Iar dacă va  exista vreun deştept, să-şi dea cu presupusa, i se va  răspunde scurt:

-”de mâine, îţi cauţi de lucru, pe gustul tău!”

-Mai sunt păreri?

Şi vă asigur, că nu vor mai fi!

În democraţia tehnologiei „lucrului bine făcut” ,palavrele, nu-şi au loc!  Nu sunt departe de virusarea unui calculator.

Onu

APOCALIPSA? HMM!

Motto:”Dacă mori, eşti mort, şi gata!”-Napoleon

Mi-am amintit de vorbele lui Napoleon, azi dimineaţă, când trezindu-mă, m-am pălmuit, să văd dacă a venit Apocalipsa.

Dar, spre mila mea pentru prevestitori, am simţit mai jos de buricel, în dreptul zonei pubiene, imboldul să merg la toaletă. N-a venit, îmi spun încurajat, că dacă „muream, eram mort, şi gata!”

Într-adevăr, nu cred că morţii să mai aibă necesităţi fireşti, deci, clar, n-a venit Apocalipsa. Sau, poate nu m-a observat; unde m-am rugat aseară?

Că am uitat să vă zic. Aseară, primesc un telefon grijuliu, de la prietenul meu vecinul, ca înainte de culcare, să mă rog, ca să treacă cică, mai uşor, asta…, stai că de emoţie, nu-mi  amintesc numele. Simt cât este de emoţionat. Parcă mă văd pe mine la votarea pentru prezidenţiale.

Din aceeaşi teamă, (de comunişti, desigur) eram cu ştampila, deasupra lui Băsescu, când aud vocea soţiei, din cabina alăturată:”

după vot, mergem acasă?”

M-a cuprins un fior apocaliptic, de ce m-ar aştepta, şi nu l-am mai votat!

Ascultându-l, mă gândesc: ştiu Tatăl nostru, şi am în inimă „rugăciunea inimii”, cred că ajunge!

Brusc, liniştea nopţii şi a gândurilor mele, este întreruptă de o lovitură puternică, parcă de aliaj metalic.

Îmi aminteşte de big-bangul începutului lumii, dar fiind vorba de sfârşitul ei, cred că este primul gong apocaliptic.

Mă uit îngrijorat la plafonieră, să nu cadă. E nouă şi de preţ.

Spun înfiorat Tatăl nostru, şi-mi trag plapuma, peste cap, să nu simt nimic.

Nu mai ştiu ce-a fost. M-am trezit dimineaţă, cu nevoia de pipi.

 După, m-am întrebat, nedumerit: Oare o fi fost APOCALIPSA?

Madi şi Onu

ŞI TOTUŞI, E CUMPLIT..!

Nu mă refer la un flirt, nu la decepţia din partea iluziei, nu la frivolitatea răspândită precum miasmele descompunerii.

Mă refer la memoria scurtă, când recunoştinţa este uitată, şi ţi se întoarce spatele, de nici nu ai timp să te dumireşti.

Pentru a evita echivocul, mă refer la anunţul fălos al doctorului Ponta, despre o eventuală colaborare cu UDMR,  chiar în ziua câştigării alegerilor.

Ca un flit scuipat în faţa celor care au avut superioritatea spirituală de a fi votat pentru neafectarea integrităţii teritoriale a ROMÂNIEI.

Parcă nu de mult, ascultam ipocrizii politice,  de genul:” nu vrem să mai auzim de o colaborare cu UDMR!”

Şi pentru asta, am votat.

Nu împotriva lui Băsescu, nu împotriva monstruozităţii colaborării udmr  cu Băsescu.

Le-am înţeles dezideratul, şi pentru asta, îl admir pe Băsescu, de a-i fi dus poate,  cu zăhărelul  desprinderii Transilvaniei, din trupul ţării.

Că acest zăhărel, pentru parfumul  de „trădare naţională”, şi-a primit cota electorala  cuvenită, este evident.

Drama reiterării fără nici o originalitate, gen plagiat, a stafiei  cotropirii Transilvaniei, prin concursul  şi al votului meu, mi se pare de nesuportat.

Şi pentru asta, atitudinea lui Ponta şi a celor de-o gândire cu el,  indiferent de minciunile justificative, mi se pare de netolerat.

O eventuală înţelegere cu udmr, să fie pampersul lui Ponta, în spaimele  lui de Băsescu?

Madi şi Onu

 

„Păduchiosule…!”, „Păduchiosule..!”

Motto:”Fiecare, şi-o face cu mâna lui”-proverb popular.

Cam aşa, am păţit eu astăzi.

.M-am legat la cap fără să mă doară, încercând să privesc lucrările CNE a PDL , ca pe o manifestare credibilă.

Când am văzut însă, figurile domnului Blaga şi doamnei Boagiu, mi-am amintit ce bătaie le-au administrat cândva, domnii Oprescu şi Onţanu, în alegerile pe Capitală. Cu mult înainte de a fi ieşit oamenii revoltaţi, în stradă.

În rest, aceleaşi discursuri,  de victime, care nu-şi recunosc înfrângerea categorică, şi invocă drept acuze, propriile lor comportamente  (elegant spus).

Asta, mi-a amintit o poveste, întitulată”Păduchiosule”…!”, Păduchiosule..!”.

Despre o femeie, care-şi făcea soţul, de câte ori, nu-i convenea ceva…, „păduchiosule”.

Până într-o zi, când acesta, sătul de invectivele ei, care pe deasupra mai era şi cleptomană, i-a cerut să înceteze, cu aceste învinuiri şi să redevină femeia cinstită, pe care şi-a imaginat-o, fără să-i mai prăduiască puţina agoniseală.

Şi, desigur, să nu-l  mai facă de râsul satului.

Credeţi că s-a potolit?

Ea…, continuând să-l calomnieze, bărbatul a  dus-o într-o zi, în baie, la cadă, s-o sperie, cu înecul, poate se va linişti. Nimic.

Din apă, cu mâinile scoase deasupra acesteia, sărmana, striga acelaşi lucru, imitând cu unghiile degetelor mari, gestul de strivire a păduchilor.

Vizionarea lucrărilor Convenţiei Naţionale Extraordinare a PDL, de astăzi, mi-a creat senzaţia de deja-vu, că povestea neverosimilă relatată, s-a petrecut aievea…, bărbatul respectiv, fiind Poporul român, iar specimenul feminin, însăşi mentalitatea, de a-i face rău acestuia, fără s-o recunoască, nici o clipă.

Etapa solicitării, să înceteze, mizeriile, s-a petrecut probabil la moţiunea de cenzură, şi la alegerile locale, din iunie, curent. Şi  care ar exprima tranziţia către faza cu scufundarea în cada plină cu apă. Poate, doar- doar s-o potoli.

Secvenţa de azi, mi-a sugerat necesitatea imperioasă a momentului etapei trecerii la încercarea finală, cu baia, pe care s-o finalizeze, spre a nu-l mai compromite.

Probabil, în alegerile de la finele acestui an,  când se va împlini sorocul prostiei sale, de- a o fi ales parteneră, fără să ştie ce-l aşteaptă, omul , o va fi  înecat în urna de votare, cu un NU categoric, asemenea celui de la Locale.

Poate,  asemenea caractere, preferă să piardă, strigând până la ultima răsuflare, păduchiosule, păduchiosule, în ciuda tuturor evidenţelor.

Îmi pare rău, pentru ei, dar uneori, este nevoie, să vedem modele de evitat.

Fie şi prin spectacolul penibil, la care am asistat azi.

Madi şi Onu

EDUCAŢIE

Motto: ” Cuvintele te învaţă, exemplele te pun în mişcare”- maximă latină

Final de talk-show, la Antena 3. Printre participanţi, eminentul academician profesor Radu Giurăscu şi stilatul analist politic, Bogdan Chireac. Grăbiţi, cu gândul la ale sale, aproape toţi se ridică. Bogdan Chireac vede că venerabilul academician încă nu s-a ridicat.

Brusc, se reaşează, şi aşteaptă …

În faţa acestui gest, mi-am amintit maxima din motto.

Felicitări, Bogdan Chireac !

Madi şi Onu

Lech Kaczynski

Discursul pe care Preşedintele Lech Kaczynski urma să îl susţină la comemorarea Masacrului de la Katyn …

 Doamnelor şi domnilor reprezentanţi ai familiilor victimelor din Katyn !

Doamnelor şi domnilor, în aprilie 1940, mai mult de 21.000 de prizonieri polonezi din lagărele de concentrare şi închisorile NKVD au fost ucişi, acest genocid a fost comis din voinţa lui Stalin, aflat la conducerea URSS. Alianţa celui de al Treilea Reich, Pactul Molotov-Ribbentrop şi agresiunea împotriva Poloniei la 17 septembrie 1939 şi-au avut punctul culminant în acest masacru şocant din Katyn. Nu numai în pădurile din Katyn, ci şi în Tver, Harkov şi alte locuri cunoscute sau necunoscute încă au fost ucişi cetăţenii celei de a Doua Republici, oamenii care formau baza statului nostru, care erau în serviciul patriei mamă.

 

În acelaşi timp, mii de civili, familiile celor ucişi, au fost exilaţi în adâncimile Uniunii Sovietice, unde au urmat drumul suferinţei de nedescris a Golgotei Polonezilor„. „Cea mai tragică oprire a fost cea din Katyn. Ofiţieri polonezi, preoţi, oficiali, poliţişti, grăniceri şi ofiţieri din penitenciare au fost ucişi fără proces şi sentinţă. Au fost victimele unui război de nedescris. Au fost ucişi încălcându-se legile şi convenţiile lumii civilizate. Le-a fost călcată în picioare demnitatea lor de soldaţi, polonezi şi oameni. Gropi ale morţii au ascuns trupurile celor ucişi şi adevărul despre această crimă. Lumea nu trebuia să afle niciodată. Familiile victimelor nu au avut dreptul de a jeli în public, de a comemora. Pământul a acoperit urmele crimei, iar minciuna trebuia să o şteargă din memoria umanităţii ”

„Ascunderea adevărului despre Katyn – efectul deciziei celor care au comis crima – a devenit una dintre pietrele de temelie ale politicii în Polonia comunistă. Polonia s-a clădit pe minciună, erau vremuri când amintirea şi adevărul despre Katyn au avut de plătit un preţ mare. Însă rudele celor ucişi şi alţii, oameni curajoşi, s-au dedicat amintirii, au apărat-o şi au predat-o generaţiilor următoare de polonezi. Tuturor, dar mai ales familiilor victimelor din Katyn, li se datorează respect şi recunoştinţă”.

„Katyn a devenit o rană dureroasă a istoriei Poloniei, dar, timp de multe decenii, a otrăvit şi relaţiile dintre polonezi şi ruşi. Să lăsăm acum rana Katyn să se vindece deplin. Suntem deja pe acest drum. Noi, polonezii, apreciem acţiunile ruşilor din ultimii ani. În acest mod, trebuie să mergem înainte, fără să ne oprim sau să dăm înapoi”. „Toate circumstanţele masacrului din Katyn trebuie analizate deplin şi explicate. Este important să se confirme şi legal că au fost victime nevinovate şi deci să fie desecretizate toate documentele referitoare la această crimă. Cerem aceste acţiuni în primul rând în amintirea victimelor şi pentru respectarea suferinţei familiilor lor”.

Trebuie să aducem un omagiu împreună celor ucişi şi să ne rugăm pentru ei !

Glorie eroilor !

Onoare amintirii lor !