În loc de motto:„Încerc să prezint noua paradigmă, care să ne eficientizeze activitatea!”-Onu
Neşansa lui Fenechiu mi-a oferit prilejul unei constatări triste: un partid actual, nu este o colectivitate de oameni valoroşi, capabili să ia în mâinile lor soarta unui sector de activitate, pe care să o ducă la bun sfârşit.
Spre exemplu, Ministerul Transporturilor.
Nu i se găseşte un titular, pe gustul Preşedintelui, care ar dori ca provizoratul cu Ponta să se înfăptuiască.
Sunt convins, că într-o remuşcare tardivă, încearcă ceva bun la transporturi, iar pentru asta, şi-a pus nădejdea în coechipierul Ponta.
Sau poate prin asta, o vrea să tensioneze relaţia lui Crin, cu Victor.
De aceea, probabil, discuţiile „face to face”, între Antonescu şi Băsescu, ne vor revela că diplomaţia coabitării a premierului, a fost falimentară.
Nu sunt cârcotaş, dar cred că nu există în ţară, un personaj, capabil să preia virtualmente, o funcţie de conducere administrativă, s-o ducă la bun sfârşit, fără disciplina responsabilităţii.
Adică, nu ţi-ai făcut treaba, „afară!” Prea ne corcolim, prea am asimilat îngăduinţa la nivel de cumsecădenie!Am să încerc, să prezint, cum aş vedea eu, problema, ca ministru, indiferent de care.
Aş lua-o din prima zi.
A.Cunoaştere şi B.precizări.
La precizări, succint, algoritmul colaborării ministru-minister:
1. termenele sunt obligatorii.
2. nerespectarea termenelor şi insubordonarea, sunt greşeli.
3. Greşelile, nu se iartă
4.Nu există decât trei pedepse:
a.-dat afară,
b.-ars la bani,
c.- penal.
După care va urma întrebarea:- Există observaţii, la ce am spus?
Iar dacă va exista vreun deştept, să-şi dea cu presupusa, i se va răspunde scurt:
-”de mâine, îţi cauţi de lucru, pe gustul tău!”
-Mai sunt păreri?
Şi vă asigur, că nu vor mai fi!
În democraţia tehnologiei „lucrului bine făcut” ,palavrele, nu-şi au loc! Nu sunt departe de virusarea unui calculator.
Onu
ARIVISM LIBER
Vă rog, să nu citiţi cumva liberal. Lichelismul arivist despre care vreau să vorbesc, nu are nimic asemănător cu liberalismul.
El, licheaua arivistă, poartă haina interesului personal. El poate fi când ţărănist, când acerb anticomunist, pe mâna lui Traian Băsescu, când antibăsist altoit pe propaganda antenistă, pentru că, hulitul Băsescu, a avut decenţa de a nu se lăsa instigat „să facă propagandă antiromânească”, prin intermediul „urii anticomuniste, a urii românilor, împotriva lor înşişi”, după cum a tunat dezaprobator, până în ultima sa clipă, Adrian Păunescu.
Că hulitul Băsescu, pe vorba că „gura bate fundul”, prin sintagma antologică „am fost nevoit să recurgă la soluţia imorală!”, a devenit din cel mai iubit dintre parşivi, cel mai contestat de ei, nu cred să aibă vreo legătură cu postul acesta.
Apoi, arivistul, din ţărănist, devine liberal, senator şi clamează, în numele aceleaşi moralităţi, plecarea fondatorului USL, CRIN ANTONESCU.
Ce scopuri parşive antiromâneşti, să urmărească oare, năpârca?
Pentru că, Fanarul, numea de dragul sacilor de aur, şi nu din iubirea platonică faţă de românii din Principate.
Şi, pentru că veni vorba de Preşedintele Băsescu, cine l-a ajutat să parvină în Preşedinte, pentru trocul de Premier? Se mizează un nou troc? Pentru că, fondatorul USL,Crin Antonescu,ţine ca politica românească, fie şi în cadrul USL să aibă un dram de colaborare loială?
Sper ca în PNL, să existe destui oameni de caracter, să nu participe la acţiunea subversivă, anti PNL,a unui ţărănist transfug!
În rest, moralitate a la Bianca Drăguşanu (după ultimile descoperiri Can Can), faţă de Victor Slav . Onu
2 comentarii
Din categoria No comment ..., Pagini de Jurnal, Politică, Râsu/Plânsu
Etichetat ca antonescu, iliesiu, tăriceanu