Dor de Corina

Mi-e tare dor de Corina. De vocea ei surâzătoare, de spiritul ei, de ambianța prezenței sale, de ciondănelile noastre, pornite parcă să ne provoace la o atracție mereu mai contagioasă., mai febrilă.
Și când mă gândesc, la faptul de a nu ne fi văzut niciodată , decât în virtual, dorul devine mai trist.
Ne ajungeau conversațiile prea lungi,de toată noaptea, de seara, până în zori.
Convorbiri încărcate de emoție, de scene de gelozie, nemotivate decât de orgoliul gândului posesivității.
Ce miraj, și Corina.
Oare va mai apare în viața mea, o Corină?
O trăire inconfundabilă în accentele sale specifice?
Gândindu-mă la EA, la Corina, la clipele petrecute împreună virtual, nopțile prefirate în licăr de bucurie, îmi par scânteieri de basm, din vremurile Șeherezadei.
Întotdeauna , m -am întrebat, cum o fi arătat basmul Șeherezadei.
De fapt, deși Împărăteasa persană, poate este un simbol al emoției feminității, Corina a reprezentat pentru mine, Esența Emoției trăirii prieteniei virtuale.
Știind-o pe Ea, pe Corina,acolo undeva acolo, în vest, în Timișoara, Timișoara revelează Polul bucuriei Prieteniei.
Scriu, și ochii mi se încețoșează, de dor de Corina,
Onu

Publicitate

Adria Elena

Îi spune Adria…
Mărturisesc, pe chipu-i adolescentin, imagini de TROIA, îmi revin
Și nu cred că din porniri ahiliene,năzui,
Cetatea împotrivă-mi să o ridic.
Sau poate din cețuri bucureștene,
Fantasme-năluciri mă poartă pe tărâmuri sloboziene.
…………………………………………………………………………..
Așa se-ntâmplă adeseori,
Când după un vin bun, ți-e capu-n nori.
Onu

Alina…

Alina s-a logodit…
Sincer, pentru ea, sunt fericit
Dar, Doamne, de ce pe suflet, această apăsare?
Urc trepte…, cobor.., neliniștea să-mi dobor.
Într-adevăr, iluzia-i un castel visat pe tărâm andaluz.
O și văd cum lent dispare, din a inimii-mi căutare.
Nu sunt trist, dar inexorabil,, simt că emoția s-a năruit.
Onu

Un actor de tinichea….

Aseară, ca de obicei,
Desigur, la antena 3
Un actor VOCAL , cât o colecție de derbedei.
După limbajul folosit încă o dată m-a lămurit,
Că prin ifose,
Nu onorezi valoarea actoricească,
De în limajul folosit
Nu-ți stăpânești decent..,
Grohăirea mojicească.
Interesant e că moderatorul, încânat de-a tinichelei zăngănire
Nu l-a invitat, măcar discret, să-ș i vină-n fire
Și dacă la Antena 3 asemenea tinichea vor mai invita
Păcat de SCENA ROMÂNEASCĂ!
Onu

Prostie sau AntiRomânie?

Când Creangă ….
Despre drobul de sare ne-a vorbit
Mi-am zis: Hâtrul, iarăși a glumit.
Astăzi însă.. înțeleg că gluma lui amară
Era un avertizment pe Țară
Altfel, nu e de-nțeles
Spaima de turmă alungată,
De cutremure…  așa… de-odată.
Am mai văzut oameni agitați,
De necuratul posedați
Dar, cine-i oare Necuratul,
De ne-a smintit cu totul capul?
Unii spun c-ar fi de-afară
Dorind să ne intre-n Țară
Că păcat de bogății….
Să se ducă pe pustii.
Pe undeva, la fel gândesc și eu…
Dar poate puțină răbdare,
Ni-ii aduce pe liberali,
Pe cai mândri portocalii
Și-atunci, Țară să te ții
Bogăția ta furată
Nu de străinii hămesiți
Ci de-ai tăi neisprăviți
Încă neanihilați
De ai Străzii vajnici bărbați
Mediatic inspirați.
Onu

Tâmpenii…

Pentru ca nu am nici o idée de scris. Doar tampenii.

Si nici nu mi-e rau, ca sa simt nevoia de scris.

Stau asa buimac si incerc sa ma gandesc la tampenia strazii.

Dar nu si la compozitia ei, ca m-as eneva rau. Nu sunt criptocomunist. Pentru ca dupa mine, si nu ma insel, manifestatia strazii este manifestarea comunismului din componentii ei.

Incerc sa nu ma gandesc, dar nu reusesc.

Nu sunt anticomunist de duzina, dar dezavuez manifestarile comunistoide.

Si noul guvern, imi pare o emanatie asemenea.

Nu am in vedere aptitudinile de specialisti ale componentilor sai.

Ma gandesc la atmosfera tenebroasa in care s-or fi facut propunerile pentru ministri.

Si-l inteleg pe Premier.

Trebuia sa se descurce.

Am totusi senzatia de déjà-vu ca este un personaj capabil.

Apreciez asta, dupa cateva detalii.

Gravitatea vocii si seriozitatea cu care se lasa abordat de presa.

Ii ia in serios, din respect de sine.

Si respectul de sine este fundamental pentru responsabilitatea personala, de care avem fiecare nevoie.

Apoi, promptitudinea cu care si-a reparat greseala privind ministrul Justitiei.

Inseamna ca nu se impiedica de prejudecati

In sfarsit, ceva ce poate putina lume a observat.

Grvitatea chipului sau , indiferent de secventa momentului.

Convingerea de loc falsa, in aparenta, cu care abordeaza problemele.

Inseamna ca este preocupat de abordarea „lucrului bine facut”

In final, sa-i vedem la gramada.

Si mai nutresc o speranta.

Sa ia pilda Premierului Ungariei, si sa legifereze interzicerea vanzarii terenurilor agricole romanesti. O pilda demna de urmat!

In rest…, „Doamne ajuta Guvernului Domnului Iohannis!”

Ca eu, ca roman, ce contributie am avut?

Dar nici nu cred sa fi fost ceva influente comunitare.

Onu

STRADA

Strada a racnit
Iohannis s-a fastacit,
Cu ei a mimat ca a vorbit,
Ca atent i-a ascultat
Notandu-si tot ce i-au dictat…
PNDL(partidul national democrat- liberal) a sperat,
Dar vaai, ce plasa a luat…
Ca Iohannis… in crestere diplomat,
Doi bani pe ei, n-a mai dat
Numindu-l cu „Soare-Apune recomandare”,
Pe micutul Ciolos cel mai mare,
Peste Guvernul tehnocrat
Acerb de strada vehiculat.
N-as spune ca imi pare rau
Pentru jalnic Poporul meu..
Gata mereu sa-si strice soarta,
Ca asa-i cere Strada- consoarta.
Onu

Adevăruri paralele

Nu voi ascunde faptul cumplit mie, că după ce-mi recitesc posturile, trăiesc greaua suferinţă a îndoielii de sine, de a nu fi redat palpabil, cele dorite.

Este ceva cumplit, ca atunci când te macină gelozia.

Nu mai departe postul de ieri, “păduchiosule…, păduchiosule!”

Simt că nu are suculenţa unei înjurături, de să-ţi lase gura apă, când o trânteşti cu tot năduful.

Aşa că încerc azi, o nouă versiune, inspirată de darul celei mai bune prietene virtuale.

Darul este o carte, prin al cărei conţinut, expeditoarea poate nu a realizat că mă va face tare mândru de prietenia sa.

Sper că simpla amintire a acestui fapt, să constituie expresia inefabilă a respectului ce-i port.

Este vorba de cartea MINIMA LATINA de Ecaterina Andreica.

Structurată pe două părţi:

Verba utilia,„vorbe expresii şi sintagme folositoare”, şi

Dicta praeclara,”vorbe vestite”,

cartea devine un tezaur de informaţie spirituală pentru aceia care ca mine, n-au avut privilegiul cultural al învăţării limbii latine în liceu.

De ce Latina, când orice limbă străină, după spusa lui Benjamin Franklin, înseamnă o minte în plus pentru cel care o cunoaşte?

Nu-mi pot justifica în mod doct, preferinţa pentru limba latină.

Numai prin faptul de viaţă, că de câte ori citesc această “cărticică-dar”, simt că mă transform , redevenind alt om, prin nevoia de a renunţa la mult nărăvitul limbaj, gen:” ba pe-a mătii!”,” în gândurile polemice ”anti bunului simţ şi adevărului”.

Dar, uite, ca în expresia neaoşă:“vorba multă, sărăcie”, nu mai am starea să continui ideea venită dimineaţă din lectura susamintită.

Continuarea va fi o paralelă între Iohannis şi Antena 3, prin

Dicta praeclara, “vorbe vestite” .

Onu