Arhive pe categorii: Pagini de jurnal.

Mizerabilă vreme

Zadarnic  Învierea, pentru că vremea tot mizerabilă se menține. Burniță, ceață, nori plumburii.

O priveliște sumbră, parcă de intrare în Iad.Din cauza frigului, zâmbetul, îți devine, cu toată bunăvoința, grimasă.

Nici să mă bărbieresc nu-mi vine, deși, constat, după migrația bărboșilor care inundă Capitala, acest artificiu grețos, devine de bon ton,  pentru persoane care nu știu prețui, finețea caldă, a unui obraz proaspăt ras, și discret parfumat. Dacă așa-i moda, iar moda estede bon ton, mă las și eu furat de ea, precum se lăsau purtați de vânt, ciulinii Bărăganului, în iluzia că vreun talentat scriitor realist, va scrie ceva despre ei, retrezindu-i  la viață, spre bucuria vreunui iepure speriat,  nădăjduind a-și  construi  un culcuș, fie și vremelnic, până  la schimbarea de direcție a vântului. Trebuie să ies din casă, dar un fior imaginat, mă cutremură, și renunț.

O nălucă blondă, sub umbrelă, parcă îmi dă un imbold să o urmez, cu toată zloata, de afară.

Volens, nolens, trebuie să mă urnesc din scaun, și să ies în atmosfera  dantescă.

Început o dată cu Învierea, nu am avut energia necesară să continui articolul. Apoi, mesele grele, vizitele, mi-au tăiat cheful de scris impresii, așa că, articolul, a rămas nefinalizat. O fac acum , pe noapte, ca să nu am a-mi reproșa păcatul delăsării, trăsătură tipică nevolnicilor.

Deși, nu-mi pot atribui ceva asemănător, decât doar ca să mi se plângă de milă. Fapt, ce iarăși, nu mă caracterizează. M-aș simți personaj demn de literatura  clasică rusă.  Deși, în ciuda multor citiți nepartizani, o savurez, pentru realismul ei psihologic. Este trecut de ora 21, dar pe un nenorocit de necivilizat, din bloc, l-a apucat cheful de lucru cu bormașina.

Desigur, nu este un motiv să spun că unii sunt niște troglodiți.

Pur și simplu, oameni de acțiune.

Își fac nevoia, când, și unde îi apucă.

Interesant, că nimeni nu reacționează, la gestul animalului. Nu am cum reacționa, fără să nu-mi tulbur liniștea interioară, așa că, tac, sperând să moară prost!

 Nu este creștinesc, veți spune!

 Într-adevăr, dar nici  omenesc, ce face imbecilul!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal.

Premierul

Însfârșit, azi, vom afla numele candidatului de Prim-ministru!

Liviu Dragnea i- a demonstrat Președintelui, că este un veritabil învingător. Scurt, nemțește!

Plus cu o uzură de nervi, pe măsura neașteptărilor prezidențiale.

Sincer, mă bucură faptul în sine!

Vor fi dejucate, consecințele unor combinații meschine internaționale, pe care nu le pot exclude apriori, chiar dacă nu sunt adeptul unor fantasmagorii conspiraționiste, pentru că nu-mi place marginea șanțului.

Pălăvrăgeala, fără să observi, îți fură Țara, sub forma ogoarelor, pădurilor, și a altor daruri naturale cu care am fost hărăziți.

Apoi, ne învrăjbește pe unii împotriva altora, ceea ce, ar da prilej rușilor, să le dea antirușilor contaminați de modernism opinial, iminența unei invazii putiniste, asupra României.

Ca și cum, Putin, nu ar fi sătul cu Țara de cea mai mare întindere, de peTerra. Mai mare de circa 1,5   ori, ca America, sursa salivației unora.

Eu, și surorile mele, am fost crescuți și educați, în spiritul  nelăcomiei, și al nerâvnei  bolnave a modei căpătuirii cu orice preț.

Admir și apreciez prosperitatea, dar nu cu prețul lipsirii demnității proprii.

Așadar, VIVAT DRAGNEA!

Până nu m-o dezamăgi, cum a făcut-o și K. Iohannis.

Sunt ușor dezamăgibil, în așteptările mele dacice.

Dar, să revin  la revelația mea pentru Dragnea. Este cumva sinonimă cu aceea pentru marile personalități istorice,  precum Cezar, Alexandru, Richelieu, Bismark,  Petru, Napoleon, Talleyrand, Ferdinand Întregitorul.

Fantezii infantile, veți spune. Posibil, vă voi accepta, dar cu năzuințe  de a ieși din conul de umbră economică, în care ne aflăm.

Onu

 PS: Într-adevăr, Liviu Dragnea este uluitor.

Propunerea sa de Premier, în persoana Doamnei Sevil Shheideh, cred că i-a buimăcit pe toți!

Halal!

4 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal., Politică

Duhul Cumpătării…

Aseară, din lăcomie,

Am tot mâncat, în prostie.

Ca apoi, cu plexul plin,

Să-mi fac din noapte, senin.

Gata-mi spun, cu lăcomia,

Frizează nevolnicia

Că lingura, eu o țin,nu ea pe mine

Și obligatoriu, să nu am ,

Strictisim, control de  sine.

O dată, chitit pe treabă,

Iau sigur, lingura de coadă.

Și molcom.. , dumicat, cu dumicat.

Oala de ciorbă, s-a terminat.

Abia atunci, am înțeles,

Că nu doar gândul  face omul,

Ci și Duhul Cumpătării

Trebuiește aplicat.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal., Poezie

Un NUME…

Un Nume, pe care, nu îl pot și nu-l voi spune.

Un nume, cu sclipiri genune

Un nume rar mai întâlnit,

Fie și prin faptul că l-am iubit.

Apărută ca un meteorit,

Din zările nesfârșit albastre,

De suflet caldă, mi s-a lipit

Și în același virtual, nemărginit,

A dispărut, necăjită  subit,

Precum neredescoperite  astre.

Un nume,  pe care nu îl pot, și nu-l voi spune

Un nume al unui suflet nestăvilit

Ce în pornirea sa sublimă de iubire,

Nu a ezitat, să mă fi fericit.

Onu   

6 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal., Poezie.

Ana Teixeira

Un portret simplu, de brasiliancă. Cu bărbia sprijinită gânditor, în palma stângă, cu frunte înaltă și bombată, cu buze groase negroide, senzuale prin natura lor. Ochelarii îi conferă un aer meditativ, care te atrage irezisibil.  Am văzut genul acesta de demnitate, în Mozambic, unde negresele  prezintă o atracție aparte. Înalte, zvelte, purtându-și cu semeție bocceluța pe cap, pe jumătate dezgolite, cu sânii parcă veritabile nuci de cocos, sculptural înjumătățite natural, erau subiectul nedisimulat al amirației delegației noastre. Aparatele topografice, ne permiteau să le apropiem într-atît, încât bustul lor îmi stârnea o admirație meditativă.

Până ieșeau din câmpul vizual al aparatelor. Apoi, alte și alte vize, până ne linișteam de savurarea spectacolului sublim al desăvârșitei naturi umane africane. Nu-mi îngădui alunecarea gândului pe statura sculpturală a  Anei Teixeira.

Mă limitez la a  savura imaginativ, alte splendori ale naturii. De această dată, brasiliene.

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal., Proză scurtă

Rhea

Este o bloggeriță. Poate o puștoaică, poate o domnișoară răsfățată, poate o închipuire.Mi-e greu să o definesc, așa cum nu reușesc nici cu mine însumi. Poate nu o înțeleg, sau  mi se pare, însă, de câte ori îmi vizitează blogul, îmi crează o emoție aparte. Când nu trece, destul de rar, îi resimt lipsa, și-i doresc revenirea. Are un blog interesant, precum cerul înstelat, mereu altul. Și.., îmi place , diversitatea, cu surprizele ei nebănuite,  cu imensitatea ei imagistică, în ambianța ei vibratorie. Este ca atunci, când tremuri emoționat lângă cineva, și te simți jenat, că nu te poți ascunde. Momentul este sublim, deși destul de penibil, pentru că nu mai ești tu însuți, nu îți poți reveni.

Începe frigul, tremur, în apartamentul neîncălzit, dar mă liniștesc, privind galbenul avatarului său. Retrăiesc  aleile galbene ale copliăriei mele gălățene, pline cu lalele, crini și trandafiri galbeni,  din jurul casei părintești centenare.

Ce mi-a venit să scriu despre Rhea?

Poate nostalgia de galben de toamnă, poate lipsa galbenului copilăriei mele gălățene, poate adâncimi sufletești.., neprospectate încă…

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal., Proză scurtă

Plictis autumnal…

Este rece, deși senin. Toamna, în drepturile ei, nu ezită să ne îmbrățișeze într-o vestă răcoroasă și parcă ușor umedă.

De felul meu, sunt friguros. Simt mereu nevoia unei îmbrățișări calde, și aromitoare de tandrețe. Cred că este congenitală, și nu mă jenez de ea.

Poate și acesta este motivul pentru care percep destul de acut, ivirea toamnei. Voi încerca însă, să rezist, până Regulamentul Primăriei, îi va permite Primăriței, să dea căldura. Vă imaginați în ce fel proletaro-liberal despre irosirea banului public ar  perora, cu mutrișoara lui de șoricel simpatic, domnul Doctor liberal Cristian Bușoi?

-Gabi, dragă, nu risca să ne dai căldură pesteRegulamentul Primăriei.  Poți fi în mare pericol. Privește numai , în treacăt, mutrișoara de șoricel atent a lui Cristian, cum amușinează din mustăcioarele permanent curioase,subțirimea gleznei tale de Primăriță concurentă.

Oicum, poate ar fi mai mai bine, pentru tine, antenistă  în toată FIREA, să ne ajuți să înapoiem demn,rușilor, cei 100 de euro, donați în derâdere de Ambasada Rusă pentru recuperarea operei brâncușiene, Cumințenia Pământului.

Cam dură ironia Moscovei, dar dacă Guvernul român i-a facilitat-o, trebuie să acceptăm palma , fie și pentru demnitatea patriotisului tehnocrat al Guvernului  Domnului  Iohannis.

– Dar, uite ce înseamnă fiorii toamnei!

Oare cum o fi în sinceritate Domnul Președinte, faț ă  de omologul său, (cam subțire nu),  Domnul Putin?

Se sfătuiește oare, cu Doamna Merkel?

În timp ce eu , tremur tomnatic, unul de la Kiiss fm, îi ironizează, plin de importanța umorului său banal,  pe Angelina și Brad. Poate și el tremură a toamnă?  Nu-l închid, pentru a-mi acoperi pusietatea.

Iată, că…. : mai rău fără rău!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal., Proză scurtă