Arhive pe categorii: Pagini de jurnal.

La Gigel,

Obișnuit cu bună creșterea,din copilărie, Am adăstat puțin, pe La Gigel, cititorul meu aristocrat și consecvent.
Primirea?
O euforie.
Din start,
Cărţile noastre cele de toate zilele!
Îți mulțumesc, Gigele!
Cuvântul carte e tot mai rar rostit, de parcă anume, ar fi afurisit.
Onu

Reclame

2 comentarii

Din categoria Carte, Educaţie, Pagini de jurnal.

Trăznite, uite-așa!

1. Sunt singur și trist. Îmi doresc o prietenă, dar mi-e frică. Să nu mă îndrăgostesc.De aceea, poate ar fi bine, să fie, la rându-i căsătorită. Emoțiile ar fi speciale. Să nu ne prindă el. Că dacă ne prinde, și apoi moare,iar ei, nu-i pasă, la ce bun totul?
2.Mă doare-n cot. M-am lovit în ușă, ferind-o pe Pușa, să nu o calc.
3.Mă uit pe fereastră. Trec multe fete. Îi spun femeii de serviciu, a blocului. Să vin să șterg urmele pașilor? Îmi șuguie ea! Dar vai, Ea, nu-mi place!
4.Timpul trece, păru-mi crește, frizerița-l tunde iar. Până când? Vai, ce coșmar!
5. Două Doamne, impozante, plimbă în față, cărucioare. Oare cum or iubi?
6. E bine-n centru-n București. Dar de smog, te ofilești. O fi chiar bine?
7. Pe stradă, o fată. Molfăie disgrațios, ceva. Oare cum o iubi?
8. Pe ferestră, îmi văd vecina, la duș. M-aș apropia. Dar dacă mă udă?
9. Trec oameni pe stradă . Întunecați, parcă pe sfadă. Să-i mai salut?
10.În casă e greu.De pe stradă, o fată, cu piept țanțoș, mă privește, zâmbind, șoltic.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal.

Iulia

Se numeșe Iulia, dar mesajul numelui său, este plin de semnificații emoționante.
Îmi amintește de Moscova, de Kiev și de Tașkent, de Stepa Flămândă Uzbekă, ninsă cu flori deschise de bumbac, de gazdele asiatice ospitaliere, lângă care, te simți ca printre ai tăi. Și, mai ales, de mine însumi, cel de altă dată, când viața, era o bucurie permanentă, privind explozia diversității sale, pe unde mi-a purtat pașii.
Dar Iulia, prin zâmbetul său de copil bun, îmi amintește și de copii flămânzi ai Mozambicului, copii, care cu toată suferința lor de foame, nu-și pierdeau zâmbetul sociabil, fâcându-mi bezele, când îi mângâiam pe capetele rase chilug, cum se spunea la noi la școala primară. N-o cunosc pe Iulia, decât virtual, dar sunt convins, că aflând-o, viața, s-ar dezvolta în plenitudinea sa emoțională, copilărească.
Și de studenția pe care, mi-a marcat-o prezența unei alte Iulii, foarte interesantă prin concepția sa asupra tratamentului, la care s-ar simți bine, femeia.
Cazul, mi-a părut emblematic, pentru cum gândesc unele femei, că ar fi tratarea lor, de către bărbat.
Într-o zi, Iulia, m-a părăsit. Lumea noastră, mirată de eveniment, a încercat să afle, ce s-a întâmplat.
-Nimic, ar fi răspuns ea, senină.
– Nu-mi plăcea că nu era bărbat. Să-mi tragă și mie, din când în când, vre-o înjurătură, sau măcar o palmă!
Auzind, preferința ei, am rămas perplex, și o clipă, m-am întrebat, dacă am avut o copilărie normală, ne asistând la asemenea tratamente, între părinții mei . Poate că, Iulia mea, din studenție, crescuse într-un asemenea mediu, poate i se părea anormală masculin, comportarea mea.
Poate!…
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie cetăţenească., Pagini de jurnal.

Colinde

Îmi ronțăi liniștit, cerealele, ca o rumegătoare, și aud colindătorii, pe holul blocului.
Îi las puțin, pentru suspans, apoi, le deschid, zâmbitor, cu mâna strânsă. Privirile, se ațintesc asupra mâinii mele, cu speranță. Continuă să-mi colinde. Unul din ei, se apropie cu o coală de hârtie, pe care o tot face și desface, într-un cornet pușculiță. În timp ce colindă inimos, de parcă apăruse Mesia.
Îmi place inimoșenia lui, dar mă fac a nu-l observa.
Sunt trei. O fată mai măricică și doi băieți, cam pirpirii. Ochii vioi și strălucitori, mă înviorează subit.Îi ascult atent, ca pe o rugă, și brusc, le zâmbesc promițător, întinzându-le o bancnotă de zece lei. La Mulți Ani, și vouă, copii minunați!
La Mulți Ani și vouă, Prieteni virtuali!
Onu

5 comentarii

Din categoria Din lume ..., Pagini de jurnal.

Copii și copii

Sunt un adept al personalității manifeste, a bebelușilor la botez.
De la gestul hazliu, pe care l-a făcut nepoțica mea, Maia, trăgându-l pe preot de barbă și amuzându-se , până la aproape, scoaterea din sutană a unui preot, de către un alt bebeluș, cu o personalitate atât de îndărătnică, încât, fără a ști ce are preotul cu el, s-a zvârcolit într-atât, încât, a fost nevoie de ajutorul părinților, sau nașilor, spre a-i menține în ordine, uniforma preotului,din ceremonia de creștinare, a micuțului. Mă întreb amuzat, ce personalitate va fi având micuțul sau micuța.
Poate fi un caracter de împărăteasă, precum al Ecaterinei a Rusiei, sau a Cleopatrei, a Egiptului, sau de tiran, precum Stalin, Hitler sau Musolini, în țările lor.
Mă mai gândesc , plin de laudă pentru puști, că nu l-a înfuriat atât de tare pe preotul, ajuns cu răbdarea în prag de pensionare, încât să-l scape din brațe.
Sau poate o fi, viitorul delator al faptelor viitoarei Ministru de Interne a României.
Oricum, gestul delatorului de la DNA, sau oricine-ar fi el, de oriunde, pare a avea curajul unui vierme sinucigaș.
Și când mă gândesc, la câte asemenea lepădături or mai fi în Țară, mă cupride o tristețe dacică.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie cetăţenească., Pagini de jurnal.

Mizerabilă vreme

Zadarnic  Învierea, pentru că vremea tot mizerabilă se menține. Burniță, ceață, nori plumburii.

O priveliște sumbră, parcă de intrare în Iad.Din cauza frigului, zâmbetul, îți devine, cu toată bunăvoința, grimasă.

Nici să mă bărbieresc nu-mi vine, deși, constat, după migrația bărboșilor care inundă Capitala, acest artificiu grețos, devine de bon ton,  pentru persoane care nu știu prețui, finețea caldă, a unui obraz proaspăt ras, și discret parfumat. Dacă așa-i moda, iar moda estede bon ton, mă las și eu furat de ea, precum se lăsau purtați de vânt, ciulinii Bărăganului, în iluzia că vreun talentat scriitor realist, va scrie ceva despre ei, retrezindu-i  la viață, spre bucuria vreunui iepure speriat,  nădăjduind a-și  construi  un culcuș, fie și vremelnic, până  la schimbarea de direcție a vântului. Trebuie să ies din casă, dar un fior imaginat, mă cutremură, și renunț.

O nălucă blondă, sub umbrelă, parcă îmi dă un imbold să o urmez, cu toată zloata, de afară.

Volens, nolens, trebuie să mă urnesc din scaun, și să ies în atmosfera  dantescă.

Început o dată cu Învierea, nu am avut energia necesară să continui articolul. Apoi, mesele grele, vizitele, mi-au tăiat cheful de scris impresii, așa că, articolul, a rămas nefinalizat. O fac acum , pe noapte, ca să nu am a-mi reproșa păcatul delăsării, trăsătură tipică nevolnicilor.

Deși, nu-mi pot atribui ceva asemănător, decât doar ca să mi se plângă de milă. Fapt, ce iarăși, nu mă caracterizează. M-aș simți personaj demn de literatura  clasică rusă.  Deși, în ciuda multor citiți nepartizani, o savurez, pentru realismul ei psihologic. Este trecut de ora 21, dar pe un nenorocit de necivilizat, din bloc, l-a apucat cheful de lucru cu bormașina.

Desigur, nu este un motiv să spun că unii sunt niște troglodiți.

Pur și simplu, oameni de acțiune.

Își fac nevoia, când, și unde îi apucă.

Interesant, că nimeni nu reacționează, la gestul animalului. Nu am cum reacționa, fără să nu-mi tulbur liniștea interioară, așa că, tac, sperând să moară prost!

 Nu este creștinesc, veți spune!

 Într-adevăr, dar nici  omenesc, ce face imbecilul!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal.

Premierul

Însfârșit, azi, vom afla numele candidatului de Prim-ministru!

Liviu Dragnea i- a demonstrat Președintelui, că este un veritabil învingător. Scurt, nemțește!

Plus cu o uzură de nervi, pe măsura neașteptărilor prezidențiale.

Sincer, mă bucură faptul în sine!

Vor fi dejucate, consecințele unor combinații meschine internaționale, pe care nu le pot exclude apriori, chiar dacă nu sunt adeptul unor fantasmagorii conspiraționiste, pentru că nu-mi place marginea șanțului.

Pălăvrăgeala, fără să observi, îți fură Țara, sub forma ogoarelor, pădurilor, și a altor daruri naturale cu care am fost hărăziți.

Apoi, ne învrăjbește pe unii împotriva altora, ceea ce, ar da prilej rușilor, să le dea antirușilor contaminați de modernism opinial, iminența unei invazii putiniste, asupra României.

Ca și cum, Putin, nu ar fi sătul cu Țara de cea mai mare întindere, de peTerra. Mai mare de circa 1,5   ori, ca America, sursa salivației unora.

Eu, și surorile mele, am fost crescuți și educați, în spiritul  nelăcomiei, și al nerâvnei  bolnave a modei căpătuirii cu orice preț.

Admir și apreciez prosperitatea, dar nu cu prețul lipsirii demnității proprii.

Așadar, VIVAT DRAGNEA!

Până nu m-o dezamăgi, cum a făcut-o și K. Iohannis.

Sunt ușor dezamăgibil, în așteptările mele dacice.

Dar, să revin  la revelația mea pentru Dragnea. Este cumva sinonimă cu aceea pentru marile personalități istorice,  precum Cezar, Alexandru, Richelieu, Bismark,  Petru, Napoleon, Talleyrand, Ferdinand Întregitorul.

Fantezii infantile, veți spune. Posibil, vă voi accepta, dar cu năzuințe  de a ieși din conul de umbră economică, în care ne aflăm.

Onu

 PS: Într-adevăr, Liviu Dragnea este uluitor.

Propunerea sa de Premier, în persoana Doamnei Sevil Shheideh, cred că i-a buimăcit pe toți!

Halal!

4 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal., Politică