Fricoși, sau înțelepți?

Observ că mâncătoria dintre Opoziție și Putere, tinde să capete iz de trădare de Țară, și mă nedumerește liniștea Puterii, față de instigările unuia, zis Cioloș, de a se schimba Guvernul actual, până în luna noiembrie curent.
Sunt nedumerit, să nu văd nici o reacție din partea Puterii. Ca și cum i-ar fi teamă, să o facă? Știu, este democrație, la-la, la-la….
Să fie urmarea nemulțumirilor unor răzvrătiți din Partidul la Putere?
A unor sinucigași, tulburați nervos, de eforturile de parvenire depuse?
Curajoși și bravi oameni, indivizii din conclavul respectiv!
Nu-i pot însă aproba, chiar dacă în viziunea potrivnică a unora, ei ar fi exponenții democrației.
Dar, parcă, Puterea actuală este urmarea unor Alegeri Generale, din decembrie trecut.
Acelea, nu au fost democratice?!
Sau, ne jucăm, de-a democrația, până ne punem sacii în căruță?
Recte, până ne scoatem învingători, oricum? Dar cine să aibă dreptate? Cine ar trebui să suporte urmările acestor gesturi, cu iz de trădare de Țară?! Am observat surprinderea pentru gestul unui domn din partea Puterii.
Parcă, ne mai ,știindu-se, cine, de partea cui este.
Mie, mi s-a părut adecvat unora, care cădeau sub incidența momentului respectiv.
Așa că, pliscu mic, așa zisă presă greșit numită astfel, indiferent de cine te susține, sau de ce ifose-ți dai, ca să-ți ascunzi duplicitatea.
Din lăcomie, sau din ce-o mai fi ea, Duplicitatea!
Onu

Publicitate

Sigur

Oare mâncătoria între oameni, ține de foame? Dacă Opoziția în exigența sa versus PSD, crede în acest adevăr despre români, ar trebui să nu ajute PSD-ul.
Mai mult, se dezminte, afirmând că trăim prost. De fapt, ești, cum te-au făcut părinții, și ei, victime ale opțiunii lor politice.
De aceea, eu caut,să mă țin departe de a propaga liberalismul prea exigent.Nu vreau să pic de gâgă, precum Ludovic Orban, în judecățile sale misogin-antiromânești,privind-o pe Doamna Premier.
Dar, nu-l cert. Așa l-a făcut mămica lui. Dar,și mămica lui, ce vină poate avea? Dacă nu și-o fi pus amprenta genetică, și tăticul lui!
Oricum, sper că UE, nu prea pune bază pe genetică, în aprecierea lui. Că o fi bine,sau nu, mă feresc de aprecieri, asupra moștenirii paterne.
Doar mama, știe sigur, cine, cum a fost.
Onu

Vecina

Mi-am recitit articolul
Inamicul public, numărul UNU.
Am făcut-o din orgoliu, să văd, ce mi-a mai clocit creierul.
Pentru că, vrem nu vrem, creierul tot ne clocește. Ca o cloșcă grijulie, pentru Opera părinților ei.
Și care , nu se sfiește, să-și trâmbițeze demn, Opera!
Care la rândul său, va fi perpetuată, cu aceeași bucurie gălăgioasă.
Cine a trăit la Țară, știe, cu cât entuziasm, își anunță bucuria unui Ou, orice găină.
Of, iar mă întrerupe cineva, din râsul de satisfacție, pe care mi-l produce scrierea unui articol.
– Plângi în hohote, Vecine?Ți-e rău?
-Să chem Salvarea?
Încântat de grija ei, o invit, să-i arăt motivul crizei de râs. Ne așezăm pe marginea patului, povestindu-i tărășenia.
Nu pare a pricepe criza mea . Se apropie de mine, gemând ușor. Of, vecine, că tare m-ai speriat. Îmi place statutul de Sperietor de Univers feminin, și mă las învăluit, în respirația ei caldă.
Surprins de turnura pe care o ia situația, mă îngrijorez de starea tot mai agitată a lemnăriei patului.
Dacă, Doamne ferește se rupe, și ajungem sub el?
Îi șoptesc îngrijorat, temerea mea, vecinei, dar ea nu mă mai aude.
– Ce-o fi o fi, asta-i! Mai jos de parchet,n-om cădea, iar blocul, nu are demisol.
Așa că, Doamne, Păzește-ne!
Nici nu-mi spun bine ruga, că vecina, o bună credincioasă, nu-și mai face griji, și lemnăria patului cedează.
Ca tot ea,
– Vezi dacă nu ne vedem mai des, ce pățim?
-Văd, dar nici nu știam, cât de des,trebuie, spun eu obidit, de lovitura atingerii parchetului.
–Lasă pe mine, fac eu, un plan, să nu mai suferim. Dar să nu te mai eschivezi, cu musafirii- scuză.
Și, sărutându-mă în fugă, mă lasă printre surcelele patului.
Cititorul, va spune că fantazez.
Până repar patul, luați-o ca pe o fantezie prudentă, să nu mi se-ntâmple iar, aievea!
Onu

Meschinărie

Mi se pare josnic, să te iei de metehnele unui om.
Iar, dacă vrei să–ți arăți micimea sufletească,fără echivoc, fă-o ca atare!
Aseară,/ în frumoasa emisiune/, cum fanfaronard și-o întitulează, în lăcomia de audiență, ca și cum, nu i-ar ajunge banii, Mircea Badea a încercat, de o manieră de cel mai mârlănesc prost gust, să persifleze ținuta vestimentară, a Doamnei Președinte Carmen Iohannis .
Pentru sine, și opera lui, Badea Mircea, Mircea Crișanul Antenei 3, a catadixit să critice aiurea, ținuta vestimentară, a Doamnei Președinte Carmen Iohannis, în timpul unei vizite oficiale, în Italia.
Asemenea unui alt funest, de natură strict proletaroidă, Orban românul, jalnic în prestația sa, de misogin tipic al unor liberali.
Gestul personajului, de nuanță proletaroidă,nu doar că m-a dezgustat, ci l-a și coborât în ochii mei, pe individ, ca și pe Gâdea, Patronul său, cu veleități de subtilitate de pastor protestant.
Vrem , nu vrem, Universul feminin, rămâne sursa incontetabilă de frumos, și de bucurie, în existența umană!
Onu

Contemporaneitate

Nu-s amator de auzit vorbe politice, pentru că, îmi revin în minte, vremurile revolute, comuniste.
Atunci, trebuia să ascult respectuos, și să râd complezent, când tovarășul Șef de organizație, înfiera cu mânie proletară, lipsurile din organizație.
Mai sclipesc și acum, în mine, ezitările față de valorile ideatice ale tupeului comunist.
Mi-am amintit de aceste arome , deunăzi, auzind la tv, despre nu știu ce suferințe tovărășești ale nu știu cărui PSD-ist, de prin județul Dâmbovița.
Evident, nu poți rămâne indiferent, când un tovarăș local, mai reprezentativ, dacă nu chiar șeful local, încearcă să organizeze cu mânie proletară, ceea ce nu pare a se înfăptui, cum trebuie.
Și aci, lucrurile se complică puțin, pentru că, Șeful sau șefuțul local, au întotdeauna dreptate.
Exact ca-n secvențele de sorginte mentalitară comunistă.
Onu

Manufacturierul PSD,Țuțuianu

Scriu titlul automat, și mă întreb cine să fie personajul.
O fi cel care a fugit din funcția de ministru, în care l-a pus Domnul Dragnea?
Dacă este același personaj plat, cred că lumea are dreptate, când spune că Șeful PSD, face cam de capul său, lucrurile.
Nu știu cine i-or fi sfetnicii, dar este clar pentru mine, că ia decizii pe dibuite. Pentru că, am deja dovada, și prin tevatura cu doamna Primar General, care, în viziunea mea, a declanșat un soi de puci, versus PSD. Că nu mă pot închipui atât de tâmpit, încât să mă răscol, împotriva propriei mele familii.
Dacă nu cumva, în PSD, bântuie fantoma nerecunoștinței, trăsătură specifică parvenitismului.
Pentru că, nu poți accesa într-o poziție, dacă nu te trage cineva de urechi.
Istoria, s-a repetat la capete și mai mari, cum ar fi însuși Lenin, care în curând după gafă, și-a exprimat regretul asupra numirii lui Stalin, în funcția din care , Funestul, și-a clădit eșafodajul cultului personalității.
Dar ce, Brutus, nu a fost cocoloșit de însuși Cezar?
Ah, pildele istoriei, care nu intră nimănui în cap!
Dar, să revin la titlu.Deunăzi, ascultam la Realitatea tv, un scenariu speculativ, încropit de nimeni altul decât Rareș Bogdan, nu PETRU.
Cum, n-ați auzit de el? Păcat!
Ei, lăsați, că mai apare el!
Placa versus PSD este o constantă obsesivă, ca și la analistul Cosmin Gușă.
Să nu spuneți, că nici de ăsta, n-ați auzit. A fost și el, în Pepiniera de ratați ai Politicii noastre.
De aceea, are experiență de politică perdantă, și tipul.
Ca și flascul manufacturier,Țuțuianu!
PS
-Nu mă luați în serios, m-a enervat rău lipsa de inspirație manevrieră politică a domnului Dragnea.
Auziți, Firea și Țuțuianu!

Onu

Nepricepere

Nu știu, ce au unii, cu domnul Dragnea, dacă alții, l-au votat . De ce nu se bagă și ei, în politică, dacă se cred așa deștepți.
Uite, spre pildă, Doamna Primar General, deși mare minune, să nu fie tot ochiul priceput la oameni, al aceluiași hulit,domn Dragnea.
Cică și Napoleon, avea darul vederii bastonului de mareșal, în ranița unor soldați.
Pentru că, unii oameni au flerul să distingă pe inteligent, de prost, chiar când e hulit, electoral, de alții.
Eu, deși nu mă cred deștept, îi admir pe cei care măcar își închipuie, că ar fi.
De aceea, nutresc o rezervă prudentă, față de PNL-iștii, care nu prea-l înghit pe Livică.
Deși, pare-se, după cum respiră media audio-vizuală, și la ei, suflă , pare-se, un curent novator.
Treaba lor,vorba colegului meu sceptic, mie mi-e inclusiv. Dar, parcă, n-aș dori, ca ochiul feminist ager, al lui Orban român, să fi greșit, sau s-o facă, în continuare.
Pentru reparații, chiar cârpeli, este loc întotdeauna.
Onu

Văz!

Văz, de loc, nu am noroc.
Caut mutre antiDragnea, Să le-aud cum scuipă,
Pe loc de Opoziție, Cu venin, și foc.
Dar, pare-se, s-au potolit, după șocul trădării lui,
Încercat în puci de Capitală, fără mare scofală.
Mie -mi pare rău, de toți.
C-au luat plasă, pe bune,
Și, fripturiști perdanți, au devenit.
Nu-i nimic,
Tu,Opozție, trage, din orice poziție , poate, cine știe,
Vei reuși , cu spor, pe toți, a-i plictisi.
Până la lehamitea, specifică Intoleranței, de a te mai auzi.
Și-n viitor,cu praful de pe tobă, te vei pricopsi.
A, felicitări, de nereușită,
Celor ce-ntr-o grabă pripită, În barcă străină,
V-ați rătăcit!

Onu

Cochetărie

Salutare, dragii mei, ce mă citiți,
Dovedindu-mi, că nu sunteți, niște Pigmei.
Că nu vă pasă, Nici de cei răi,
Nici de pizma ce zace-n ei.
Iar asta, dezvoltă-n oameni,
Nebănuite calități, de bravi eroi.
Nouă, nu ne pasă,
Cine pe cine deranjează,
Dacă, la loc de cinste, pe masă, tronează,
Hrana cuvenită celui ce numai pentru El și Ea,
Hulita ciumă roșie, consecvent, acționează.
Că-i pasă de stomacul lor, și nu de ura, împotriva lor.
Căci ea, știe ce-i omenia,
Ce trece zilnic, prin stomac,
Și, Pas cu Pas,
Probabil,
pe Hitlerel, și sluta lui morală
Obsesiv, îi animează!
Onu

Scurt,și apăsat!

Milogi am fost,
Mai suntem încă.
D E CE, NU MĂ MIR,
Că Poate, prin Curtea de la Veneția, așteptăm
Scurt, și apăsat,
Să fim , iarăși, apostrofați.
Ca tocmai aleșii Neamului, Să fie împiedicați
Să-și ducă Programul de guvernare, Pentru care, au fost votați.
***
Oare ce demon al trădării de frate,
În Hitlerelul ales, de mine, să se fi cuibărit?
Ca tocmai, La Veneția,
Fără demnitate,cinic, să se fi jeluit?!
***
Pe marea liftă, Hitlerel- străin, o înțeleg din plin.
Îi dârdâie, zgomotos nădragii..
Probabil, ca economic,
Românii, să nu fi reușit.
***
JAVRISM, i-aș numi , Năzuința.
Și sper, ca
Până la noi alegeri,
Pizmosul – Hitlerel,
Va fi aspru, prin NEALEGERE, troznit!
Onu