Arhive pe categorii: Pagini de jurnal. Pamflet

Interpelare în Congresul SUA

 

Când aud de SUA, mi se face părul măciucă de admirație. Și, atunci, îl înțeleg pe bietul Radu Tudor. Se comportă asemenea unui prea credincios, când vine vorba de numele Domnului Isus.

Ochii îi devin sticloși, venele gâtului  i se încordează, și gura i se întredeschide amenințător, ca unui șarpe. Doar că nu sâsâie.

Ba da, își întrerupe repetitiv interlocutorul, cu …:

– /Vrei să spui că nu există Dumnezeu?/

Îl înțelegi, și îl lași în apele lui, ca să eviți un conflict.Numai că aseară, la Radu Tudor, nu despre Dumnezeu era vorba, ci despre Congresul American, unde sunt interpelați  înșiși marii comandanți ai apărării americane.

Vă imaginați, ce chestie?!

Evident, nu poate fi minimalizată autoritatea Congresului SUA.

Ar fi…vai mie.., nici nu îndrăznesc să respir o asemenea părere.M-a uimit însă, că interpelării i s –a răspuns cu un refuz categoric, ceea ce mă face să cred că și în fetișizata Americă, a lui Radu Tudor, lucrurile nu sunt deloc, de capul lor, că pentru a se răspunde interpelării, urmează o secvență de consultări la nivelurile cuvenite, și că pălăvrăgeala mentalitară, gen mâncat semințe pe marginea șanțului, nu-și are locul în existența  profesională respectivă.

Rămâne pentru mine, de neînțeles, de ce depinde civilizația seriozității  în comportarea mai marilor americani.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Filozofare de Gâgâ

Nu putem acuza pe nimeni, pentru efervescența de a scrie. Este o nevoie a creierului uman, de a-și exprima personalitatea. Cred  că a nu simți această nevoie, este echivalent cu  dezastrul  inerției  la iubire.

Să nu ai sensibilitatea scrisului este de neacceaptat pentru mine, cititorul de mesaje risipite laborios pe pereții clădirilor. Și asta, cu cât sunt mai proaspăt curățate și îngrijite. Mie îmi infirmă teoria nu știu cui, că am proveni din maimuță. De fapt, traversând ocazional, jungla, nu am văzut trunchiuri de arbori, pictate.  Poate că maimuțele care se ițeau cu strigăte stridente, din spatele acestora,  nu erau încă maimuțe , ci doar păreau? Poate și mâzgălitorii de pereți, nu sunt oameni,  poate talentul acelor derbedei, irumpe, într-o criză de distrugere a curățeniei, poate  zace în ei, geniul derbedeismului netratat?

Aci însă, mă contrazic, și-mi spun: dar ce pot fi, că doar în Țară, nu avem maimuțe? Încerc, pentru a-mi aduce   oarecare credit, să accept , că sunt maimuțe și maimuțe, iar printre români, există oameni și zugravi. Și cum pe la țară, nu prea  am văzut asemenea manifestări artistice, încep să cred că totuși, orașul este mai evoluat ca satul. Sau, mai degrabă, în rural, există o altă etică?

O  problemă de filozofare de Gâgă, pentru mine.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Mujicii moderni

Ieri, mi-au fost puse la îndoială, convingerile despre mine însumi.

Adică, eram convins de integritatea atitudinii mele . Nu mă las influențat decât de propriile convingeri.

Pentru nimic, nu m-ar scoate cineva în stradă, să strig ceva la comandă.

Poate doar sub spectrul groazei de a nu-mi  înfăptui  interesul.

Știu că nu e bine în concepția Interesul poartă fesul.

Dar în contextul unor strigăte bezmetice, care ar fi  rațiunea mea  umană de a fi?

Redevenirea  în patruped?

Accept manifestarea democratică, sub forma exprimării individuale raționale, spontan organizate,  și nu sub forma gloatei programate.

De altfel, observ cu strângere de inimă, că ne-am democratizat într-atât, că ajunge un șfichiuit de harapnic, să facem un miting de toată impresia.

Încă o dovadă, că eu, românul, prind foarte repede.

Poate mai repede, ca Mujicii lui Lenin.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Protestatari

 

Aseară, printre umbrele  filmate în Piață, nu auzeam ce se strigă. M-a dumirit reporterul, că ar fi ceva de genul Jos Guvernul  PSD.

Că doar n-or striga cei organizați, împotriva organizatorilor. Abia atunci, am realizat, că în Decembrie, mulți au votat cu PSD-ul, și prea puțini cu PNL-ul, și că nu puteau puținii din stradă, să-i  reprezinte pe mulții de la vot.

Am încercat , fără mult succes, să înțeleg logica mulțimii minuscule,  din Piață, dar nereușind, m-am lăsat păgubaș, și am început articolul de faă,în timpul căruia, tot continui să mă întreb:

-Cine, împotriva cui, striga?

PSD-iștii împotriva lor înșiși?

Nu, că ar fi fost mulți.

Nepesediștii, împotriva nepesediștilor?

Nu, că era ilogic politic.

Mi-am întrebat paharul, care la început fiind singur, a ezitat să-mi răspundă.

După câteva, însă, a început să prindă curaj, și a încercat , destul de împleticit, să-mi spună, că după mintea lui, crede că nu se strigă  decât Jos Guvernul, care de fapt, politic,  nu  este al lor, deci Guvernul ălălalt, al PSD. M-am înclinat logicii paharului, și am decis să mai apelez la discernământul  său,  când voi mai avea dileme de vocea străzii.

Apoi, am închis televizorul, mulțumind în sinea mea, Antenei 3, că m-a ținut la curent, cu tot ce era mai  interesant, de văzut în Țară, aseară.

Și m-am decis, ca la viitoarele  evenimente de stradă, de asemenea anvergură, să apelez neapărat la logica paharului, spre  o mai rapidă dumirire.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Învățăm repede,

Tabloul zilnic, prin fereastra mea stradală, este mai mult decât convingător. Cu priviri  profund îngândurate, trecătorii  își sorb  imperturbabil, nesul și țigara.Ce-or gândi oare, că aerul, tot bovinoid a rămas.

Alțiii, mai agitați, butonează, parcă prizați, mobilul.  Două mondenități , de nerefuzat, pentru românul emancipat. În fața lor, totul cade neputincios. Învățătură modernă, de neevitat. Privesc invidios, și nedumerit.

Deprinderi mai bune, cum ar fi năzuința depășirii  naționale de sine,  pentru a ne întrece cu noi civilizații, către care ni s-au deschis altei orizonturi, nu ne-ar putea însufleți?

Sau moftul anticomunist ne era insuflat de alții, ca acum moda?

Sau suntem niște târâtoare fără aspirații către verticalitate?

Mă înciudează, și mă nedumerește fapul că tânjeam cu nesaț la lumi cvilizate,iar acum, când ni s-au deschis toate orizonturile, noi  perseverăm în a ne pune piedici politice, unii altora.

 Pentru că, vrem- nu vrem, politica perdantului este maniacal-obsesivă.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Cu pâra, la UE

Cu aere de mari victime ale propriului popor, niște jalnici turnători de Țară, s-au plâns , cu lacrimi îmbibate de venin, de ceața din Țară.

Ceață, întunecată de mintea-le plină de ură a perdantului în alegeri.

Astfel, în fața unor asemenea lichele, ajungi  la cuvântul genă moștenită : de târâtură, de trotuaristă,  și de mai cine știe ce specii dizgrațioase, pe care le întâlnești în filmulețele despre  Animal World, de pe Digi 24.

Că  Dragnea, ar fi spus, ce de fapt nici n-a gândit,  că dacă vom încerca să ieșim din tranșeea salariului mediu minim, nu vom avea, nici pe acesta, a-l plăti.

Că dacă baba ar avea o cocoașă, ar putea fi ministreasă, că e o mare lacună, dacă dinții, ți-au căzut de voie bună,

că dacă Putin, nu ar fi, rușii tot ne-ar cotropi.

Și, încă atâția dacă, de-ți crește măciuca sub șapcă.

Ajuns aci, la baza șapcă, mă-ntreb înfiorat, de agonie și extaz, dacă bine nu ar fi,   să-mi fac la cap, consultul cuvenit, să știu cât mai este de trăit., într-o țară liicenoasă,  de perdanterese, îmbrăcate de elevate croitorese.

Dar, găsi-voi , medicul atestat, să-mi spună crudul rezultat, fără politic, parazitat?

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Doamne, feri!

Să te ferească Dumnezeu, de prostul parvenit. Cum îl cunoști? Simplu. Imită ca o maimuță. Are un ban, îl aruncă pe tot ce vede la alții. Dacă nu vede, își renovează.  Parchet, gresie,  și  tot ce poate trage cu coada ochiului său invidios.

Ai  zice că are inițiativă,  dar de fapt el copiază grosolan, tot ce vede la cei din jurul său,  cu gând să epateze, să arate că este mai ceva de capul lui. Un  mai ceva, despre care  nu știe ce poate fi .

Aci, probabil și starea de înapoiere spirituală, a unora. Lipsă de lectură, sau cultură de  faptul divers, care nu-i solicită nici o exigență.

Mentalitatea de maimuțăreală a tot ce văd, dar nu i-a dus mintea,  la acel ceva.

El nu citește decât reclame la tv, poate, poate..,  îi mai pică o căpătuială, sau o senzație de parvenitism. Oare ce ar trebui făcut, pentru salvarea acestor troglodiți? Sau, măcar împuținați?

Gândul,  mă poartă la o fermă ultramodern  utilată, în care pensionarele rumegă o hrană, care nu le permite  decât să dea un produs mai facil vandabil.

Economie de piață, veți spune. Dar merită oare,  pentru adoptarea unor mentalități patrupede? Societate  consumistă ?

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet