Arhive pe categorii: Pagini de jurnal. Pamflet

Liniștea alimentară

Uneori, cred că a fi ignorant este infinit mai bine, pentru liniștea sufletească.
Spre pildă, îmi place să citesc despre alimentație.
Mă face mai prudent, în privința unor abuzuri alimentare, sau chiar să previn idei trăznite, care-mi fulgeră prin cap, asupra unor modalități de hrană.
Una, spre exemplu, ar fi fost, să consum mai mult gluten.
Începusem planul, deja, cu pâine, franzelă, biscuiți, merdenele,umplute cu o brânză, așa zisă de vaci, dar mai mult făinoasă, etc.
Mai mult, apetitul pentru lectură a început să crească, parcă exagerat, iar eu i-am dat curs.
Aci, aș devia puțin de la subiect, subliniind, că m-am gândit la acest apetit crescut, ca la un memento grijuliu, din partea intuiției. Continuând să citesc, am dat peste câteva mențiuni îngrijorătoare, referitoare la pericolul real al glutenului, asupra sănătății noastre intestinale, intestin care, la rândul său, ar fi un reglator al fiziologiei, în general. Inclusiv a celei cerebrale. Cam greu, pentru mine, neinițiatul.
Cert este, că am intrat la grijă, privind un potențial pericol, din partea glutenului. Și astăzi am și luat măsura prevenirii acestuia, dejunând , chiar în timp ce scriu, două, merdenele gigantice, îndopate cu ceva, părând a fi brânză proaspătă de vaci.
Ei, fie ce-o fi! Că și ele, chiar foioase, tot gust de pâine, sau de gluten, au .
Dar rămâne iluzia deciziei, de a fi renunțat la abuzul de gluten.
Ca mai toate deciziile mele, patriotice.
Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

În criză

Iar criză de imaginație. Încep să înțeleg malaxorul Opoziției. E ca la mușcătura câinelui.
Filozofia oricărei javre care atacă, este :
-Mușcă, mușcă, ceva tot vei rupe. Am înțeles asta, de la haita de javre, din spatele blocului.
Nu le scapă nici o potaie, rătăcită gură cască, prin zonă, să nu lase câteva smocuri din blană.
Adeseori, am senzația, că a început Ședința Asociației de proprietari, văicărindu-se din nimic, pentru câțiva bănuți, dați administratorului. Sau, pe care și i-ar fi însușit acesta.
Miloagă adunătură.Dar nu mă miră, când aud despre opinia internațională, care nu mai încape de încercările noastre timide, de a ieși din marasmul modestiei nivelului de trai. Resimt o discretă satisfacție, când aud opinii apropiate despre această perfidă realitate.
În sfârșit, au început și ai noștri, să realizeze, că ne pasc asemenea pericole.
Nu ne mai rămâne decât să avem puțin curaj.
De fapt, ce este curajul în propria Țară?
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Matinală

Tupeul proletar vulgar al lui Mircea Badea, la nivelul percepției mele a străzii, este demn de cel al aurolacilor, când scot nasul din punga care-i stimulează.
Și ca oricare neica nimeni, promovat din interes de rating, o caută cu lumânarea, conștient că Legea presei, îi este pavăză de nepătruns. Aseară, însă, m-a surprins deosebit de plăcut. În fața Premierului, a dovedit o pertinență, de admirat.
Înseamnă, că personajul este atât de complex, încât poate deveni periculos.
Am vaga percepție, că încercarea de sobrietate în spatele ecranului tv, a lui Mihai Gâdea, exprimă, o notă de sfială prudentă. Impresie de pierde vremea la A3, desigur.
Oricum, alcătuiesc un duo reprezentativ, pentru umorul meu tolerant.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Devălmășie

Nu mai înțeleg nimic!

Cine, pe cine, mănâncă, în Țara asta? Presa, o pricep. Mâncătoria de știri , o are ca vocație din naștere. Doar n-om fi toți românii, oameni de presă?

Probabil, n -aș fi un bun om de presă.

In the first, pentru că nu-mi place pălăvrăgeala.

Apoi, nici nu știu, dacă ei, care vorbesc tot timpul despre bani, câștigă ceva, ca să le crească apetitul pentru temă.

Și mie-mi place să ascult cancanuri, și, de ce să nu recunosc, le savurez imaginativ.

Dar asta, probabil unde nu am vocație de cancanist.

Poate e mai bine așa. Cine știe cât aș fi mai suferit, eu fiind maladiv de gelos.

Adevărul este că nu știi de unde apare ispita.

Se poate și un capriciu al clipei. Îți este indiferentă o persoană, și nu observi, cum șuierul respirației, din te miri ce, te aruncă în norii de un alb lăptos, de pe bolta cerească.

Nici nu percepi bine situația, și ești deja înlănțuit în fiorii păcatului.

Eu îi spun păcat, așa cum undelor seismice, li se spune cutremur.

Există ființă, să nu fi trăit cutremurul sufletesc?

Eu, nu cred, să existe!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Românească

Întrebarea  se rostogolește  obsesiv.

–Cresc veniturile?

-Unii, da!

– Alții, nu!

Eu, nu știu!

Aștept să văd cum va fi vremea.

Ca la prognoza meteo!

Pentru că, în părerile  politice, este ca în :

-Va ploua, nu va ploua?

Oricum, încerc să fiu optimist. Nu contează.

Tot voi transpira abundent.

Onu

 

 

 

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet., Pagini de jurnal. Pamflet

Interpelare în Congresul SUA

 

Când aud de SUA, mi se face părul măciucă de admirație. Și, atunci, îl înțeleg pe bietul Radu Tudor. Se comportă asemenea unui prea credincios, când vine vorba de numele Domnului Isus.

Ochii îi devin sticloși, venele gâtului  i se încordează, și gura i se întredeschide amenințător, ca unui șarpe. Doar că nu sâsâie.

Ba da, își întrerupe repetitiv interlocutorul, cu …:

– /Vrei să spui că nu există Dumnezeu?/

Îl înțelegi, și îl lași în apele lui, ca să eviți un conflict.Numai că aseară, la Radu Tudor, nu despre Dumnezeu era vorba, ci despre Congresul American, unde sunt interpelați  înșiși marii comandanți ai apărării americane.

Vă imaginați, ce chestie?!

Evident, nu poate fi minimalizată autoritatea Congresului SUA.

Ar fi…vai mie.., nici nu îndrăznesc să respir o asemenea părere.M-a uimit însă, că interpelării i s –a răspuns cu un refuz categoric, ceea ce mă face să cred că și în fetișizata Americă, a lui Radu Tudor, lucrurile nu sunt deloc, de capul lor, că pentru a se răspunde interpelării, urmează o secvență de consultări la nivelurile cuvenite, și că pălăvrăgeala mentalitară, gen mâncat semințe pe marginea șanțului, nu-și are locul în existența  profesională respectivă.

Rămâne pentru mine, de neînțeles, de ce depinde civilizația seriozității  în comportarea mai marilor americani.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Filozofare de Gâgâ

Nu putem acuza pe nimeni, pentru efervescența de a scrie. Este o nevoie a creierului uman, de a-și exprima personalitatea. Cred  că a nu simți această nevoie, este echivalent cu  dezastrul  inerției  la iubire.

Să nu ai sensibilitatea scrisului este de neacceaptat pentru mine, cititorul de mesaje risipite laborios pe pereții clădirilor. Și asta, cu cât sunt mai proaspăt curățate și îngrijite. Mie îmi infirmă teoria nu știu cui, că am proveni din maimuță. De fapt, traversând ocazional, jungla, nu am văzut trunchiuri de arbori, pictate.  Poate că maimuțele care se ițeau cu strigăte stridente, din spatele acestora,  nu erau încă maimuțe , ci doar păreau? Poate și mâzgălitorii de pereți, nu sunt oameni,  poate talentul acelor derbedei, irumpe, într-o criză de distrugere a curățeniei, poate  zace în ei, geniul derbedeismului netratat?

Aci însă, mă contrazic, și-mi spun: dar ce pot fi, că doar în Țară, nu avem maimuțe? Încerc, pentru a-mi aduce   oarecare credit, să accept , că sunt maimuțe și maimuțe, iar printre români, există oameni și zugravi. Și cum pe la țară, nu prea  am văzut asemenea manifestări artistice, încep să cred că totuși, orașul este mai evoluat ca satul. Sau, mai degrabă, în rural, există o altă etică?

O  problemă de filozofare de Gâgă, pentru mine.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet