Arhive pe categorii: Pagini de jurnal. Pamflet

Nimic nou, pe frontul de vest

Azi, nu am noroc pe net. Nu găsesc și eu, o posesoare de frumusețe, care să mă entuziasmeze. Sau poate, ea există, dar eu n-o văd?
Ce să mă fac, Doamne, dacă nici cu netul, nu mă pot restabili?
Ce mai rămâne, din interlectul meu?
M-am uitat la o horă, cu fete zglobii, cărora, picioarele, li se mișcau de parcă erau puse pe automat.
Orice s-ar spune, indiferent de către cine, viul mișcărilor picioarelor feminine, neliniștește orice bărbat, dacă nu este prea tolomac.
Tolomac!
Ce cuvânt răscolitor de imagini din copilărie, când te atrăgea esența misteriaosă a jargonului de cartier.
Posesorii lui, erau cei mai tari de pe maidan.
Erau modele umane, precum azi, modelele politice.
Le urmărești, sperând să auzi ceva benefic, nu contează pentru cine.
Că nu se mai știe, cine, și pentru ce, o face pe politicianul.
Așadar, nimic nou pe frontul de Vest, al Imaginației politice!
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet, Politică

Despre vise

Despr vise,
Nici nu mai știu, De să vorbesc.
Ce-ai visat, să spui, nu-i bine.
Că așa, în înțeleapta lor trăire, bătrânii îți gândesc.
Așadar, dilemă. Să-mi spun visul?
Sau, dacă tot l-am avut,
De răul prevestit, în spaimă, mă pregătesc.

Dar totuși, hai s-o spun,
Poate-i folclor român.
Dar, nu, mai bine,
O carte cu vise, am să scriu,
Și las auditoriului, să-mi spună ce-am pătimit,
De parcă norodul, ADEVĂRUL A GRĂIT.
Or și cum e fundamental
Morții de-i visezi,
Prudent să fii la călcătură,
Că nu se știe peste ce dai,
Că visul, e-o prevestitură.
Mai bine, acasă stai!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Pagini de jurnal. Pamflet

Agramatism internaut

M-am plictisit de Internet.
Și-mi dau seama de asta, prin faptul că nu mai rezonez cu mesajele transmise de lumea virtuală.
Mai mult, un junghi, la șold, mă agasează, fără ca să fie deranjat de tot soiul de unguiente.
Dar, dă-l încolo, de junghi, că nu mai contează, când asupra lui Dragnea, s-au repezit stoluri de corbi liberi în a-și exprima opinia defăimătoare, asupra Doamnei Premier, care, după ce,CÂRÂIE ei, aceasta, s-a dus să vorbească, fără să-l anunțe pe Președinte, cu niște evrei.
Auzi, tocmai cu cine!
Cu niște evrei!
Ciudată, mentalitatea Președintelui, vizavi, de vezi Doamne, /niște evrei/. Aceeași bolunzeală, o avea corcitura evreo-austriacă, de Hitler.
Tot subconștient, probabil,s-a declanșat genocidul evreiesc.
Privesc, plin de regret, cum meschinăria vindicativă, dacă nu s-ar lovi de zidul insurmontabil al bunului simț popular, ar săpa , asemenea apei, cu clipocit parșiv, taluzul bazei digului de apărare , Simbolic, vorbind!
Spuneam, că am început să mă plictisesc de Internet. Sau, poate, nu de el, ci de agramatismul, întâlnit la fiecare pas ÎNGÂIIMAT, CU IFOSE SCHILODIT,ideologizante.
Ce asemănare, între o ședință de partid comunist, și agramatismul unor internauți.
Aceeași promiscuitate, de a se arăta deștepți, tocmai cei, care duc lipsă nu doar de așa ceva, ci și de calea de comunicare, gramată.
PS- Cu ecepțiile de rigoare, desigur!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Moft liberal

Lumea care crede că gândește liberal, este în suferință patriotică acută.
Îi tremură lenjeria intimă, de grija, că Premierul Viorica Dăncilă, în discuțiile cu /niște evrei/, să nu fi divulgat ceva secrete, care să pună în pericol, Securitatea noastră Națională.
Îi înțeleg.
Și eu, când sunt bolnav, în starea febrilă care însoțește boala, delirez enormități, încât, apropiații mei, cred că nu mai am mult.
Iar atunci, cruci și plânsete, spaime și rugi, pentru îndepărtarea răului din mine.
Mi-am amintit de manifestarea răului din mine, ieri, când fără nici o noimă,
cetățeanul liberal Ludovic Orban, a înșfăcat-o pe Doamna Premier Dăncilă, cu încrâncenarea unui dulău de la stână, lupul la oi.
Poate că omul, are un fler, o intuiție patriotică, ce-mi lipsesc mie, dar intervenția lui promptă, îmi pare un exces de zel, bolșevic- naiv, parcurs/ pas cu pas/.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Nedumerire,

Nu știu, ce hram, poartă ,epilatul cranian parțial,de-și zice…, nu Petru Rareș , ca și vocea de castrat, cu ochi bulbucați, de șarpe înfuriat, zis.., na că-mi scapă și ăsta, dar îi văd porniți rău, împotriva preferatului majorității electorale românești, Liviu Dragnea.
A, mai e un bulbucat, parc-ar fi basedowian. Ei bine, toată această garnitură apatriotică, ține să mă intoxice de convingerile ei avortone, pe care, dacă nu mi-ar provoca o vomă violentă, le-aș suporta, forțat de televiziunea care-i promovează.
Cu toată nedumerirea revoltată,a întregului tub digestiv, și a consecințelor acesteia.
Ei, și-or zice, inteligenți, dar eu nu pot clama închipuiri, din milă sau dispreț. Democrat fiind, nu le pot interzice să hărmăluiască. E dreptul lor natural, precum al maidanezilor,să latre toată noaptea, la lună.
Are deplină dreptate, prietenul meu, când îmi spune
-Dacă-ți place lumea subteranelor Mizerabililor lui Victor francezul, suportă violul asupra-ți propriilor urechi, și stresul în consecință.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Duminică

Sărbătoare. De care, nu știu, dar o simt în suflet.
Sub forma conturului unor buze. Cărnoase, răsfrânte și roșii.
Pentru mine, întruchipează feminitatea senzuală, plină de vise imaginate.
În apropierea lor, îmi simt integritatea corporală, periclitată.
Și sărutul, face parte din integritatea viului corporal, nu?
De aceea, le evit , pe cât pot. Dar nici nu le pot duce dorul, prea mult timp
Probabil, așa a decis cel de sus.
Să conviețuim în senzual, sau să fim torturați de gândul la el.
Eu,încerc tot felul de subterfugii, să scap de sub tutela lui. Dar nu prea reușesc. Caut varii chichițe, chipurilor pe care le întâlnesc, dar zadarnic. Tot trebuie să aibă ceva din vino-ncoace, ca să nu-mi dea pace.
Așa vrea Domnul, îmi spun eu împăciuitor. Și cum voința Domnului trebuie să fie lege, pentru noi toți, mă supun voinței Sale, și renunț la orice rezistență. De ce, să-mi ardă buzele, nepăcătuind în fața viului Divin?
Mai bine, mă las pradă arșiței viului.

Onu

8 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Tristețe sau invidie?

Observ că spusele multora, se bucură de multă atenție. Nu sunt invidios, dar mi-e o mare ciudă, că nu pot fi și eu, ca acei mulți, apreciați în tot ce emit.
Mă consolez însă, cu alinarea că doar eu, îmi pătrund spusele. Mă simt precum proletarul în stare să răstoarne orânduirea crudă și nedreaptă a închipuirii de sine.
Cine, în fapt,mai este ca mine? S-o înțeleagă pe Alina Gorghiu, în pasiunea sa duală, pentru PSD și Liviu Dragnea. Admirație obiectivă, demnă de o înflăcărare, din Secolul Luminilor.
Feminist fiind, îmi plac doamnele bătăioase, dar nici chiar așa. Mă trimit cu gândul la arenele de luptă, și atunci, devin grotești, își pierd sensibilitatea. Dar, artificiul unui zâmbet graseiat, corectează asemenea unui penel virtuos, grimasele schismei politice. Îmi plac suprafețele de ape, unduite de vălurele subțiri, fără putere de erodarea malului atins.
Dar și pe Mihai Gâdea, îl înțeleg, în eforturile concentrate până la încruntare, spre înțelegerea interlocutorului.
Mi se pare mai corect, față de tine însuți, decât să zâmbești atotpricepător, și să pleci la fel de uimit, ca de la poarta nouă. Totuși, îmi plăcea mai mult Alina, vecina mea, Dumnezeu s-o protejeze.
Atât de sinceră, încât o spunea deschis, că pentru ea, conversația fără sărut, este ca un câmp de flori, fără parfum. Ce păcat, că s-a căsătorit, și a plecat din bloc.
Fără ea, orice conversație, pare un câmp, fără flori.
Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet