Arhive pe categorii: Pagini de jurnal. Pamflet

Astrofizician

Calculatorul meu are o suferință. De câte ori îmi place virtual, cineva, mă blochează în toate demersurile de a atrage pe acea cineva, fie și într-o simplă conversație.
Se manifestă foarte posesiv, fără măcar o minimă negociere. Pur și simplu, ca o capră încăpățânată, se proptește într-o blocare stupidă.
Vă imaginați, asta constituie o mare suferință pentru mine, întrucât mă lipsește de iluzia perspectivei cunoștinței unei Doamne, căreia, cine știe, dacă nu i-am fost pecetluit de soartă. Și cum am mare încredere în soartă, trăiesc o mare decepție,când mă oropsește în felul acesta. Este ca și cum, omul drag de lângă tine, manifestă o detașare de o răceală siberiană, în timp ce tu, te cuibărești la pietul lui, în speranța că te va alinta cu iluzoriul, Dragul meu prostuț, cum îți poți închipui, că noi doi, am fi o pereche potrivită?
Și nu ar greși, dacă prostuțul, ar trăi numai cu entuziasmul.
Pentru că, Iubirea este exclusiv pentru sine. Este ceva de esență subiectivă, care nu vede , nu aude, și nu iartă.
Te pierde și te ridică, de parcă viața ta, a devenit un Uragan bun de studiat pentru astrofizicieni.
Ce păcat, că nu sunt astrofizician!
Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal. Pamflet, Umor.

Siesta

Toată lumea care se respectă, recomandă după masă, un pic de somn. Unii, îi spun somn de frumusețe.Am încercat și eu metoda, deși, nu era cazul.
Rezultatul. În timpul somnului, stomacul ia o pauză de lucru, și atunci mâncarea băltește, până la trezirea șefului. Așa că, dacă nu ești atent, și depășești timpul fiziologic cerut de stomac, te trezești cu balta Belina în tine.După cum, s-a trezit Liviu Dragnea, cu ea în administrare, fără să știe, că prietenii lui din prezentul Teleormănean,își vor aminti cu multă fantezie, despre isprăvile lui pescărești. Așa că, dacă încerci puțină filozofeală neaoșe, nu mai știi te comporta. Ca la Londra sau la Belina? Că acuza de baron Belinez, nu pare prea mai sigură, decât cea de lord Londonez. Nu priește, la noi.
Nu ne-am adaptat rangului.
Dar și când o vom face!
– Și ce vom face , decât să ne continuăm năravul de cârtitori, împotriva celor care au reușit în viață? Ei, nici așa, că nu toți cârtesc, , nu toți au harul Invidiei fraterne. Unii doar mormăie, și până mormăitul, să devină delict de personalitate, se stinge totul, prin renunțarea scârbită a părților, unul că a scăpat de calomnie, altul că a fost vigilent național.
Și tot este un aport național.
Nu s-a ridicat nici unul, spiritul echitabil al mediocrității, a învins,
iar Țara, nu va avea celebrități îndoielnice, scăpate de sub privirea ageră a presei.
SUA nu se va îngrijora de integritatea noastră legislativă, iar rușii, nu vor mai produce geruri, pe care să le trimită peste noi.
Cel puțin, așa l-am auzit aseră, la tv, pe Mihai Gâdea.
Că unde mai este el mai bun?
Decât să-i sărute, libidinos, pe americani, și să-i muște pofticios, pe ruși?
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Eii, asta-i bună!

Chiar nu-mi vine nimic în minte.
Păi, cum să-ți vină, îmi răspund eu?
Poate nici nu ai!
Asta, cam așa este!
Trăiesc evenimentele zilei, fără a avea nici o participare.
A murit Regele,
Eu nu am plâns, nu mi-am depănat amintiri cu Majestatea Sa, de credeam la un moment dat, că sunt unica ființă, care nu s-a bucurat măcar de un salut fugitiv, ocazionat de șansă.
Că, volens nolens, șansa este totul. Așa mi s-a întâmplat, oficial chiar, să –l întâlnesc pe Nicolaie Ceaușescu.
Ba, mai mult, nu că ne-am salutat oficial,dar m-a și invitat la C C, să-i explic pe îndelete soluția unui proiect.
Este drept, că m-a sprijinit tovărășește, un țăran atotștiutor, din suită, care a emis ad hoc, o variantă de soluție, idee ce i-a părut tentantă Tovarășului, motiv pentru care m-a invitat la Comitetul Central, să-i demonstrez inginerește, că țăranul care s-a trezit vorbind ca la o ședință de partid, nu are dreptate.
De altfel, mie, Ceaușescu, nu mi-a lăsat impresia unui absurd, de care să te temi, dacă nu erai inoculat cu bacteria anticomunistă.
Iar pe mine, educația părintescă, m-a ferit de prejudecăți,de orice natură.
Interesant, a fost că lumea era înebunită, că Șeful nu va fi mulțumit, iar cățeii ar fi avut ce hărmălui , până la următoarea vizită a Tovarășului, pe meleaguri cu lucrări de îmbunătățiri funciare.
Pentru că, în toată micimea lui, adversativ cultivată, Ceaușescu a înțeles importanța lucrărilor de îmbunătățiri funciare, din România, și a făcut o pasiune,din acest deziderat.
După incident, două săptămâni de muncă acerbă, ca falsa ipoteză, speculată de un tovarăș atotștiutor , ipoteză tentantă pentru o privire superficială, să fie infirmată.
Oricum, Șeful, trebuia să se arate Șef,și a decis, ca în două săptămâni, să-i prezint la C C, justificarea alegerii variantei mele.
Bineînțeles, m-am conformat cu plăcere.
După vizita la C C, am înțeles orânduiala Iadului. Ceaușescu, nu era o Satana , dar Iadul, ca și lumea mișună de aghiuțe , care simt nevoia să-și bage și ei codița, pe undeva.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Facebook

Aud multă lume, că s-au cunoscut pe facebook. Mare mister, pentru că, eu nu reușesc , nici măcar să-mi public articolele proprii. Darmite, să mă mai și împrietenesc!
Așa că, dacă un cititor sau cititoare, care îmi citește această confesiune, crede că m-ar putea ajuta, să scap de această traumă, și ar face-o, i-aș rămâne dator, publicând numai pe facebook!
Odată, apelul lansat, aștept, cu emoție, să pot deveni și eu, un om întreg, pentru că, simt o mare jenă socială, să nu fiu în rândul elitei societății scriitoare, pe facebook.
Vă imaginați oful meu informatic?
Articol scris în așteptarea imaginației virtuale. Ca să nu-mi pierd încrederea, în bruma de mine.
Nu voi încheia, cu formula perimată deja, a mulțumirii anticipate!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie, Pagini de jurnal. Pamflet

Liniștea alimentară

Uneori, cred că a fi ignorant este infinit mai bine, pentru liniștea sufletească.
Spre pildă, îmi place să citesc despre alimentație.
Mă face mai prudent, în privința unor abuzuri alimentare, sau chiar să previn idei trăznite, care-mi fulgeră prin cap, asupra unor modalități de hrană.
Una, spre exemplu, ar fi fost, să consum mai mult gluten.
Începusem planul, deja, cu pâine, franzelă, biscuiți, merdenele,umplute cu o brânză, așa zisă de vaci, dar mai mult făinoasă, etc.
Mai mult, apetitul pentru lectură a început să crească, parcă exagerat, iar eu i-am dat curs.
Aci, aș devia puțin de la subiect, subliniind, că m-am gândit la acest apetit crescut, ca la un memento grijuliu, din partea intuiției. Continuând să citesc, am dat peste câteva mențiuni îngrijorătoare, referitoare la pericolul real al glutenului, asupra sănătății noastre intestinale, intestin care, la rândul său, ar fi un reglator al fiziologiei, în general. Inclusiv a celei cerebrale. Cam greu, pentru mine, neinițiatul.
Cert este, că am intrat la grijă, privind un potențial pericol, din partea glutenului. Și astăzi am și luat măsura prevenirii acestuia, dejunând , chiar în timp ce scriu, două, merdenele gigantice, îndopate cu ceva, părând a fi brânză proaspătă de vaci.
Ei, fie ce-o fi! Că și ele, chiar foioase, tot gust de pâine, sau de gluten, au .
Dar rămâne iluzia deciziei, de a fi renunțat la abuzul de gluten.
Ca mai toate deciziile mele, patriotice.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

În criză

Iar criză de imaginație. Încep să înțeleg malaxorul Opoziției. E ca la mușcătura câinelui.
Filozofia oricărei javre care atacă, este :
-Mușcă, mușcă, ceva tot vei rupe. Am înțeles asta, de la haita de javre, din spatele blocului.
Nu le scapă nici o potaie, rătăcită gură cască, prin zonă, să nu lase câteva smocuri din blană.
Adeseori, am senzația, că a început Ședința Asociației de proprietari, văicărindu-se din nimic, pentru câțiva bănuți, dați administratorului. Sau, pe care și i-ar fi însușit acesta.
Miloagă adunătură.Dar nu mă miră, când aud despre opinia internațională, care nu mai încape de încercările noastre timide, de a ieși din marasmul modestiei nivelului de trai. Resimt o discretă satisfacție, când aud opinii apropiate despre această perfidă realitate.
În sfârșit, au început și ai noștri, să realizeze, că ne pasc asemenea pericole.
Nu ne mai rămâne decât să avem puțin curaj.
De fapt, ce este curajul în propria Țară?
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Matinală

Tupeul proletar vulgar al lui Mircea Badea, la nivelul percepției mele a străzii, este demn de cel al aurolacilor, când scot nasul din punga care-i stimulează.
Și ca oricare neica nimeni, promovat din interes de rating, o caută cu lumânarea, conștient că Legea presei, îi este pavăză de nepătruns. Aseară, însă, m-a surprins deosebit de plăcut. În fața Premierului, a dovedit o pertinență, de admirat.
Înseamnă, că personajul este atât de complex, încât poate deveni periculos.
Am vaga percepție, că încercarea de sobrietate în spatele ecranului tv, a lui Mihai Gâdea, exprimă, o notă de sfială prudentă. Impresie de pierde vremea la A3, desigur.
Oricum, alcătuiesc un duo reprezentativ, pentru umorul meu tolerant.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet