Arhive pe categorii: Pagini de jurnal. Proza scurta.

IN MEMORIAM

 

Azi, telefonic,  am aflat, că Doamna CORINA SEIN,  DIRECTOAREA  EDITURII EXCELSIOR ART,   din TIMIȘOARA, a plecat în altă lume. Nu-mi  vine să cred, dar știu că astfel de glume, nu se fac.

Poate și unde, nu vreau să accept ideea.

Sufletul și mintea,  îmi sunt secătuite.

Nu vreau să admit știrea, dar nu pot rezista revoltei pe care o trăiesc. Prin Prietenia cu Corina, am confirmat, fără voie, faptul că virtualul, nu există decât  ca o noțiune informatică.

Pentru că,  între noi doi, a existat o legătură, ciudat de palpabilă. Coincideau până și momentele când voiam să ne auzim telefonic.  De altfel, aceste impacturi ale dorinței de a ne auzi și a ne bucura de existența reciprocă, deveniseră  un modus vivendi , exclusiv al nostru.

Nu cred să mai descopăr o Prietenie de Diamant, precum a CORINEI.

Mintea, îmi este secătuită de plecarea  SA.

Sper să fie într-o lume mai apropiată de rafinamentul  său sufletesc.

Onu

Condoleanțe tuturor prietenilor și colaboratorilor , care i-au fost aproape, în momentele de cumpănă!

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

După televizor

Televizorul  este un bun mijloc de informare și de relaxare.

Dar cu o condiție. Să nu mai prezinte atrocitățile bestiale, care au avut loc în țară și în lume, fără a lua o atitudine de  dezacord ferm. Sau,  ca o compensare pentru civilizație, știrile ar trebui să fie însoțite de suplimentul, că făptașii criminali, au fost exterminați ad-hoc.  Scriu sub efectul  veștii, că în   ultimul an parcă, în România ar fi fost ucise, mi-e și frică să rostesc cifra, un număr impresionant de femei,  în conflicte casnice.  Oare să fim cu omenia la pământ? Reacționăm ca animalele?

Respectul de semeni, ca  operă a divinității,să nu mai existe?

Oare omenie să fie faptul de a lăsa criminalii în viață? Civilizație?! Creșterea populației?

Deseori,  mă întreb dacă  evoluția Americii, nu are o justificare în necruțarea fărădelegii.

După cum, la fel de stupid, mi se pare  să-i ronțăim pe cei care au reușit în viață, fără doar și poate, prin capacitatea  lor aritmetică. Au știut să facă bani, să-i numere, și să-i  înmulțească.  Dar, pentru  că, nu mă duce mintea, măcar să le înțeleg creativitatea în afaceri, mă leg de tot soiul de prostii, cu o șubredă bază de raționalitate.

Și conchid fălos, indiferent de penibilul în care mă plasez, cu ifosele mele de  politruc evaluator,  că  s-a  furat.  Privind toate aceste ipostaze, nu mă mai mir, că ni-o  iau alții,  înainte.

Știu că lăcomia cere audiență, dar asta, nu trebuie să inhibe, spiritul de inițiativă antreprenorială,   care îi bântuie rareori, pe unii din semenii noștri, fie ei X , Y sau Z.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Premierul

Ieri, Mihai Gâdea a luat un interviu Premierului  Mihai Tudose.

Modest, sobru, asemenea celui care știe ce are de făcut, și nu se pune problema unor  neîmpliniri, Premierul, a răspuns cu nonșalanță întrebărilor .

Am remarcat și degajarea rigorii  răspunsurilor Ministrului Finanțelor, argument că  în colaborarea cu Premierul, atmosfera este relaxată, eficientă.

Poate că este și meritul abilității jurnalistului, al cărui tact, impune reciprocitate. Oricum, statura și siguranța fermă a Premierului, m-au determinat să mă gândesc la Primul Consul  francez, forța morală a personalității căruia, nu admitea  conceptul de refuz, în executarea Ordinelor date.

Succint, un interviu plin de promisiuni nerostite, dar  ferme, recomandate de încărcătura emoțională a  momentului.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Limbaj mistic ?

Tema mea de reflecție este Dumnezeirea.

Există ea sau ignoranța noastră, încearcă explicații la ce o depășește?

Există credință sau o formă de lașitate spre a nu ne fi rău? Povesteam, într-o zi, unchiului meu, preot, că eu nu cred , dar când intru într-o biserică, mă cuprinde o sfială, când nu-mi mai aparțin, și mă transform într-un executant a ceea ce văd în jurul meu: îmi fac cruce, sărut icoane, aprind lumânări, și  rostesc automat:

-Doamne ajută, Binecuvintează-mă , Doamne , și mă păzește de Necuratul din mine! Pentru că, există, evident, un rău în noi. Unul pe care-l confundăm cu voința, ca fapta pe care ne-o dorim, să se împlinească. Afirmarea lui este clar redată de expresia : simte că-l cuprind toți dracii, și nu mai vede nimic

Pe aci, printre aceste poteci, încă nedeslușite ale creierului, cred că  sălășluiește Dumnezeirea.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Sahara

Eu credeam că Sahara este doar un cuvânt, dar în ultima vreme, încep să realizez noțiunea. De câte ori merg în oraș , pentru cumpărături ,simt razele solare, ca pe săgeți de foc , având în loc de vârf, talere încinse.

În camera caldă, am senzația unui ou, pe cale să eclozeze. Nici nu mai știu, limpede, ce simt, și ce va fi cu mine. Mă mai răcoresc malițiile de fetiță voit naivă,ale Danei Grecu,  privind  Premierul.

Este interesant apetitul bârfitor al presei, presupunându-l pe Dragnea, mare antreprenor în Brazilia, cu acțiuni la purtător.

În ciuda precizărilor acestuia, că nici vorbă, de așa ceva, că totul este o născocire mediatică.

Eu nu cred asemenea bârfe.

Le presupun a fi tentative ale nu știu  cui, dar deloc  onorante, de a ne abate de la înfăptuirea prevederilor Programului de Guvernare.

Aș înclina să cred că acolo sus, în Sfere meschin geopolitice, cineva  rânjește , în năzuința ca noi, românii, să rămânem pe locurile codașe ale Europei, în privința nivelului scăzut, de trai.

Ceva aberant, ca imaginație bipedă!

Dar absolut inacceptabil, și însăși ipoteza acestui cancer , în  țeasta cuiva, din țară, sau de aiurea, mă oripilează, și instinctiv, îmi declanșează gânduri de autoapărare.

Să mă fi îndobitocit Sulițele încinse ale Soarelui, pe scurtul drum pentru aprovizionarea zilnică?

Să fiu sechelar diabolic, urmare eșecului pierderii rușinoase a alegerilor?

Și ce mi-ași mai fi dorit. Că am o pică de mor, pe succesul retoricii anoste a lui Dragnea.

Acu, de ce să nu fiu sincer și să nu-i recunosc meritul:

-Are papagal politic, Omul! A punctat în locurile sensibil  vitale, interesului  electoratului!

Să fi trecut într-adevăr, prin Brazilia?

Dacă da, mă mir că nu i-a venit în minte, ideea de a importa, pentru eficientizarea  spiritului democratic,   ceva  ritmuri de SAMBA.

Aș merge și eu, să SĂMBĂSUIESC, în  Piața Guvernului.

Onu

14 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Limbaje

Este o temă simplă, și privește limbajele din natură, cum ar fi lătratul, mieunatul, chițăitul, ciripitul, și de ce nu, grohăitul.

Sunete naturale, fără ifose de prețiozitate, cum sunt cele politice, polemice, sarcastice,agresive, sau talk-show-riste, fără noimă. Și, o fac, în speranța  că poate, reflectând asupra lor, voi reuși, printr-un simplu ham, să potolesc javrele din spatele blocului, să înceteze hărmălaia pornită din senin. O să  spun totuși ceva.

Am observat, că la trecerea unui ciobănesc, ținut în lesă, de stăpânul său, sunt foarte guralivi, și chiar agresivi.

Într-o zi, ne cunoscându-l pe stăpânul Ciobănescului, l-am  întrebat zâmbind:

-Credeți că ar păți ceva, dacă l-ați elibera când îl agresează javrele?

– Nu, mă tem că le-ar schilodi pe câteva, iar eu sunt pacifist de felul meu. Am râs, încântat de răspuns, și am replicat:

-Nu-i subestimați?…

– Poate aveți dreptate! Vă asumați răspunderea pentru javrele pocite?

Siguranța stăpânului Ciobănescului, m-a derutat ușor, convins fiind,  că o fi ceva de hărmălaia Potăilor.

După o  ezitare, am răspuns:

-Îi ofer Învingătorului, o porție sățioasă de șuncă de Praga.

Ușor încântat, stăpânul Dulăului, mi-a promis spectacolul, peste câteva zile.

-De unde veți privi?

– De la fereastră, vă fac un semn cu mâna!

Nu vă povestesc finalul.

Evident,  că am pierdut pariul.

Câteva javre schilodite, se ascundeau schelălăind pe sub mașinile din Parcare.

Am uitat, să vă spun, că la umbra mașinilor din Parcarea improvizată ad-hoc, în spatele blocului, s-au aciuat o groază de potăi vagabonde.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Ce atâta conversație?

-Mă plictisesc rău de tot, îi spun vecinului meu.

–Ești fraier, îmi răspunde. Când ai Parcul Tineretului lângă tine?

-Tocmai de aia, că nu îndrăznesc să socializez! Când să vorbesc, mă bâlbâi, și am impresia că mă fac de râs.

–Păi dai impresia că ești un fricos, și nu le vei invita la tine, să conversați  fără prejudecăți.

– Cum adică?

– Simplu, nici o vorbă, fără faptă! Tu nu știi ce incitantă este curiozitatea?

-Ba  da, dar dacă nu-i curioasă?

– Ei, aci nu mai știu, uită-te și tu la fața ei , zâmbește-i timid, și asta-i va da curaj.

Iar orgoliul este unic, fără deosebiri de gen.

–Încerc să-mi ascult prietenul, și arunc primul zâmbet. Sunt privit de parcă aș avea rujeolă.

Nu-i nimic, îmi zic, mai încerc. Se spune că perseverența învinge. Dar ghinion, nu mai apar decât bărbați. Sunt nedumerit, pentru că auzisem, că noi bărbații suntem relativ minoritari, față de Doamne.

Revin acasă și îi spun vecinului.

–Păcat! Ai avut ghinion. Încerci  și mâine. Alegi, la un butic, o carte, conversezi ce ar putea conține, și când apare o cumpărătoare, o întrebi dacă a citit-o, te mai uiți la un titlu, și aștepți să spună și ea ceva.

-Și dacă ea nu.., eu ce fac?

–Te uiți lung după ea, înseamnă că n-ai interesat-o.

-Deci, trebuie s-o și interesez?

– Desigur! Ia -ți și tu niște aere de persoană importantă, formează și un număr de telefon, vorbește cu un aer aferat, și urmărește efectul.

–Bine, și dacă nici un efect?

-Atunci, pleci acasă, înseamnă că ești condamnat la singurătate. Și te culci.

– Dar fără cărți, nu se poate?

-Ba da, dar fetelor, le plac băieții citiți, să nu-și irosească timpul.

–Atunci, mai bine citesc o carte din bibliotecă. Și, după ce termin  biblioteca, ce fac?

– Mergi la biblioteca publică!

Cred că prietenul meu mă tachinează, dar are și dreptate.

– Ce-o fi așa de greu să faci cunoștința unei Doamne pentru conversație?

Și  apoi, ce atâta conversație?

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.