Arhive pe categorii: Pagini de jurnal. Proza scurta.

Locul

Nu sunt nici politruc, nici protestatar.
Așa că, am s-o iau pieptiș, în ciuda schelălăiturilor presei așa zis libere, dar, în fapt, sclava audienței, implicit. a banului.
Blogul, este evident, că nu- mi aduce nici un venit, în afară de propria plăcere spirituală.
Spre pildă, chiar dacă poate sună desuet, nu mi-a plăcut, hărmălaia făcută, în jurul faptului, că Omul zilei, îl știți care, și-a așezat viitoarea soție, lângă Primarul Capitalei, la un eveniment important pentru țară.
Remarca, mi se pare, nu doar de prost gust, ci și vulgară. Ceva de genul, spune-mi cum te numești, ca să te înjur, că te numești astfel.
Atitudine grețoasă, în opinia mea.
Grețoasă, prin pizma otrăvită, pe care o ascunde.
Nu cred că este o trăsătură a românului, meschinăria invidiei opiniale, ci mai degrabă, o înclinare a cuiva, de a se da deștept, cu orice preț, ne realizând, că deșteptăciunea adevărată, își are subtilitățile ei, ne sesizate decât de cei într-adevăr hăruiți cu deșteptăciune.
Dar,probail, așa se poartă, transpirația, oricât de greu mirositoare, fiind un proces fiziologic firesc.
Depinde însă și de spiritul de higienă, al fiecăruia.
Al meu, din lipsa spiritului ranchiunier, sper că rezidă, cu cât mai puțină afectare, a nasurilor celor mai acerbi antiDragnea .
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Cu nasu-n pernă

Cred că m-am trezit ca-n titlu.
Fără un motiv anume,mă simt plin de draci.
Și ,spre ghinionul ei, Pușei, tot azi, i-a revenit plăcerea pisicească, de a mă umple iar, de părul care-i cade.
De câteva zile, dormea pe perna ei, una mare cât să încapă cel puțin două cât ea.
Dar azi, nitam nisam, i-a venit dor de pat.
Am luat foc, pur și simplu.
N-am lovit-o însă.
Am dat cu palma alături, spunând cu ton nemulțumit
—Jos, ți-am mai repetat ,că –mi umpli patul de păr.
A fost pe la 10 dimineața.
Pe la ora 16, cine se lăfăia în spatele meu, sigur că sunt singur în pat?
Pușa!
A urmat scenariul de rigoare
—Jos!Cu voce ridicată, și simularea unei palme necruțătoare, alături.
Acum, cine se freacă de piciorul meu, torcând aproape senzual?
Pușa!
Mă prefac a nu o auzi.
E mulțumită. Indiferența mea, îi spune că nu mai există pericol.
Apoi, cu un mieunat fornăit, se culcă ostentativ, pe perna ei.
Eu sunt distrus efectiv.
Mâța asta, are atâta feminitate în ea, îcât mă dezarmează
.Îmi vine s-o iau în brațe, și s-o așez chiar eu, direct pe perna mea.
Îmi stăpânesc efuziunea, și –mi văd de treabă.
Sunt doar un bărbat serios!
Îmi spun eu, încercând să mă cred..
Vede că nu-i spun nimic, și vine iar la mine.
Mă împunge smerit, cu capul, și, după opririle scurte din acest atac, îmi dau seama că așteaptă reacții.
Mă stăpânesc, deși, tare aș mângâia-o.
Plictisită de ne reacția mea, pleacă, scârțâind un mieunat ușor.
La indiferența mea simulată, pleacă, mi se întinde,în față, cât este de lungă, și tace bosumflată,,chipurile , ca și cum i-ar păsa, de indiferența mea.
Este înrobitor, câtă feminitate diplomatică, poate avea o pisică.
Să fie norocul meu, că este doar pisică?!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.

Plictis

Mizerabilă vreme,în plină vară. Mi-e frig și umed. Și-n trup, și-n suflet. Dar mai ales, în suflet. Nu întrevăd nici un motiv de înseninare. Micul dejun, frugal și rece, din frigider, mi-a înghețat, parcă, și mai mult sufletul.
Ceva nedefinit, mă întreabă, ce mă doare.
Păi asta-i, că nu mă doare nimic, și totuși, mă simt ca naiba.
Am avut de dimineață, un conflict și cu Pușa,care nu vrea să doarmă pe perna cumpărată special pentru ea. Ține morțiș, să-mi umple patul cu păr. Nu știu,cum se descurcă posesorii de animale, dar pe mine, prea multa lor afecțiune, mă sufocă.
Și totuși, copiii mei,fetele mele, nu m-au deranjat niciodată.
Probabil, pentru pasionații de aceste făpturi, ele sunt asemenea unor copii, care le împlinesc , și le îmbogățesc viața.
Aaaaa…, vreau o ciocolată caldăăă… !
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.

Zi noroasă

M-am trezit cu mintea încețoșată. Amintiri difuze, regrete neînțelese, tristeți estompate. Pâcla să fie de vină?
Posibil!
Mi-am zis, că o pot înviora, cu niște șuncă de Praga,preferata mea dintotdeauna.
Nimic. Presiunea atmosferică continuă să mă apese nedefinit, să estompeze orice încercare deliberată de bucurie, la care mă gândesc.
Natura ne rămâne stăpână, volens nolens.
Dorm insuficient ,și asta îmi afectează plăcerea de a mă bucura de Universul feminin.
Nu mai provoc, și nu mai atrag zâmbete. Iar fără zâmbet,viața este ternă.
Aștept cu emoție, o apariție virtuală, la care să visez, plin de fiori.
Dar cum ea nu apare, o caut pe sticla televizorului, devenit și el, inert.
Nu știam, ce înseamnă apăsarea unui suflet îmbibat de ceața meteo.Este precum micșorarea vizibilității stradale.
Însuși spiritul se simte debusolat, lipsit de orice suport.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Cronica dimineţii, Pagini de jurnal. Proza scurta.

Ăștia, suntem!

În lipsa unei alte satisfacții spirituale, decât cea a sportului ,alerg pe net. Zadarnic! Poate că, în locul unor poante spirituale, fie ele și proletare ,știut fiind, că umorul, nu are nevoie de școli înalte,dau de ceva.
Și am dat, peste niște scâlcituri de cuvinte, care n-ar deranja, dacă nu ar fi prezentate cu mare ștaif de pretenție de lector în radiodifuziune. Nu le voi reproduce, din motive lesne de înțeles. Dar, cred totuși, că o revizuire , din punctul de vedere al dicției, se impune.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Destin

Nemții, iar nu au avut noroc. I-au bătut mexicanii. Sunt ghinioniști, la fapte mari.
I-au bătut rușii la Stalingrad, și ieri, mexicanii,tot la Moscova.De fapt, tot la ruși, la ei acasă.
Poate că, Universul, i-a pedepsit, pentru atitudinea lui Hitler, față de evrei!
Nici Hitler nu era german. O corcitură de austriac , și evreică.
Dar, ce teribilă corcitură!
Pentru că, bunicul său Evreul, nu i-ar fi dat miresei, averea promisă, mirele austriac, s- răzbunat cumplit, inculcându-i fiului, o ură teribilă față de evrei.
Ulterior, tot Universul, a încercat să repare nedreptatea, îndrăgostindu-l pe nepot, tot de o evreică, de EVA BROWN. Fapt prin care, cred că Universul, iar a greșit!
Ce dreptate, când frumoasa Eva s-a otrăvit, în bunkerul fascistului, la îndemnul acestuia, de a pieri îmbrățișați?.
Și ieri, Mexicul!
Teribil de hurducată, mai este și roata Istoriei.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Viorica

Nu este vorba de Premier.
Este doar o coincidență de nume, prilej răscolitor de durere pentru mine.
Locuiam pe strada Complexului, la etajul 10, al unui bloc , unde liftul era instalat până la etajul nouă.
În câteva săptămâni, am primit repartiția. Tocmai venisem de la aspirantură, din Moscova.
Păi sigur, este spionul rușilor, altfel, de ce i s-a dat așa repede repartiția de locuință.
Apartamentul, cu două camere, probabil o rezervă în caz de urgență pentru fraieri, îmi convenea.
Eram necăsătorit, tânăr, și vârlav, cum spunea Zaharia Stancu, în romanul său, Desculț.
Pe deasupra, mai eram și manfișist.
Avea însă, un mare dezavantaj.
Unul foarte trist.
Ferestrele,erau în dreptul cimitirului Sfânta Vineri, fapt, ce îmi asigura concertul bocetelor fiecărei înmormântări.
Și, nu că mi s-ar fi rupt inima pentru asta, dar uneori simțeam nevoia acută, să mă bucur și eu,de momentele vesele, pe care le cere un bărbat tânăr.
Mai compensam cu câte un lichior , la Ambasador, unde un coleg, mi l-a arătat, prima dată, pe Dan Spătaru. Care, firesc, nu prezenta mare eveniment pentru mine.
Spre casă, mergeam cu tramvaiul, pe Calea Dudești, mereu cumplit de aglomerat. Într-o zi, stând pe scaun, am simțit căldură, în dreptul umărului. M-am uitat.
Lângă mine, în picioare, o Doamnă, cu poșeta pe umăr. I-am oferit zâmbind, locul.
L-a acceptat, mulțumindu-mi, tot cu un zâmbet.
În stația de sosire, coboară și Doamna.
Am intrat, civilizat, în discuție.
Din vorbă-n vorbă, am constatat, că suntem vecini de blocuri.
Așa, am cunoscut-o pe Viorica, viitoarea mea soție.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Cronica dimineţii, Pagini de jurnal. Proza scurta.