Arhive pe categorii: Pagini de Jurnal

DEROMÂNIZARE?

BRÂNCUȘI ESTE UNIC ÎN LUME. O MÂNDRIE A ACESTEIA.Dar aparține exclusiv României.

Nu poate exista decât o casă memorială Brâncuși, fie și cu puținele lucruri care i-au aparținut.

De aceea  vânzarea  la licitație a  renumitei  veste verde de lucru a acestuia, mi se pare o impietate culturală, unn act de dispreț național, de neînțeles.

Ne vindem și reprezentativitatea națională, de notorietate mondială?

Doamne, în ce țară de înstrăinați trăim? Cum să nu ne disprețuiască toată latinitatea?

Nu cred că Președintele Franței a auzit despre această impietate.

Ar avea sigur o reacție, mai ales că atitudinea lui de bun simț general,  îl recomandă ca pe o personalitate apreciabilă?

Oare societatea culturală română, va rămâne impasibilă?

Încep să mă întreb îngrijorat, ca acei care vorbesc despre depopularea  în perspectivă a   României. Oare ce se întâmplă cu  această adunătură indiferentă față de sine.

Încep să cred că întrebarea mea:

– Ce sunt de fapt Românii, este absolut justificată, și în fapt , retorică.

 Onu

Reclame

2 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal

Răul, tot cu el se scoate…

Mă simt mizerabil, din cauza cerului plin de nori.

Și nu știu cum să scap de apăsarea din ceafă.

Mă gândesc însă, la cât de greu trebuie să-i fie lui Valeriu Zgonea,  pentru că Liviu Dragnea nu a vrut să se retragă din fruntea PSD.

Influent PSD-ul acesta.

Apasă gândurile unor mari, precum, Alina Gorghiu, Cezar Preda, de la PNL , și.., chiar pe ale Domnului  Iohanis.

De fapt, dacă nu-mi era rău din cauza vremii, mă dădeam și eu, de toți pereții și-i spuneam  vinovatului  de duzină,  să lase partidul de izbeliște.

De fapt, nu-i înțeleg pe unii așa ziși patrioți, de ce  fac totul, parcă spre a distruge, și  ce a mai rămas bun în această Țară.

Probabil, niște nori, la fel de apăsători, nu le dau  pace, până nu  potopesc  totul, în urma lor.

De fapt, ce o însemna patriot?

Cine-și închipuie că tot ce face este corect, să nu-și închipuie corect?

Să fie sub apăsarea acelorași nori, cum mă aflu eu acum?

Poate și eu, debitez aceleași  enormități?

Și-mi par patriotisme?

Să-i  ia naiba de nori, că tot sunt tuciurii, precum Infernul!

Totuși..,  poate ar trebui să-mi iau ceafa în mâini?

Onu

13 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu- plânsu

La modă…

E la modă Gabriela Firea, candidat la Primăria Capitalei.

Cu aplombu-i nelipsit, Dana Grecu se frământă să nu i se  întâmple chipurile ceva, care s-o scoată din cursă.

Și, de ce să nu o fi prevăzut ea?

Cu alte cuvinte, flecăreala jurnalistică inerentă, pentru rating.

Nu mă pronunț, dar mi-am amintit însă că în 2008, când mi-am deschis blogul, nutream o aleasă simpatie pentru Gabriela Firea.

Fapt confirmat de poezia  Ghici? care urmează…,  reprodusă  prin copy-paste, de pe acel blog:

Ghici?

Cu ochi si zâmbet, foc și pară
Când le privești, te înfioară
Precum piscu-nnalt vrâncean
Prins in versul miorean!

Nu-i motiv de supărare
Că-n fire-i aprigă tare
E bună-n vremi de-ngrijorare
Te apără de-nsingurare.

Mi-aș dori, și ți-ai dori, sunt sigur!
Un astfel de garant al vieții
In fața vitregiei sorții
Din clipele de rău augur.

 

Onu

 

 

 

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie

Valoarea simplității

Decis să scap de ceața meteosensibilității, am răspuns sugestiei soției, de a o asculta, la TVR2,  pe Corina Dănilă, al cărei invitat a fost Mircea Baniciu.

Nu regret, iar mărturie stă postul care urmează.

În esență, ideea este că prestația acestuia, mi-a demonstrat farmecul și importanța simplității.

Și, cred că dacă toți  ne-am comporta modest și simplu, dar ferm, alta ar fi percepția asupra noastră altul ar fi locul României, în ierarhia valorii naționale de sine.

Este dificil să descrii simplitatea, și mai ales, să-i realizezi valoarea, dacă nu ai conștiința de sine a acesteia.

Este, probabil, o stare naturală,  precum mersul sau respirația.

Dar pentru a o trăi, trebuie să ai exercițiul sincerității, fără viciul vanității parvenirii.

Discursul lui Mircea Baniciu, despre sine, curge ca o apă lină, precum versul eminescian.

Modest, lipsit de prețiozitate, artistul vorbește despre viața, despre opera sa , cu o detașare, care stârnește nu doar admirația, ci, și de ce să nu o spun, întrebarea:

-atât de plăcută  să fie valoarea umană a românului?

De ce atunci, străinii nu ne apreciază în consecință?

De ce încearcă să-și bage nasul în treburile noastre?

Oare cum ne exprimăm personalitatea, nu le impune?

Onu

9 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă

Intercepții…

Mare, apetisantă pălăvrăgeală pe cuvântul intercepții.
Acum două zile, am văzut că nu merită.
Pe scurt, s-a întâmplat cam așa:
Mă sună din Târgu-Mureș cineva, și fără să mă cunoască, mă-ntreabă: ce suferință ai?
Mă chinuie o insomnie, răspund.
Și discuția continuă pe o comandă de prafuri de plante cu efecte sedative.
Deseori, pentru a cunoaște suficiența este necesar să o mimezi cu nonșalanță.
Ăsta-i tolomac rău de tot. Se simte după naivitatea lui dezinvoltă.
Să-i dau tot cu plantele, poate ține.
Și a ținut, pentru că ne-am despărțit amiabil, fiecare mulțumit de deșteptăciunea autoînchipuită față de celălalt.
N-am comandat nimic pentru sedarea mea prin plante.
A doua zi, un plic și o ofertă:
ginseng e foarte bun calmant, asigură adormirea ușoară, fără întreruperi. Coincidența îmi atrage flagrant, atenția.
Măi, să știi că am fost ascultat. Altfel, cum s-a aflat că aș avea nevoie de ginseng?
Dar cred prea mult în Statul de drept la care aspirăm.
Totuși.., cum?
Cum s-a ajuns de la o confesiune despre insomnie, la oferta de ginseng?
Înseamnă că firea mea locvace mi-a transmis inconștient, în eter nevoile, și binevoitorii cu propriul interes, s-au conformat.
Ce intercepții, ce turnătorii opoziționiste, ce E coli, ce brânză de Brădet?!
M-am prins, că în mine însumi zace răul.
În mine și în închipuirea mea bolnavă, că aș fi deștept foc.
Că nu MCV este cauza propriei mizerii sufletești, șamd.
Ei, și ajuns aci, moment de acar, cum o cârmesc spre un EU mai bun, mai român adevărat?
Dar or fi mai rămas români adevărați.., mioritici…?
Onu

3 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu- plânsu

Pe azi…,

Nu aș scrie.
Nu pentru că nu aș avea ce spune Dimpotrivă, am câteva teme chiar revoltătoare, cum ar fi :
care este calitatea ADN-ului unei nații?
Ce îi determină bunele obiceiuri; năravurile?
De ce A3 vorbește numai despre Băsescu ?
Ș. a. m. d.
Că doar parapetul metalic de pe malul Dîmboviței, nu l-or fi furat aceștia!
Sau.., spre pildă, dacă temele predilecte ale acestei media, ar fi mica hoție ca împrejmuirile metalice ale albiei Dâmboviței, s-ar diminua marea hoție? Corupția?
Poate ce spun sunt prostii, fleacuri de disprețuit.
Dar cinstea, nu poate fi însușită precum învățătura?
Oare Repetitio est mater studiorum nu poate da rezultate în atrofierea necinstei?
Nu poate constitui altoiul de soi, pentru un portaltoi de sorginte română?
Oare așa cum în eterosugestie se folosește o noțiune benefică, precum cinstea, nu ar putea media să ne transmită, astfel de mesaje, incriminându-i pe hoți, î ncât să le conștientizăm ca pe un modus vivendi?
Oare nu s-ar bucura de un rating mai mare, dorința de a ne cunoaște infractorii și consecințele avute de aceștia, în urma incriminării lor publice?
Oare o izolare socială din partea semenilor, a autorităților, nu ar duce la atrofierea instinctului hoției, ca o conștientizare a Rușinii sociale a necinstei?
Sau dacă însăși Biserica ar reacționa față de asemenea manifestări, ca față de NECURATUL?
Poate cele scrise, par INFANTILISME, dar educația împotriva Necredinței Necinstei, se poate face numai prin perseverența arătării cu degetul a Necuratului acesteia, fără îngăduința toleranței.
Articol scris sub impresia înecării unei șoferițe în Dâmbovița, pentru că niște criminali ai micilor furtișaguri, din România, au furat fără a se gândi la urmări…, parapetul metalic de protecție de pe malul Dâmboviței, hoție fără care, nu s-ar fi pierdut o viață.
Oare tot Băsescu să fie de vină?
Merită de reflectat.., ca Nație Română!
Onu

6 comentarii

Din categoria Educaţie cetăţenească., Pagini de Jurnal

PROSTULE.., ÎȚI MULȚUMESC !

Nu eu mă pronunț astfel.
Am alăturat denumirea a două experiențe ale cercetătorului japonez Masaru Emoto, prin care ne-a atenționat că dacă suntem grăbiți, furioși, sau neliniștiți, inducem energie negativă celulelor noastre și a explicat aceaastă teorie prin reactivitatea cristalelor de apă față de cuvinte.

Să nu uităm, că 70 de procente, suntem alcătuiți din apă.
În acest scop a introdus orez gătit în două recipiente diferite, inscripționând pe unul sintagma PROSTULE, respectiv, pe altul.., ÎȚI MULȚUMESC.
După un anumit timp , orezul etichetat cu PROSTULE, s-a înegrit, prin alterare, iar cel etichetat cu ÎȚI MULȚUMESC, s-a îngălbenit, datorită unui grad atenuat al degradării.
Simplu spus, cuvintele poartă energie și influențează vibrația hranei ,  contribuind la propagarea acestei energii.
Așadar, gândurile afecteză energia hranei.
Altfel spus, energia vibrațională vindecătoare a hranei, poate fi micșorată și negativizată, de atitudinile exterioare, gândurile, cuvintele și acțiunile noastre, indiferent de proveniența alimentelor respective.
Concluzia savantului, poate fi înțeleasă și astfel:
dacă adăugăm energie pozitivă și avem gânduri bune în timpul mesei, hrana transmite o creștere exponențială de energie pozitivă .
Și invers, în cazul unor atitudini ostile.
Ajuns aci.., cred că ne aflăm în fața unei demonstrații științifice asupra rolului rugăciunii, fie înainte de masă, fie în general.
Sigur, este vorba de o atitudine sincer trăită, și nu ipocrit-simulantă.
Onu

6 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal