Arhive pe categorii: Pagni dejurnal

CLIPE…

În vis de clipe am zărit-o,

Frumoasă…, cum nu se poate spune

Cu ochiii de ceresc safir,

Și corpul mlădiat de zâne.

Iar împrejur, miraje, parcă vii,

De zâmbete senine de copii

În iureș de simțuri, ne-am rotit,

Spre sensul  întâlnirii stabilit.

Cu mâini împreunate de copii

O clipă, nu ne-am scăpat

Din ochiii, flăcări vii.

Dar gânduri stranii, parcă vrăji ascunse,

Au început  să ne ruineze prin voci nespuse.

Ba poate nici măcar trăite,

În suflete, prăpăstii să ne sape .

O clipă nepăzită, de gânduri furii

Și totul s–a pierdut,

În scrumul  urii.

Onu

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Pagni dejurnal, Poezie

TÂMPIŢEI

Motto:”Paştele, ca Paştele, Crăciunu-i sărbătoare!”-Ion Agârbiceanu

Azi, nu m-am simţit prea bine. M-a pus păcatul necumpătării, să înfulec până la suferinţă, bunătăţile de Revelion ale soţiei.

M-a salvat un coleg de facultate, Ticu din Galaţi care m-a sunat pentru urările de Anul Nou.

Şi din una-n alta, am ajuns la voia bună din amintiri .Cu el am făcut practica pentru regularizări de albii, pe râul Mureş. Eram cazaţi în localitatea Sânnicolau mare, într-un fost castel.

Dimineaţa, ne lua cu maşina şeful de şantier, un coleg de-al nostru mai mare, Puiu Matei. Acum, povestind, îmi dau seama că eram tare tâmpiţei. Nu ne preocupa istoria locului cazării noastre selecte.

Aşa că nu mă voi hazarda la nişte inepţii lipsite de suportul informaţiei reale. Cert este, că după o cină frugală, cădeam frânţi de oboseală.Nu înainte de a scoate liliecii care ne invadau camera.

Şi i-a venit nu ştiu ce lui Ticu, să-şi amintească . Zice:

–„Măi Onu, îţi aminteşti cum te-ai gândit tu să te sinucizi cu lilieci?

–”Nu!”

–„Cum măi, chiar ai uitat? Din cauza uguroaicei de care te-ai despărţit!? Nu se poate că ne-am distrat şi după terminarea practicii!

Printre hohotele lui de râs, aud vocea Nelei, soţia lui:

–„Măi, ia potoleşte-te, că vorbeşti de-o oră cel puţin.!”

Soţ model, nu îndrăzneşte să iasă din vorba soţiei.

Se scuză, că trebuie să întrerupă, îmi spune să mă gândesc la liliecii din Castel, îşi ia la revedere, şi închide.

Rămân îngândurat. Soţia mă întreabă ce am, şi-i spun.

–„Auzi măi ce spune zăpăcitu ăsta, că aş fi vrut să mă sinucid din cauza unei unguroaice, în practica de producţie”

–„Ei, mai gândeşte-te poate o fi fost ceva!”

Pişcat cu blândeţe mi-am amintit. Într-o seară, eu şi Ticu, am cunoscut două localnice. Unguroaice. Tinereţea şi-a spus repede cuvântul şi ne-am îndrăgostit. Castelul, aproape pustiu, ne oferea condiţiile să ne bucurăm de fiorii stârniţi de puştoaice. Într-o seară, prietena mea a făcut o descoperire. La un sărut prelung pe gâtul meu, m-am cutremurat.

A înţeles, şi cu entuziasmul tinereţii a reluat sărutul., să se convingă. Îmi găsise punctul slab. Gâtul meu era o zonă nevralgică acută. Au început adevărate seri de euforie.

Dar, cum necugetarea tinereţii face victime, ne-am certat .

De aci, ideea sinuciderii.

Uitându-mă la faţa parcă de porcuşor a uni liliac, îi spun colegului:

–„Ticule, uite ce mutriţă are ăsta! Oare chiar să fie vampir?”

–„Nu ştiu, îmi răspunde el, dar nu m-aş lăsa pe sărutul lui!”

Atunci, mi-a venit poanta, şi i-am spus grav:

–„Măi, dacă nu revine unguroaica, eu mă las „pe sărutul lui!” Îţi dai seama… să mori în fiorii orgasmului?”

Surprins de nerozia glumei mele, mi-a întors spatele , rostind:

–„Nu te credeam aşa tâmpit!”

În loc să mă supăr, mi-a devenit brusc simpatic, l-am îmbrăţişat, şi i-am spus:

–„Ce naiba, tu chiar mă crezi?”

–„Îţi sticleau ochii când vorbeai, şi pe moment, am crezut că te-ai sonat, din cauza fetei!

Momentul, în amintirile noastre, chiar aşa va şi rămâne: „gluma ta suicidară!”

La ea s-a referit el astăzi.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagni dejurnal, Proză