Arhive pe categorii: Personale

P 43, 8oo roni

 

Duminica dimineata. In drumul obisnuit catre Mega Image, Zaraza mă întâmpină la intersecţia dintre bulevarde. Mi-a prins slăbiciunea, şi apare fredonând melodia preferată.

Mică şi întunecată, şireata indiană cu ochii de foc, nu mă scapă din privire.

Îmi urmăreşte atent, unduirile emoţiilor.

Brusc, când simte că sunt mai copleşit de emoţie se opreşte din fredonat şi-mi spune cu acelaşi glas învăluitor:

–„Boierule, am ceva bun pt matale!”

Şi-şi lărgeşte buzele cărnoase, într-un zâmbet şăgalnic, plin de păcate. Ştie că-mi place, pârdalnica şi mă valorifică. Ba nişte bermude, ba un tricou, ba un maieu sau chiloţi, ba nişte papuci de casă, sau de stradă, cu nimic nu mă iartă. Am acasă un depozit, şi dacă mi-ar fi în fire, mi- aş putea deschide o mică afacere, că tot e la modă businessul.

Îmi arată nişte bermude, care nu-mi plac.

Insistă cu nişte maieuri, la fel.Pe unul este desenată o blondă. Parcă este din manejul lui Dan Negru, şi gândul îmi displace.

O refuz.

–„Ai bre , ce nu-ţi place?”

–E blondă, după şablon! Şi e prea slabă. Nici nu aş avea ce strânge în braţe!

Clipind şiret din ochii migdalaţi, Zaraza insistă:

–„da dacă aş fi eu în locul ei, l-ai cumpăra? Că uite, eu nu sunt slabă, chiar dacă am o viaţă grea!

Şi-şi plezneşte voluptuos, coapsa zveltă strânsă tulburător în pantalonii coloraţi specific.

Ce pot face, sunt bărbat plin de păcatul dorinţei.

Accept, îi dau 15roni, şi nici nu-mi dă bine tricoul, că o şi şterge de lângă mine.

–„Staţi!

Şi apare un poliţist lângă mine. Se recomandă .. gradul…, şi-i spune Zarazei. Tu mergi cu mine, la maşină, pt legitimare.

–Da ce-am făcut, îmi câştig şi eu pâinea, cinstit?!

–Păi şi eu, îmi câştig pâinea, îi răspunde domnul poliţist, cu demnitatea puterii.

Înalt, rotunjior la faţă, mi s-a părut că seamănă cu Premierul Ponta. Printr-o ciudăţenie a memoriei, m-am gândit la Vodă Cuza şi la ocaua lui.

Zaraza, supusă, l-a urmat.

Tulburat de scena la care am asistat, mi-am făcut repede cumpărăturile.

La înapoiere, Zaraza mă aştepta, să-mi spună că au amendat-o cu 800 roni. Cred că mă minte, şi mă prefac revoltat.

Îmi spun însă. Dar dacă nu minte, oare aşa luptă Guvernul cu economia subterană?

În asta constă puterea luptei domnului Ponta?

În cei câţiva bănuţi, artistic obţinuţi ai Zarazei?

Şi mă întreb, pe bună credinţă:

–„Oare cu asemenea copilării s-ar fi ocupat IOHANNIS ca PRIM-VICE PREMIER, din partea PNL, în cadrul alianţei USL, pe care a rupt-o Crin Antonescu?

Până să-mi răspund, să ştiu pe care din cei doi îl voi vota, am scris acest post.

Onu

13 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

P 39, Mărturisiri

Motto:”Alege-ţi lăudători cu cap!”-(Sfat dat mie însumi).

Ca să mă feresc de penibil, evit lăudătorii. Sau vin cu dezminţiri.

I.-Spre pildă, aseară, înnnebunit de căldură, am redevenit românul care sunt.

Adică am încercat să râd, fidel convingerii autohtone, că, vezi doamne, „cu gluma, treci furtuna!”, că eu românul sunt frate cu codrul!”… De aceea-l şi defrişez, pregătind „viitura contra naţia română”

Sau, „mă rog”, vorba unui coleg, băutor de tării, poţi şti ce este în ţeasta unui ucigaş de frate?

Aşa că am trecut pe Reader, să caut pontoşenii, care să mă mai destindă. Nu mi-a trebuit mult, că mi-a apărut un post semnat Daniel Angelescu, şi întitulat, plin de cuvioşie:

”Dacă fiecare român ar sta în preajma regelui Mihai I măcar trei zile România ar deveni alta”

Postul, transmite omagiul autorului, redat într-un interviu. Se înţelege că modelului naţional sugerat. Haida de, mi-am spus! Autorul îi întrece pe Mihai Gâdea şi Tăriceanu în cădelniţării. Continui , incitat, ştiind că numai în practici ezoterice, se obţin astfel de rezultate rapide. Ei, nu, asta-i prea ayurvedică, îmi spun, dar citesc mai departe.

Reporteriţa, cu mult discernământ asupra temei, întreabă:

–„Cum l-aţi descrie în trei cuvinte pe Majestatea Sa?”

Răspunsul autorului urmează , cu mai mult de264 cuvinte. De aproape 88 ori trei cuvinte. M-am lămurit, nu -mi mai pierd timpul!

Înseamnă că trei zile s-ar lungi la 264 de zile.

Nu cred că Majestatea Sa ar avea viaţă de irosit cu atâţia români câţi o fi avut în vedere autorul .Sau s-a considerat numai pe sine!

„Îl apreciez” pentru generozitatea de a risipi timpul Majestăţii Sale, şi nu mă mai amuz.”Penibil respect!”

II.-Am încercat trecerea de la hrana preparată termic, la hrana vie sau crudă.

Nu reuşesc.

Stomacul meu nu se adaptează. Şi asta îmi naşte nedumerirea: cât timp îmi va fi necesar, să mă obişnuiesc să diger vegetale crude, în absenţa unui stomac bicameral?

Că văd cum şi LEGISLATIVUL (Parlamentul), nu merge bine, în tranziţia de la vechea formulă:MAN( UNICAMERALĂ), la noua formulă(bicamerală).

Oare va trebui să încerc un multiplu de câte 4 ani?

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

P 38, Cred că te cunosc

Dimineaţă am observat vizita unui nou blogger:

”Un altfel de blog”.

Autorul, de fapt, autoarea, prin întrebarea care şi-o pune:

–Cine sunt eu?

Pare frământată de grija cunoaşterii de sine.

Îmi plac asemenea preocupări, şi m-a inspirat la următoarea reflecţie, sub formă de comentariu.

Care mi-am spus că nu ar arăta rău şi pe blogul meu.

Aşadar, iată-l :

Cred că te cunosc.

Genul tău îl întâlnesc ades, în mine.

În clipe de nemulţumiri de sine.

Da, cred că te întâlnesc ades,

În insomnii, şi frici de sine, de alţii, de poate şi de tine.

Te-ai întrebat cândva, care-i motivul

Neliniştii din noi?

Oare părinţii să ne-o fi inculcat.

Din gândul pur, de -a ne fi protejat?

Adesea mă întreb, de nu-i mai bine,

Să laşi copilul să se simtă bine

Cum natura lui o cere

Fără prejudecăţi si griji induse

De presupuse spaime părinteşti

De care, poate că şi ei,

La rându-le au fost marcaţi

De astfel de părinţi, puternic inhibaţi.

Onu

17 comentarii

Din categoria Diverse ..., Pagini de Jurnal, Personale

P 36, Caniculă

Afară este infern. Nu ştiu cum alte persoane, dar eu suport foarte greu căldura. Am fost la butik pentru nişte apă plată şi neinspirat am luat o bere rece.

Acum, când o beau, mă simt strecurătoare, şi mă gândesc la ce făptură firavă este omul.

La unele ştiri, am văzut-o pe Dana Săvuică.Mi-a plăcut sinceritatea ei privind suferinţa pe care ar avea-o la coloană.Veţi spune: De ce? Simplu, pentru sinceritate pentru nevoia de a nu-şi ascunde propria făptură.

Este un fapt atât de rar, nevoia de a fi sincer deschis, de a comunica fără artificii, fără convenţionalisme, fiind tu însuţi!

Îmi plac mult oamenii sinceri. Sunt un fenomen rar!
A mai vorbit Dana Săvuică, despre un lucru important: mese mici (hipocalorice), şi dese (fără supraîncărcarea stomacului), după care, e drept, mănânci rar, dar ce pătimire pe bietul stomac, supraîncărcat!

Ajuns aci, mă gândeam că acest sfat de aur, nu trebuia să mi-l repete Dana, când Puşa, pisica mea, mi-l repetă zilnic de câteva ori. Se ridică alene, ronţăie câteva grăunnţe, soarbe câteva înghiţituri de apă, şi-şi vede mai departe de tors, dacă o mângâi.

Nepoţica mea, Vanda, după câteva ciugulituri, gata. Se opreşte ca un dispozitiv . Orice insistenţă de a continua este inutilă.

Mărturisesc , nutresc o reală admiraţie pentru această inteligenţă fermă a măsurii în funcţionarea viului.

Încerc o senzaţie de respect, faţă de acele modele corporale menţinute prin puterea voinţei de a-şi realiza visul.

Îmi impun, chiar dacă pentru asta îşi neglijează corpul spiritual!.

Voinţa rămâne substanţa subtilă a viului, aureola lui.
Este de esenţă divină!

Onu

12 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

TRĂIESC.., MOMENTE

 Adeseori,  mă întreb,

Cum o fi în Paradis?

Cu îngeri, melodii, culori

Cu gesture tandre şi feline.

La care sufletul meu ţine?

Cu suflete, rămase triste,

De la vise neîmplinite,

Cu sfinţi sobri, nepăsători,

Precum asceţii  visători?

Sau este-aşa, ca o grădină

Din structuri de cuantă fină.

Ce la atingere dispare,

Către a gândului chemare?

Şi-apoi, unde-i Paradisul?

Acolo, unde se preumblă visul

Şi toţi, îşi năzuie salvarea?

La a nu ştiu cui vorbire,

Că pentru cruci nenumărate,

Şi pomeni, pe datini, organizate

Un loc nemeritat ţi-asiguri ?

Ca-n Parlamentul României

Unde-i trai ca pe vătrai,

 La cafele lungi şi ceai.

 Iar de legi, când vine vorba,

Invocăm adhoc reforma?

Aşa că, fără obidă ,

La ce, şi unde-i Paradisul,

Îmi răspund blazat:

Acela şi unde-alesul

I-a convins pe  cei mai mulţi,

Să-i dea permisul,

Să intre-n Parlament,

Printr-o minciună de moment.

Aşa că, vă spun spăsit,

De Paradis, m-am lămurit.

              Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale, Poezie

VIBRAŢII

Azi noapte, am început să citesc trilogia SECRETUL,  DE Rhonda Byrne.

Primul volum, „Însemnări zilnice”.

La prima impresie, cartea vorbeşte despre Legea Atracţiei. În esenţă, după ce afirmă că Universul este vibraţie, şi noi, ca elemente componente ale acestuia, suntem tot vibraţie de diferite intensităţi.

Şi interacţionăm cu alte vibraţii, după legi specifice.

 În consecinţă gândurile sunt tot vibraţii, şi interferează cu starea vibratilă specifică a fiecărei entităţi universale.

În concluzie, Legea Atracţiei, este un lucru tot atât de veridic, precum Legea Gravitaţiei, şi constituie probabil o descoperire intuitivă a unei minţi mult mai matematice decât a lui Newton, Planck sau Einştein.

În accepţia autoarei, teoria,  dezvoltată şi aprofundată, cu un rafinament specific feminin,  se extrapolează la nivel teritorial, cum cred că a încercat să o spună Jack London prin titlul cărţii Chemarea Străbunilor.Anume, că fiecare purtăm în fiinţa noastră, la fel ca un diapazon, gama vibraţiilor locurilor natale.

Pe parcursul lecturii, autoarea recomandă pauze de reflecţie asupra noastră înşine, fapt deosebit, pentru conştientizarea teoriei respective.

Hoinărind cu gândurile în aceste pauze, am găsit o legătură veridică, între mine şi sorgintea mea. Ca o confirmare a teoriei.  Spre exemplu, în copilărie, visam să devin cioban. Nu-mi explicam această năzuinţă.

După  mulţi ani am aflat de originea mocănească, a bunicului meu patern, din ciobanii din Mărginimea Sibiului, stabiliţi  prin transhumanţă în câmpiile mănoase ale Dobrogei.

 În posturile Nunta I şi Nunta II, am relatat episodul descoperirii genealogiei mele paterne, ardelene.

Translând pe triadă:”trup-minte- suflet”,  de la minte, la suflet, am mai remarcat  ceva, destul de interesant.

În virtual, m-am ataşat copleşitor, de bloggeriţe  tot de vibraţie ardeleană.

Din motive de discreţie, voi vorbi relativ criptat. Şi privind pe hartă, observ vecinătăţi ademenitoare pentru susţinerea teoriei Legii Atracţiei.

Judeţul Sibiu, se învecinează cu judeţele Mureş, Hunedoara şi Alba,  iar aria cuprinsă de mine, ca o anvelopă emoţională, se încheie cu judeţele Maramureş, Satu-Mare şi Bihor.

Pentru a evita confuzii perturbatoare, menţin că” ataşamentul” pentru mine, nu are o semnificţie strictisim masculină.

Ea este o trăire complexă, exprimând emoţiile bucurie, năzuinţă şi speranţă.

Pe linie maternă, domeniul vibratil, acţionează absolut identic.

Dar cred că sunt şi interferenţe directe, cum ar fi faptul, că la Iaşi, funcţionând ca asistent universitar, s-au suprapus şi clipe personale, de neuitat.

Dacă o noapte de lectură, din primul volum al cărţii, mi-a prilejuit atâtea  motive interesante de reflecţie,  înclin să cred că lectura trilogiei, va oferi oricui, un orizont mirobolant asupra propriei vieţi.

Onu

18 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale, Univers feminin

MEA CULPA

În loc de motto:” În cazul în care cele de mai sus nu au sens pentru voi, nu vă îngrijorați, nu e vina voastră. Explicația e simplă și v-am mai spus-o în urmă cu ceva vreme: reality show-ul pe care Bianca urma să îl realizeze cu Antena Stars, Academia Biancăi, a fost respins de CNA. Drept care femeia a început să se plictisească ca ultima casnică mondenară, care s-a căsătorit la sugestia a două departamente de PR ale celor mai importante trusturi TV din România.”-Maica Reportereza-Caţavencii.

N-am să ascund, că până azi dimineaţă, aveam păreri foarte bune despre mine.

În ce privinţă? În toate. Ca “”triadă”, sintetic exprimat.

Până azi dimineaţă, când Maica Reportereza, de la Caţavencii, m-a convins,vezi motto,  că nu-i nimic de capul meu, dacă mă pot lăsa aşa de uşor manipulat.

Partea proastă este că nu-mi voi mai lăsa aşa zisa compasiune, să funcţioneze.

Dar, mai perdant, pentru Antene, este faptul că nu voi mai crede nici o răutate la adresa lui Băsescu, debitată de acestea.

Dacă pentru Pro tv, aveam o oarecare înţelegere, adresându-se curiozităţii fireşti umane, pentru elementele de noutate, trustul Impact, îmi apare ca un securist deghizat în stomatolog.

“Ata ete” şi o merit!

Plasa luată recent, îmi aminteşte de o alta, în care credulitatea în sinceritate s-a extins pe parcursul a câţiva ani.

O fostă colaboratoare, plecată în Canada, mă copleşea cu atenţii de corespondenţă.

 Din America, din Australia, din Asia, de nu-mi venea să cred  de ce valoros coleg am fost pentru ea.

Periodic, mă întreba, aşa,  parcă întâmplător, dacă mai ştiu ce face mătuşa soţului ei, vecină de scară, cu mine.

Într-o bună zi, mătuşa colegei, şi-a dat obştescul sfârşit.

 A venit soţul, a înmormântat-o , a vândut apartamentul decedatei, şi a plecat.

Au trecut ani buni, de atunci, şi nici un rând, de la afectuoasa mea colegă.  Atunci, am realizat, motivaţia corespondenţei asiduie, incredibile.

Proverbul, pur şi simplu, cu interesul şi fesul.

Aşa că, nu mai dau doi bani, pe cuvântul “dezinteres”.

 A trebuit să apară Biaca, să-mi reevaluiez statutul de cel mai apreciat dintre pământeni.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale