Aripi de vis /Eul şi Egoul

Fără să ştim, viaţa ne poartă glumeţ

Pe aripi de vis, in care, ne împotolim, ades.

Iar la ore de bilanţ,

Trist constatăm că ne-am constrâns de bunăvoie

La o viaţă fără altă noimă decât iluzia sterilă, de “milă”

Aşa-mi spunea deunăzi Eul, reproşându-şi papagalic Egoul.

Am vrut între ei să intervin

Pacea să o restabilesc

Într-un ecilibru relativ senin,

Când Eul animat de vise..

De Ego, brutal contrazise, mă întreabă disperat

Ce să facă…

–“Eu cum aş fi procedat?”

Îi mărturisesc senin…

Că această luptă, m-a istovit, fără să ştiu..deplin.

Încerc filozofic să-i explic:

“–Cum, între Eul răzvrătit pe Egoul îndârjit

Primul mereu a cedat,

Să nu îşi fi reproşat,

Că neom s-a comportat.

Rezultatul… Orice pas înapoi

L-a târât mulţi ani în abisul neputinţei

“Când Cugetul… nejustificat în teama de păcat a cedat .

Şi astfel, multe şanse a ratat.

Pilda:

“Când faci prea mult caz de morală,

Sigur rămâi cu traista goală.”

Onu

„Deviză…”

De felul meu nu-s băiat rău,

Dar ferească-te, vai, Dumnezeu

Deviza blogului meu: („Salus populi suprema lex esto”)

Ideatic, să îmi încalci

Nu te scapă toată liota de draci.

Cum nici Ponta n-a scăpat de-al lui popor

Când în diaspora întărâtată, chipurile, s-a decis,

Că pentru ai ”ei” bani, trebuie învins.

Că-i aşa… ori ba…

Nu pot spune nu sau da!

Şi nimeni, nu poate clama

”Că şi-a luat înapoi… Ţara!”

Onu

TROPICALĂ

Afară-i cald şi nu ascund

Iubesc frumosul…

Ce galeş, te cuprinde

Ca valul de căldură…tropical.

De aceea,voi republica poezia

TROPICALĂ de mai jos:

Ne-am cunoscut, fără să ştim ce ne aşteaptă

Ca într-o doară, ne-am zâmbit, când peste poartă,

Bustul măsliniu, cu sâni săltând zglobiu sub stropii reci de apă, din duşul matinal

Locului, m-a pironit fără să vadă.

Şi uitând bineţea cuvenită, să îi dau, normal,

Indiscret, eu simţurile-mi umplu, cu aerul ei tropical.

Nu s-a jenat, când mi-a răspuns, la salutul meu, târziu.

Iar de pe  sâni, în jocul lor bine dispus.

S-au scuturat şi câţiva stropi,

Care, neprevăzut, pe buze, mi-au căzut.

Fără să ştie, clipa i-a sorbit,

Ca picuri grei de abanos, cu aromă delicată de Santal

Încântată, a chicotit, de gestul meu nestăpânit.

A doua zi, la poartă, mă aştepta,

Cu zâmbet larg de buze cafenii.

Şăgalnic, ne-am făcut din ochi,

Iar, ca-ntr-o joacă de copii

De mâini, peste poartă, ne-am prins.

Şi ca şi cum, nu ar fi fost de-ajuns,

Spontan, ne-am sărutat.

Dar, buzele,  parcă nectar, nu ne-au ajuns.

Noroc de trecătorii amuzaţi

Care prin chicotit discret, ne-au amintit

Că e momentul cuvenit, să ne oprim.

Până seara, timpul, s-a scurs infernal,

Cu gândul stăpânit de sângele curgând prin vine, tropical.

Noaptea, în respiraţii şuierate, îmbrăţişări necontrolate ,

ne-am ostoit abia spre zori de zi.

În patru săptămâni de vis,

am trăit ce nebunie, poate fi în Paradis.

Ne-am despărţit, la fel de natural.

Împărtăşisem a vieţii bucurie, hormonal.

Madi şi Onu

Undeva, departe…

Undeva, departe…

Hăt in virtual

O fată aparte a alunecat.

Cunosc suferinţa,venită ca un val ,

Ce totul umbreşte, în spaţiul personal

Devenit spital.

încerc, dragă amică

Clipa-ţi înviora

Prin ce stiu că-ţi place…

Rima!

Şi, ca sigur să fiu,

Din Heine transcriu…

“Pe aripi de melodie”

             *

Pe aripi de melodie,

Iubito, cu mine să vii,

Un mândru tărâm mă îmbie

La Gange-n vrăjite câmpii.

            *

Acolo-aureşte-o grădină

Sub luna fără de nor

Şi lotuşii-aşteaptă să vină

Surioara de care li-e dor.

            *

Şi cată spre stele pereche,

Râzând, micşunelele mii

Iar rozele-şi spun la ureche

Miresme de basme târzii.

             *

În salt vin gazele uşoare,

Se uită cu ochiul lor blând;

Se-aud când încet, când mai tare,

Şuvoaiele fluviului sfânt.

               *

Acolo afla-vom odihna,

Sub palmierul rotat,

Sorbi-vom iubirea in tihnă,

Un vis cum noi n-am mai visat.

(HEINE)

           Onu

 

Ochi sori…

În staţia de tramvai,

Doi ochi, deschişi la culoare, mă privesc

Zărindu-i  frumoşi cum sunt, simt că îmi plac, dar nu desluşesc

De unde, şi când , mi-au apărut în drum…

Cugetul nedumerit de apăsare

Se zbate, pasăre închisă în colivie

Neştiind, ce i se întâmplă .

Brusc, ochii cu zâmbet larg, îl trezesc.

–„Bună ziua, după o lună ne-am şi uitat?”

„E drept, atunci plângeai,

După sacul de bani pentru RADET, ce îmi plăteai”,

Desmeticit, mi-am amintit, de ochii ei superbi,

Ce mi-au părut cândva, doi sori, luminându-mi clipa cernită de dări.

(Fragment inspirat de vizita în Casa care adăposteşte gânduri)

Onu

Haiku, „De formă”..

Fără motive

Lui Ponta rău a-i face!

Klauss l-a „iertat!”

 Onu

PAMFLET

Aseară, un prieten gălăţean,

Sarcastic, în receptor mi-a şuierat

Ce-ai vrut să spui, când postul de ieri,

Pamflet, l-ai catalogat.

Tu ştii ce este un pamflet?

Şocat, de felu-n care-am fost luat,

Am preferat, să nu-i răspund.

Totuşi, am cugetat, să văd cine este în păcat.

Şi concluzia la care am ajuns, este că el, prietenul, dreptate a avut.

De unde să ştie, bietul, că pentru mine,

Pamfletul e instrumentul preferat de dispreţ..,

Abscons manifestat, faţă de ipocrizia din politică

Şi că…, din motive de minima moralia,

Prefer un jalnic ignorant să fi arătat ?

Onu