Arhive pe categorii: Proză.

O fi bine, nu..?

Pe 8 aprilie, CCR se va pronunţa pe sesizările făcute atât de PNL, cât şi de preşedintele Klaus Iohannis şi de Consiliul Superior al Magistraturii. Pe de-o parte, judecătorii urmează să decidă dacă cele două prevederi legislative, articolul 173 din Regulamentul Senatului şi articolul 24 din Statut, sunt în conformitate sau în afara legii fundamentale. Pe de altă parte, ei trebuie să stabilească dacă a existat sau nu un conflict instituţional şi să constate, aşa cum au cerut liberalii, dacă numărul de voturi exprimate în favoarea solicitării procurorilor anticorupţie, cele 79, sunt suficiente pentru ca respectiva cerere să fie adoptată.

(Am citat din Gândul de azi).

Că sunt bulversat, vă imaginaţi, când tocmai ieri, eram mândru că Preşedintele nou ales, şi cu ajutorul meu, nu se amestecă în gândirea liberală, privind arestarea lui Şova.

Ca oricărui blogger, nedornic să-şi dea o  importanţă nemeritată,, nu mi-ar fi atras atenţia acest articol, dacă nu mă lăsam convins de Antena 3, că atâta timp, cât suspectul Şova, se bucură, ca orice suspect, de prezumţia de nevinovăţie.

Ca un principiu general de moralitate  mai ales dacă nu există un potenţial pericol public de omucidere.

Iar dacă acest principiu fundamental funcţionează şi în cazul său, nu văd de ce ar trebui arestat, în vederea desfăşurării procesului.

Or fi în joc şi alte raţiuni ?

Pot doar să constat că înţeleg de ce nu văd iniţiative antreprenoriale în spirit veritabil liberal.

Normal, dacă se pierd energie, timp şi gândire, cu arestarea lui Şova!

Ca în cazul unui leşin , când pământul parcă îţi fuge de sub picoare,

simt cum încrederea mea în PNL şi în Preşedintele Iohannis, păţesc la fel.

Mai am însă speranţa, că nu am leşinat niciodată.

Onu

Reclame

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză., râsu-plânsu

Eşec

Am incercat zadarnic, sa rebloghez un articol întitulat „Religia în şcoală.”

După doua incercari, nu am reusit si am renuntat.

Poate este mai bine.

Oricum , eu nu agreez idea.

Mi se pare inutila, dar si mercantila.

Asa cum se spune ca unele legi sunt făcute pentru grupuri de interese, şi insistenţa pe aceasta temă, îmi pare meschină, pentru o anume categorie de persoane, care nu cred ca ar mai avea nevoie de aportul salariului minuscul din invatamant.

Mai mult, a-l greva si pe acesta cu plătirea unor preoţi, care slavă Domnului, nu sunt nevoiti sa îngroaşe diaspora, mi se pare echivalentă cu „încălcarea poruncii de a nu râvni la bunul altuia”.

Apoi, nu cred că este necesar să aglomerăm timpul de invatatura al şcolarilor cu exigenţe preoţeşti, pentru că nu prezinta o valoare eficientă formativă si utilă pentru viata.

Să ne amintim că şi Premierul Ponta, în Campania Prezidenţială, a încercat să atragă asupra sa bunăvoinţa Clerului.

Nu a avut efect asupra poporului credincios şi un argument irefutabil este pierderea alegerilor prezidenţiale.

Apreciez mai oportune nişte ore de comportare civica, si de educaţie liberală, în sensul dezvoltării capacităţii antreprenoriale, astfel, ca să nu mai avem nevoie de înclinatia social- democrată, şi să nu ne deformăm personalitatea în spiritul obsesiei de a aştepta ajutoare de oriunde ( de la stat sau de la străini), ci să fim noi înşine, ca o naţiune demnă de trecutul său, care nu este de neglijat.

Apoi, din momentul botezării noastre, am primit Conştiinţa credinţei, care ne poate fi menţinută de către Sfânta Biserică, prin pilda sa zilnică.

Acum, la final de articol, mă gândesc ca ideea o aparţine Guvernului, în vederea creării de noi locuri de munca, iar eu poate căşunez pe bieţii preoţi, cum că ar fi lacomi.

Doamne…, iartă-mă, şi nu mă lua în seamă!

Onu

 

2 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal, Proză.

Poveşti adevărate

Sunt fericiţi. Dar fiecare are câte o meteahnă.

Ea gelozia, el destăinuirea.

Nu-şi dau seama că le pot fi fatale.

Nevoia de destăinuire  îl apropie de colega de serviciu, tot ospătăriţă ca şi el.

Povestesc, râd, glumesc, nu se feresc.

Cu aceeaşi naivitate infantilă  el îi povesteşte şi soţiei sale.

Nu bănuie ce întorsături poate lua gelozia.

Soţia  răbufneşte. Îl sună pe soţul colegei soţului  şi îi inoculează veninul adulterului acesteia  cu soţul ei.

Este suficientă otrava inoculată pentru un soţ şofer de tir,  mereu pe drumuri, mereu departe de casă.

Divorţează.

Aflând de nenorocirea prietenilor de familie,  soţul logoreic  îi spune soţiei să aleagă între minciuna distrugătoare proferată

şi despărţire.

Morbul geloziei o roade implacabil.

Pleacă.

Abia atunci şi-a înţeles greşeala.

Soţul ei nu se căsătoreşte cu colega confidentă,  despărţită la rându-i  de gelozia bolnavă a consoartei lui de viaţă.

Regrete tardive, suferinţe inutile.

Cum ar trebui procedat faţă de această molimă sufletească?

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză.