Arhive pe categorii: Proză scurtă

Valoarea simplității

Decis să scap de ceața meteosensibilității, am răspuns sugestiei soției, de a o asculta, la TVR2,  pe Corina Dănilă, al cărei invitat a fost Mircea Baniciu.

Nu regret, iar mărturie stă postul care urmează.

În esență, ideea este că prestația acestuia, mi-a demonstrat farmecul și importanța simplității.

Și, cred că dacă toți  ne-am comporta modest și simplu, dar ferm, alta ar fi percepția asupra noastră altul ar fi locul României, în ierarhia valorii naționale de sine.

Este dificil să descrii simplitatea, și mai ales, să-i realizezi valoarea, dacă nu ai conștiința de sine a acesteia.

Este, probabil, o stare naturală,  precum mersul sau respirația.

Dar pentru a o trăi, trebuie să ai exercițiul sincerității, fără viciul vanității parvenirii.

Discursul lui Mircea Baniciu, despre sine, curge ca o apă lină, precum versul eminescian.

Modest, lipsit de prețiozitate, artistul vorbește despre viața, despre opera sa , cu o detașare, care stârnește nu doar admirația, ci, și de ce să nu o spun, întrebarea:

-atât de plăcută  să fie valoarea umană a românului?

De ce atunci, străinii nu ne apreciază în consecință?

De ce încearcă să-și bage nasul în treburile noastre?

Oare cum ne exprimăm personalitatea, nu le impune?

Onu

Reclame

9 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă

Atracție…

Adeseori, m-am întrebat, de unde și până unde, atracția irezistibilă pe care o exercită  farmecul feminin asupră-mi.

Să nu trageți de aci, concluzia că aș fi o brută, care cu ochi cețoși se năpustește asupra  fragilului Univers feminin, sau că umblu bezmetic, sub atracția unei himere. Îmi cunosc statutul și măsura, astfel, ca să previn situații conflictuale.

Dar nu am încetat să caut explicații , uneori de natură biochimică, precum Principalele linii spectrale de absorbție-emisie atomică ale propriei mineralogii, care să ducă la momentele de rezonanță cu făptura care pare a te atrage irezistibil, către plăcerea așa zisului păcat, în termeni moralizatori religioși.

Aseară însă, cred că am găsit răspunsul. Atracția sexuală este în structura individuală.Cum am ajuns la acesastă banalitate? Simplu. Am auzit că Majestatea Sa Regele Mihai are un fiu, de care nu-și amintește nici   în ruptul capului. Nu vreau să insinuiez că și eu,aș avea pe undeva vre-un fiu, de care nu-mi amintesc. Accept prezumția de uitare, ca pe un fapt strict uman. Dar nu-mi scapă atenției, faptul că o ilustră față regală ar fi putut fi supusă acelui fenomen derezonanță.

Și atunci, concluzia:Să am eu față de regalitate? Să fiu cumva reîncarnarea  parțială a unei foste personalități monarhice? Sau în alchimia sufletului suntem cu toții o apă și-un pământ, indiferent de coroana pe care o purtăm?

Sincer să fiu, mi-ar fi plăcut să fi fost și eu cândva, vre-un REGIȘOR în lumea  aceasta!

Dar cine știe?

O exista reîncarnarea?.

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal., Proză scurtă

GÂNDIREA LATERALĂ…

Enigme clasice pentru gândirea laterală:
1.Antoniu și Cleopatra au murit . Amândoi zac pe pardoseala unei vile din Egipt.
În apropiere se află un vas spart. Cei doi nu au semne de violență pe corp și nici nu au fost otrăviți.
Soluția: Amândoi sunt pești și au murit atunci când s-a spart vasul.
2. Un om participă la o petrecere și bea din același punci din care vor bea toți ceilalți invitați toată noaptea.
Pleacă mai devreme de la petrecere și nu pățește nimic, dar ceilalți invitați mor otrăviți.
Cum este posibil?
Soluția: Otrava era în cuburile de gheață și până nu s-au topit acestea , băutura nu a fost contaminată.
(După Allan Percy).
Onu

3 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă

CRONOFAGUL…

Asta este pentru mine, mare gură cască după fleacuri laic expuse. Ca aseară, spre pildă, când mi-a întors pe dos gândirea exprimată în postul NU ÎNȚELEG. Când l-am scris, eram convins că părinții își băteau fetele eleve la liceu, dar după aseară, am înțeles că motivul este spiritual/religios. Oricum, destul de grav, și cred că dacă intervenția Cronofagului nu va avea ineficiența din cazul Telepatia, a meritat să le ridic ratingul. Și, ca în toate cazurile când ne pretăm la gălăgie, spectacolul a fost satisfăcător pentru organizator. Iar pentru mine , util că mi-am înțeles greșeala. Că bătaia aplicată fiicelor în pericol de a fi smulse de lângă părinții lor afost un pretext, și nu cauza reală a gestului pirateresc norvegian. E bine totuși să te informezi, chiar împotriva prejudecăților.

Mai ales când o fac mulțimile.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă

PILDĂ UMANĂ…

Pe Facebook, mi-am întîlnit, în sfârșit, Gustul. La dr. Gabriela Bojica, din București.
Hoinăream în virtual, visând, când am întâlnit acest post pe care era distribuit următorul videoclip: JAPONIA, într-un mall probabil. O bunică, însoțită de nepoțica sa, îi refuză acesteia, bucuria unui tort aniversar, pretextând lipsa banilor. Fetița îi reproșează cu chipul trist, fără să vocifereze.
La scenă, asistă aparent neatent un tânăr.După plecarea bunicăi, îl cumpără și se duce la cele două, rugându-le să îl primească din partea lui, ca dar fetiței, de ziua ei.
Bătrâna, încearcă să îl refuze, dar el insistă, povestindu-i următoarea istorioară:
-O mamă, cu băiețelul ei, poate tot în același magazin, nu are banii necesari să-i cumpere acestuia, de ziua lui, tortul dorit. Un domn de lângă ei i-l dăruiește. Sensibilitatea băiețelului, nu a uitat fericirea clipei și reacționază ca mai sus.
Bunica, îi cere numărul de telefon, să-i restituie, când va putea, banii.
Băiatul încearcă să scrie ceva, dar se oprește și-i spune fetiței:
– Promite-mi că și tu vei dărui cuiva, cândva, un asemenea tort.
Printr-o înclinare a capului, cu drăgălășenia copilăriei, fetița promite, zâmbind.
Tânărul le salută ceremonios, în spiritul specific eleganței japoneze, și dispare în mulțimea cumpărătorilor.
Ajunse acasă, fetița îi întinde tortul primit bătrânului din scaunul cu rotile:
-Bunicule, ți-am adus în dar, tortul acesta. Fericit, bătrânul o îmbrățișează.
Pentru o clipă, am avut impresia, că bunicul semăna cu domnul care îi dăruise băiețelului tortul. Copleșit de pilda videoclipului , mi-am stăpânit cu greu torentul emoției.
Onu

10 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă

EMOȚIE…

Nu știu defini emoția. Cert este că pentru mine exprimă o stare de bucurie, care aureolează clipa de fericire. Te simți bine, radiezi, exulți, pur și simplu.
Nu știu de care chakră aparține. Sau de care glandă endocrină.
Poate de suprarenale, sub imboldul hipofizei.Sau poate de hipotalamus, în subtilitățile sale .
Cert este că fără emoție, clipa este ca o floare fără parfum, ca un sărut virtual. Trăirea clipei este palidă.
Dar ce mi-a venit cu emoția? Tocmai astăzi de Sfântul Ioan?
Ei, aici e baiul, cum zice parcă Ardeleanul. Ajung la Farmacia mea. Sunt conservator în deprinderi. Nu mă schimb după moftul ipocriziei mondenității. Când intru, ca la comandă, farmacistele au dispărut. Nedumerit, încerc să-mi explic ce se întâmplă. Nu-mi termin gândul, când brusc, apar patru fete, ținându-se de mână cu brațele ridicate și cântând Mulți Ani trăiască. O dată, de două ori, de trei ori. Nedumerit, înțeleg că manifestarea este pentru Sfântul Ion, care sunt eu.
La sfârșit, m-a sărutat fiecare , cu urarea de rigoare. Aci intervine emoția. Cea care dă farmec clipei. Bucuria trăirii. Nările îmi sunt străpunse de numeroase înțepături, ochii se încețoșează, iar inima.., inima, ce să spun: bate nebunește, neștiind ce să creadă, ce este cu ea. Pun mâna în dreptul ei s-o liniștesc, și reușesc îngăima cuvintele:

-Doamne, Doamnelor, ce surpriză ! Nu am cuvinte să vă spun, inima mi-a luat-o razna, simt tensiunea ca o furtună!
Cum să vă mulțumesc, pentru gestul inedit?
-Să-i luăm tensiunea, spune șoltic una dintre ele: 15 cu 9.
– Fetelor, îl credem, conchide colega ei. Dar nu.., trebuie verificat!
După câteva minute de conversație, verificarea: 14 cu 7.5.
– Da, măi, a scăzut. A fost sincer!
Sunt mândru de sensibilitatea mea confirmată.

Recunoscător, mă gândesc la rându-mi la o surpriză. Le ofer o sticlă de șampanie.
Cu aceeași seninătate ca în timpul urării, îmi mulțumesc, dar mă refuză. Le înțeleg, și nu mă supăr. Ne despărțim în urările de Sfântul Ioan, și bezelele inerente.
EMOȚIA s-a petrecut la Farmacia TINOS, de pe bulevardul Dimitrie Cantemir.
Onu

16 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă

Am simțit vibrația….

Pe bune, fără nici o glumă .De fapt, nu este prima oară. După dexonline, vibrația este definită astfel: vibrație, vibrații, s. f. 1. Mișcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziții de echilibru, cu frecvență relativ înaltă; oscilație. 2. Vibrare (2). 3. Fig. Emoție puternică, înfiorare, freamăt. [Var.: vibrațiúne s. f.] – Din fr. vibration, lat. vibratio, -onis.
În Ajun de an nou, am cumpărat niște vâsc, după tradiție.
La o intersecție, îl simt brusc, intrând într-o vibrație diferită celei de până atunci. Aproape ca un tremur.
Mi-o spune ceva?
Îmi zic, și mă opresc , poate îi deslușesc intenția.
VÂJJJJ…. , urlă razant cu mine, bolidul unui dement grăbit să nu prindă stopul.
Oamenii cruciți se închină și-mi spun că mare noroc am avut.
La fel de speriat sau uluit, mă uit la rămurica de vâsc.
Vibrează liniștit, ca un tors fericit de pisică mângâiată.
Instinctiv,îl strâng în mână, ca o alintare, gândindu-mă că mi-a salvat viața.
Îi povestesc totul Vioricăi. Speriată, nu se mai oprește din închinat, că am scăpat teafăr, și mângâie cu gesturi tandre legătura de vâsc.
Azi, după ce am pășit în Noul An, și grație acestei pașnice ramuri de vâsc, încerc să descifrez ce s-a întâmplat.
Spun încerc, pentru că probabil este o minune.
Și minunile sunt convins, au discreția lor.
Probabil, când grăbitul nostru a accelerat, unda de șoc, ajunsă cu viteza specifică, a mărit brusc, vibrația rămurelelor vâscului.
Percepând-o, intuitiv, am avut senzația că-mi spune ceva, și m-am oprit.
Iar clipa aceea a fost momentul meu astral.
Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă