Arhive pe categorii: râsu-plânsu.

O. B. , 5. …

Sunt o fire tare păcătoasă. Mă înduioşez repede şi-mi trece la fel de repede supărarea.

Dar am observat un lucru fundamental.

O dată cu iertarea vine şi o relaxare aproape nefirească.

Sună probabil confuz, spusele mele, dar aceasta dovedeşte fără echivoc ascendentul minţii asupra noastră, şi că în minte se află sediul existenţei noastre.

Probabil este materializarea afirmaţiei că 80 la sută din viul uman este coordonat de creier.

De altfel, cauza principală a tensiunii arteriale mărite este aproape întotdeauna, tensiunea internă. Această presiune poate fi Emoţională, Neurală, Mentală sau oricum doriţi dumneavoastră să o numiţi.”

Afirmă Mircea Rădulescu, autorul cărţii despre „Hipertensiunea arterială”.

De fapt, însăşi meditaţia începe cu liniştirea şi controlul gândurilor.

Dar de la ce mi-a venit să discut tema iertării ?

Tot de la Gâdea, unde am asistat la umilirea verbală a liberalului Claudiu Săftoiu, din partea PSD-istului Codrin Ştefănescu.

Liberalul…, umilitul doar că nu plângea.

Am reflectat atunci la retorica anterioară a domnului Săftoiu, şi mi-am zis că agresorul verbal, a fost efectiv exasperat, de ţinerea „langa” a liberalului, în acuzele pătimaş-aberante aduse Premierului şi Guvernului Ponta.

Mi-e o milă nesfârşită de umiliţii Naturii.

Pentru că mie, cel puţin, îmi pare suspectă insistenţa ostilă liberală, în numele pseudoprincipiului că dacă eşti în opoziţie, eşti în drept să practici ori ce fel de atacuri.

Sau să te transformi, în numele partidului, într-un personaj funest.

Opoziţia nu trebuie să însemne câinoşenie cu orice preţ.

Adică , nu trebuie să mă ducă la statutul de „Homo homini lupus”.

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu.

Opinii de blogger, 4…

Aseară, iar am recidivat.

Şi, ca oricare rahitic de voinţă, voi invoca scuze.

Unele dintre ele vor fi că nevoia de informaţie a minţii este insurmontabilă.

Aşa cum irezistibilă de muzică era a şoricimii din oraşul povestirii „Flautul fermecat”.

De fapt, totul se reducea la o poză, cu un cântăreţ la flaut, în urma căruia, se înşiruia înghesuit, şoricimea şi şobolănimea care invadase o localitate.

Bazată pe o intuiţie extraordinară, populaţia localităţii angajase flautistul care urma să-i ducă pe invadatori, mari melomani, pe malul unei ape, unde aceştia s-ar fi înecat până la ultimul.

De câte ori îl aud pe Mihai Gâdea cu cifrele lor de rating mă simt unul din şobo-şoricimea din povestirea de mai sus.

Acum , când scriu înţeleg că sunt atras de nevoia de informaţie ca invadatorii doritori de muzică, din Flautul fermecat.

Dar ce informaţie veţi spune? că ei vorbesc despre Băsescu şi ai lui.

Corect, dar mai au şi variaţiuni pe aceeaşi temă, cum că Iohannis, încet, încet, începe să calce pe urmele lui Băsescu, depăşindu-l pe acesta, pas cu pas, indiferent că ar avea câştig de cauză faţă de USL, în dezideratul lapidar:

–”Vreau guvernul meu!”.

Colac peste pupăză, vine şi Mircea Badea care fără echivoc., îi dă dreptate domnului Iohannis, ca unui om competent.

Ba mai şi aduce argumente irefutabile, cum ar fi în cazul respingerii propunerii de ministru al transporturilor, domnul „Faur”.

Pe motivul că pe această funcţie, respectivul domn „Faur”, pe numele să real, nepocit…, Fifor, nu ar avea experienţa şi expertiza necesare funcţiei în strânsă legătură cu transportul.

El, Badea, aduce şi argumente:

– unde este vorba de mulţi bani, Preşedintele are expertiză.

Argument că la Sibiu, ca primar, a gospodărit cu succes fondurile de refacerea acestuia.

Apoi, ca voiajor, nu este exclus să fi căpătat experienţa de călătorit, în timpul curselor Sibiu-Bucureşti, ca proaspăt membru al PNL autentic.

Colac peste pupăză, domnul Ciuvică mai aduce un argument de necontestat. Experienţa de conducător auto, în călătoriile cu copiii adoptaţi în Canada, călătorii dezinteresate, de mila unor copilaşi sărmani, fără ajutor în ţară.

Disperat, Mihai Gâdea, mimează încercarea de salvarea situaţiei.

Îl apostrofează pe Mircea Badea, în maniera:

–„Domnule Badea, când veţi înceta cu aceste miştocăreli, şi veţi deveni serios?!

Că noi dezbatem aci, probleme de interes naţional, foarte serioase!”

Ei bine, şi pentru aceste înviorătoare secvenţe ale domnului Badea , merită să încerci destinderea de o clipă, pentru a înţelege cine ne conduce şi de ce merg aşa, treburile la noi.

Şi probabil pentru asta, ar trebui să-i recunoaştem lui Mihai Gâdea, meritul de „Flautistul fermecat” al rating-ului.

Iar eu, umilul consumator de tv de ce aş face excepţie?

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu.

Simplă… de stop de Bucureşti….

Roşu. Doi tineri, din care unul pe bicicletă aşteaptă civilizat, verde. Nu vine… Biciclistul având probabil febra nerăbdării… nu mai aşteaptă… şi pleacă pe stop.

–„Măi… vezi că e roşu…, nu fii imprudent!…”

–„Nu-mi pasă, mă grăbesc!…”

–„Cum crezi… Tot mi-e poftă de o porţie de colivă!”

Poliţistul, îl opreşte pe biciclist, să-l legitimeze…

Altul, de la stop:

–„Ce ai dom-le cu el, nu ai auzit că se grăbeşte?”

–„Legitimaţia vă rog!” i se adresează politicos poliţistul palavragiului turbulent.

–Ce ai dom-le, cu mine, „doar nu mă grăbesc…!” şi ţuşti.. şmechereşte  pe roşu, să scape.

Poliţistul… versat cu de-alde ăştia, îl prinde iute de guler, şi nu-i scapă.

Altul, aparent mai civilizat, care asistase pasiv, la noncivilitatea celorlalţi, sare:

–„Ce ai bre cu omul, de ce-l obligi să treacă pe roşu..? Dacă-l călca o maşină? Îl plăteai de bun….?”

Noroc de schimbarea culorii semaforului, când toţi… au devenit curaţi ca lacrima, şi n-a mai fost nevoie de CEDO, să plătim din buzunarele noastre!

Numai Poliţistul, spre „revolta nedumerită” a tuturor, şi-a văzut de treabă, şi i-a dus pe turbulenţi, la dubă, să-i legitimeze.

Ce barbarie comunistă, împotriva libertăţii de atitudine civică!

Aş mai tremura de revoltă, dacă nu mă linişteam cu un pahar măricel de Merlot demidulce!

S-a întâmplat azi, în Bucureşti, la intersecţia bulevardelor Cantemir cu Mărăşeşti,  Sectorul 4.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu.

Bowtech, 5…

Azi, am avut a şasea şedinţă de terapie Bowen .

Dacă în episoadele precedente vorbeam despre efectele în plan fizic, azi voi vorbi despre un nou aspect sanogen al metodei.

Anume , acela al “efectelor asupra psihicului şi mentalului”.

Astfel, observ frecvent că nu mă mai enervez la aberaţiile nimănui.

Mai mult, aş spune, că nici la ieşirile ex-primarului Sibiului, ca şi nici la acelea ale Bucureşteanului, nu mă mai impacientez ca până mai ieri.

Pur şi simplu, mi se drapelează faţă de toate manifestările inepte ale acestora, la rampa Penibilului.

Cât despre comentariile , “vai mama lor”, ale unor politruci aşa zişi “opozanţi”, îmi amintesc de ororile activiştilor precomunişti, în speranţa că vor căpăta şi ei ceva de ros, drept răsplată pentru aportul adus.

Nu ştiu dacă e bună indolenţa care mă cuprinde faţă de mocirla în care este târâtă Ţara.

Mă mâhneşte cumplit vinovăţia care-mi aparţine, de a fi contribuit la parvenirea unora.

Faptul că am avut, şi am crezul:

”SALUS POPULI SUPREMA LEX ESTO” nu mă absolvă moralmente de a fi contribuit la instaurarea molimei urii în ţară.

Meritul Bowtech rămâne însă, şi constă în aceea că prin conştientizarea celor de mai sus, trăiesc un proces de dezintoxicare antistres, similar celui de vomă, prin   care se îndepărtează otrăvurile accidental ingerate.

Fie şi pentru acest efect, voi continua terapia, care nu este exclus să-mi ofere şi alte revelaţii despre

stresul generat de “patrupedul politic”.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu.

Dacă tăcea….

http://www.gandul.info/stiri/Şefa-pnl-dupa-ce-senatorii-l-au-salvat-pe-sova-toti-cei-care-au-ramas-blocati-in-era-pesedismului-de-aur-vor-disparea-14391428

Să fi avut dreptate ieri…. ex-Premierul care l-a îngenunchiat pe Băsescu?

Acesta, tot ieri, după votul în Senat, a spus: „Privind din interior, am văzut clar, un partid aşa -zis liberal nu doar bolşevizat, ci şi obsedat de zăngănit de cătuşe”.

Chiar aşa…?! Mi-am spus, dezavuându-l.

Azi însă, văzând-o pe sus-citata „gândului” mă dezavuiez, invidiindu-l pe Preşedintele Senatului, pentru clarviziunea sa politică.

E trist pentru mine, să –mi constat nondiscernământul politic la urne.

Onu

2 comentarii

Din categoria Paginide jurnal, râsu-plânsu.

„Afurisenia” Gâdea…

Poate voi părea infantil, şi prefer…, când vă spun că încep să mă tem de troznelile feţelor bisericeşti . Cultura lor, abilitatea persuasiunii lor, îmi dau un uşor fior de prudenţă.

Deşi în familia mea nu am dus lipsă de feţe bisericeşti ( se spune că un străunchi de-al tatălui meu Învăţătorul, ar fi profesat la o catedră din Istambul), nu m-au impresionat cum am resimţit emisiunea de aeară a lui Gâdea, dezvăluind sursa reală a „Eratei”, venind chipurile din partea CCR.

Şi în baza temerilor pe care mi le-a inoculat aseară Mihai, mărturisesc.. începe să-mi inspire teamă, personajul acesta.

Ba mai mult, încep să cred că are şanse sigure, să-şi scoată Şeful, din fundătura unde cică l-ar fi împins Traian.

De fapt, cred că prietenele lui Traian… justiţiarele…

Şi ajuns aci, vă mai fac o confesiune.

Am o ciudă cumplită pe succesul în intimitate al lui Traian Băsescu.

Îl consider posesorul unei rezerve de feromoni irezistibili.

Citeam într-un scriitor, (nu cred că era Cărtărescu, mai degrabă, american) despre un chinez fenomenal, căruia dacă îi plăcea o persoană din Universul feminin tăbăra cu gândurile pe ea, cu atâta insistenţă, încât, respectiva era atrasă irezistibil, până îi cădea monstrului în braţe.

Şi asta, cu atât mai mult, cu cât individul… ce ciudat, vaporean şi el, era îngrozitor de urât.

Cică la vederea lui, şi câinii tăceau speriaţi.

Bine, nu e cazul lui Mihai Gâdea, al cărui zâmbet uşor automulţumit, mie nu-mi displace.

Pe scurt, mă tem de Gâdea!

Cine ştie, dacă în reîncarnările mele n-oi fi fost şi eu membru al vreunei ÎCCJ prin Sarmisegetuza.

Aşa că mai bine tac.

Dar nu înainte de a nu tremura puţin pentru votatul meu Verner, dacă el nu se hotărăşte să ia atitudine publică, faţă de descoperirea diabolică a lui Mihăiţă Gâdea.

Mă opresc.

Un pescăruş  îşi fâlfâie aripile la fereastra mea.

O vrea să mă oprească?

Nu are motiv, pentru că nu mă prea citeşte lumea, iar mie îmi place incognito.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu.

Haiku, Gen “recent? “

La a 140-a Aniversare a PNL

Indirect sau nu,

Klauss a dat comanda :

“PSD-ul.., nu!”

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu.