Arhive pe categorii: Sănătate

PASIUNI 18, SPICUIRI

Mi-am băut licoarea vernil şi mă simt excelent . Nu am şi nu-mi vine nici o idee de scris. De aceea cred că se simt proştii bine în pielea lor.Ba am totuşi una, deci nu e chiar aşa de grav.Mă uit pe stradă, căutând salvarea aparenţelor.
Pe trotuarul de vizavi, trece agale, cineva. Este în pantaloni scurţi, de culoare albă, care îi evidenţiază bronzul picioarelor frumoase. Îmi lungesc gâtul după ea, până aud un pocnet în cervicală, şi mă liniştesc. Încep să meditez. Oare de ce ne atrag picioarele femeii?
Cred că este o întrebare axiomatică. Poate am rămas cu senzaţia imprimată pe cortex, de blândeţea şi gingăşia maternă, de inegalabilul legănat pe picioare îngânat de „naniii, nanii, puiul mamii!..”
Poate hormonii… Cel suprarenalian, care, ca şi insulina ne tulbură echilibrul homeostazic.
În sfârşit, nu ştiu de ce, dar mă tulbură!
Şi nu rezist, să nu întorc capul. Iar dacă reuşesc să mă abţin, câteva clipe mintea îmi este preocupată de o întrebare obsesivă.
Oare cum ar fi atingerea lor? Caldă, fină, umedă şi aderentă? Atrăgătoare şi tulburătoare?
Sau liniştitoare ca o Fata morgana?
Probabil par un tip neserios, din moment ce abordez o temă, care sunt convins, că nu preocupă pe nimeni.
Cred că mi se trage de la licoarea vernil.
Uitam să spun ce este cu această licoare. E tot o influienţă occidentală.
Un fel de Ziua Sântului Valentin. O băutură verde, cu suport din lapte acru, (preparat de soţia mea) Adică, o andivă, o legătură de leuştean şi o jumătate de litru de lapte acru.
Toate mixate în cana blender. Verdele intens al leuşteanului diluat în lapte, a dat o culoare vernil de casă de modă.
Aminoacizii tirozină şi fenilalanină prevalenţi în andivă, presupun că au produs niscaiva precursori ai hormonului fericirii, de unde şi entuziasmul fanteziei mele cu picioarele feminine. Că altfel, să ştiţi, că nu sunt aşa.
Dar dacă nu mă credeţi, încercaţi smoothie-ul de mai sus, şi cine ştie ce entuziasme, vă mai lovesc.
Fără pericole, garantat!
Onu

12 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

PASIUNI 17, Autoobservare.

Am observat la unele bloguri, o preocupare bine documentată bibliografic, pentru educaţia prin sine însuşi.
Cred insă, ca în orice astfel de lucrare de cercetare, se impune autoobservarea, observarea introspectivă. De fapt, din lecturi…, că m-a ferit Domnul, să ajung la un cabinet psihoterapeutic, dacă oi fi scris corect, am înţeles că tot întrebarea privind felul cum se simte, în aspectele tot mai subtile psihic cel apreciat, stă la stabilirea unei expertize psihiatrice. În postul prezent, tot despre observare este vorba, dar făcută de subiectul însuşi, presupus ca având discernământul inerent. S-a văzut, sper, că este o încercare personală de autocunoaştere, la un nivel mult sub al specialiştilor consacraţi, şi la pregătirea cărora, autorul nu poate aspira. Ar fi o dovadă de gândire politică, tinzând spre un loc în Parlament.
Concret, pentru că, aşa cum se întâmplă cu banii, dacă nu-i ai, e ca în expresia „Boală lungă..,…”.
Zilele trecute, am cumpărat iar o carte.
Ca de obicei, soţia, al cărei umor mă depăşeşte, îmi spune şoltic:
„–Iar ai făcut o achiziţie colosală?”
„–Râzi, tu râzi, dar când după o lună nu mă vei mai recunoaşte , când voi intra pe uşă, precis mă vei ruga să-ţi povestesc despre recomandările nutritive, făcute în carte, i-am răspuns eu, marcat uşor de invidie pe umorul său.
Pe scurt, cartea recomandă, consumul de sucuri verzi, din zarzavaturi, smoothie-uri.
Redactată într-un stil de-ţi intră direct în creier, Autoarea, o rusoaică naturalizată în America, m-a convins să-i urmez sfatul. Anume, timp de o lună, să consum câte un litru de băutură verde, cu pulpă cu tot înaintea meselor, fără mari ajustări în dieta personală. Am purces la treabă, chiar din ziua următoare.
Mi-am preparat un suc verde, din frunze proaspete de ţelină şi pătrunjel.
Ca să mă apăr de eventuali microbi, am pus şi zeama unei jumătăţi de lămâie, pe care stomacul meu n-a agreat-o. Mi-a fost rău, de credeam că mă prăpădesc.
Din discuţii în cercul meu de cunoştinţe, am dedus , că pricina răului, s-ar putea să fi fost lamâia. A doua zi , am încercat preparatul, fără lămâie, ci pe un suport din iaurt.
Nu ştiu, de ce m-am gândit la iaurt.Bine la început, dar după vreo oră, rău, la fel ca după lămâie. Iar consultaţii dar cu mine însumi(autoobservare). M-am gândit la tipul meu constituţional, în concepţia Ayurveda (medicina străveche indiană)-Vata Dosha, (aer, adică), la care, nu am voie rece. Iaurtul îl luasem din frigider, deci se lega. Apoi, peste câtva timp am încercat cu lapte bătut, la temperatura camerei. Totul perfect, chiar după un litru de smoothie. Autoobservare. M-am liniştit. Îmi voi putea continua senin, experimentul.
Şi să-i palpez efectele. Iar când îmi voi vedea soţia, tresărind la intrarea mea în apartament sau vecinii nesalutându-mă, voi fi recunoscător rusoaicei care a scris cartea.
Iar dacă unor cititori, le voi fi stârnit interesul, le voi sta cu dragă inimă, la dispoziţie!
Onu

 

Scrie un comentariu

Din categoria Sănătate

Dieta”PISICA NEAGRĂ”

Când i-am spus soţiei la ce titlu de post mă gândesc, şi-a făcut uşor intrigată, o cruce mare, şi a zis: ”Doamne, apără-l de „ducă-se pe pustii!”
Uşor ofuscat de grija ei spirituală pentru mine, am replicat:”
–„Atunci, te rog frumos, mai dă şi tu câte ceva , pisicuţei negre de pe geamul bucătăriei, că biata de ea, a ajuns numai piele şi os. Nu este un reproş, ci o aluzie la eficienţa dietei pe care încerc să o sugerez.
–Aaa, asta era? îmi răspunde înseninată soţia.
–Dar tu ce credeai, că voi propune proteină din carne de pisică neagră?
–Nu, dar cum te ştiu amator de tot felul de experienţe dietetice, nu m-aş mira.
Şi apoi, te văd mereu cu cartea”StudiulChina”.
–Ei şi tu, dar la chinezi interdicţia consumării cărnii de câini şi de pisici s-a legiferat. Şi nu cred că din motive de sănătate îi mâncau ei .
– Bine, „succes la scris!”, mi-o taie scurt soţia.
Întruchipare a tandreţii, Leoaica mea, scoate nişte murmure avertizoare, când prefer să mă retrag fără alte ezitări.. Văzându –mă spăsit, se îmbunează şi –mi spune:
–Totuşi, ce crezi că se mai poate recomanda împotriva grăsimii corporale?
–Păi nu mare lucru, faţă de nemâncare. Dar cu alt schepsis.
Îţi aminteşti discuţia despre autofagie?Ei bine, vreau să recomand principiul autofagiei. Adică, însuşirea organismului, de a-şi complet energia, din rezervele excedentare proprii. Iar dieta nu va fi una brutală, ci suportabilă.
Adică aport caloric restrictiv prin alimente hipocalorice, motiv pentru care deficitul momentan de energie, va fi compensat prin autofagie (consumarea deşeurilor organice proprii-macronutrienţi excedentari neasimilaţi, depozitaţi sub formă toxică, resturi metabolice şi alţi produşi de dezasimilaţie care pot sufoca mediul intern al fiecărei celule).
– Cum ar fi depozitele urice de la articulaţii, rinichi, bilă şi discurile intervertebrale?
Îi cunosc limitele răbdării soţiei, şi mă grăbesc să închei.
Da, hrană vegetală hipocalorică, cât mai aproape de nevoile corpului, în cantităţi cumpătate, să nu porţi după tine balastul unor cazane de ciorbă, supă sau mâncăruri scăzute.
Iar deficitul bilanţului energetic se va compensa pe seama excedentului de greutate.
Mitocondriile(microcentralele energetice ale celulei vor lucra la capacitate energetică optimă, articulaţiile se vor elibera şi te vei simţi alt om).
–Păi, scrie, că nu sună rău, mă gratulează soţia cu aprecierea ei binevoitoare. Ceea ce am şi făcut.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

Celule constipate

Motto: “Îmi place să scriu, asta mă calmează, mă face să cred că totul e posibil” -.Maria http://maddytsu.wordpress.com
Deosebită aserţiunea Mariei!

Este ca un zâmbet sănătos şi tonic.Iar un zâmbet, de multe ori, chiar nerostit, interiorizat, poate cuprinde tot orizontul de emoţii pozitive, de care avem nevoie, la un moment dat.

Dacă titlul poate părea uşor argotic, precizez că nu am intenţia de a reprimi atenţionarea delicată a unei unic apreciate bloggeriţe, atenţionare făcută sub forma gestului unei lovituri uşoare cu arătătorul pe obraz, cum că nu se aştepta la mine, să am expresii ce pot friza licenţiozitatea.
Sintagma:”celule constipate” aparţine unei somităţi medicale japoneze,Dr.Hiromi Shinya, şeful unei Unităţi de celebritate mondială de Chirurgie Endoscopică.
Raţiunea scrierii acestui articol, are la bază inspiraţia Mariei din motto. Efectul puterii gândului, că voi rezista unor obiceiuri alimentare, care să mă protejeze de “constiparea creierului” personal.
Deducţie simplă, bazată pe faptul că şi creierul este un ţesut, “o grupare de celule care prezintă aceeaşi diferenţiere morfologică şi structurală şi aceeaşi organizare funcţională”.
Pentru cine nu ştie, (nici eu n-am ştiut,  până la lectura cărţii despre acest subiect), “constiparea creierului” poate duce frecvent la instalarea şi progresul demenţei sau al bolii Alzheimer ori chiar la declanşarea unui atac cerebral.
Apropo de Alzheimer, un bun prieten, mi-a povestit plângând, despre manifestările neaşteptate, declanşate de crizele de demenţă, penibil manifestate de soţia sa, o fiinţă rar- înzestrată spiritual:

-”Măi, este uimitor de trist:are un zâmbet permanent de fericire . În stadiul final, se bucura ca un copil, chiar când îşi făcea nevoile pe ea”.
“Nimic, nu a ajutat-o, mi-a mai spus abătut, colegul”.
Dar, să intru cel puţin, în temă. Cercetări laborioase în domeniul Ştiinţei nutriţiei, au demonstrat, că anumite resturi proteice, insuficient descompuse printr-o digestie deficitară se depun, sub formă de gunoi în celule, gunoi pe care se dezvoltă, ca în materia fecală, o floră microbiană, ale cărei resturi metabolice, constituie un focar inimaginabil de infecţie pentru organism. Gastroenterolog, consultant a peste 300000 de persoane, printre care preşedinţi de ţară, prim-miniştri, staruri de film, muzicieni celebri, medicul- om de ştiinţă japonez a făcut ideatic legătura între focarul distrugător de sănătate datorat constipaţiei colonice şi eventuala intoxicare a mediului intracelular(interiorul celulei).
De aci, sintagma “celule constipate”.
În episodul următor, câte ceva despre cum să ne ferim celulele de constipaţie, mult mai periculoasă decât constipaţia colonică.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

Gânduri despre hrană, 2

Pe blogul Ştefaniei, care cred că este de pe meleaguri braşovene, ascult un videoclip, pe muzică de Giovanni Marradi.
Întitulat My sweet, îmi întăreşte convingerea în virtuţile sanogene ale culorilor. Penajul păsării exotice, (cum s-o fi numind?) alternând între roşu, albastru şi violet, este evident consecinţa fitosubstanţelor-flavonoizi, extrase din hrana acestora. Constatarea, mă poartă către certitudinea medicală privind efectele oscilaţiilor electromagnetice asupra funcţionării diferitelor ţesuturi din organism, oscilaţii obţinute prin intermediul hranei /produselor purtând vibraţiile culorilor respective.Cum spuneam în episodul anterior, roşul energizează ficatul, albastrul susţine ţesutul cerebral şi suprarenalele, iar violetul susţine sistemul imunitar, pancreasul şi splina, organe participante activ la realizarea unei digestii cu efecte implicite în economia sănătoasă a viului. Sper, că eforturile cercetării în domeniul tainelor nutriţiei se vor îndrepta şi spre aceste locuri, aşteptând să le fie descoperită frumuseţea.(va urma)
Onu

5 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

ELIXIR MATINAL

Dedicaţie, Bretonicăi de mai jos
Aseară, închid telefonul şi aţipesc imediat. Aud ciocăniCorina Victoria Seinturi în geam. Întredeschid mirat o pleoapă, şi o lumină puternică în geam, mă face să tresar. Deschid ochii cu teamă, şi , revelaţie: la geam, pe fondul luminos al petei albe, de la farurile unei maşini, rândunica mea cu o rămurică în cioc. Somnoros, mă întreb: o fi o ramură de măslin? Şi încep să gândesc pios.Parcă înţelegându-mi gândul, dă vioi din căpuşor, şi strigă: e un fir de pătrunjel verde, nu te speria.Îi deschid oscilobatantul. Se strecoară, şi vioaie îmi aşează pe pernă, firul de pătrunjel. Ştiu că acum câteva seri, te întrebai, ce merite culinare pentru Ze List, o avea Adi Hădean, de este menţinut printre primii în fruntea clasamentului.Nu cred că este mai bun, dar fă şi tu ceva mai bun ca el. O privesc uimit, de a-mi fi pătruns atât de intim în gânduri. Simte ceva, dă cochet ochişorii peste cap, şi continuă:

-fă şi tu o băutură verde, pe bază de pătrunjel cu lămâie, spre exemplu.Iar ca suport lichid, foloseşte o cană, de ceai fierbinte de chimen, care este un un bun tonic pt ficat, ca şi lămâia.Ca să ajuţi rinichii, îndulceşte –o cu o linguriţă de miere.

M-am trezit, şi citesc în carte, despre „virtuţile pătrunjelului”:

– stimulent general al sistemului nervos central şi vegetativ;

-stimulent puternic, al imunităţii generale a organismului;

-previne dgradareaADN-ului;

– 20 grame de pătrunjel conţin de patru ori mai multă provitamină A decât ne trebuie;

-ajută lamenţinerea stării de sănătate a inimii şi a densităţii osoase.

(Conform dr. Virginia Ciocan, „Medicamente verzi din farmacia naturii”).

Adăugarea unui căţel de usturoi zdrobit, ar însemna un spor de vitalitate.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

CĂRŢI 2013

Când sunt confruntat cu invidia cuiva, indiferent de pe ce poziţie a Piramidei lui Maslow, sau cu un necaz, cum a fost lovirea  foarte gravă, în cădere a soţiei, îmi regăsesc liniştea în cărţi.

Mai ales în cele despre sănătate şi bioenergetică.

Astfel, am descoperit cartea”APA un leac miraculos”. Dar nu apa chioară, cum şi-ar închipui cineva.

Ci pur şi simplu, „apa cu sare.”

Mecanismul fiziologic al procedeului este destul de subtil anatomo-fiziologic, şi nu mă aventurez într-o escapadă de atotştiutor, fără o studiere  a cărţii, încât să o pot prezenta, fără jena de a fi un papagal  de colivie închipuită univers. Voi relata, simplu, metoda  de o simplitate şarmantă. Şi lipsită de riscuri pentru sănătate.

Extrem de simplă!

 Pe lângă cele opt-zece căni de apă de băut zilnic, pe care papagalul media audiovizuală îl strigă zilnic, medicul-cercetător respectiv, recomandă ingestia şi a unei cantităţi minime de sare naturală(circa 3-4 grame). Cunoşteam metoda, dar felul de a o prezenta a autorului, mi-a creat convingător, “senzaţia de deja vu “, motiv pentru care, v-o recomand, cu toată prietenia.

De reţinut, că soluţia salină respectivă se va păstra într-un recipient de sticlă.

Se va bea : dimineaţa, la trezire, celpuţin 2-3căni,

şi la fel înaintea celorlalte mese cu cel puţin o jumătate de oră. Sau, la 2 ore şi jumătate, după mesele principale. Recomandarea, dar cu apă simplă, am găsit-o şi la un savant gastroenterolog japonez.

 SUGESTIE: indiferent de ce vă inspiră Persoana mea, insist în rugămintea, de a încerca Metoda.

SUCCES!

Nici mult, nici deosebit.

Succesul este unul, şi UNIC!

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate