Arhive pe categorii: SARCASM

URARE-CUJETARE, 2013

La Mulţi Ani,2013! Anul Nou,2013 să fie bun şi înţelept.

Înţelept, ca să nu vă credeţi mai mult de ce puteţi fi, pentru că riscaţi!

Riscaţi:

1. să deveniţi parlamentari, şi

2.  să alegeţi pe unul, din cauza căruia „să trăiţi atât de bine”, încât să vă ia naiba, aşteptând trecerea Crizei politico-socio- economice naţionale, în care vă va fi băgat alesul antisecurist, votat.

La Mulţi Ani,2013!

Madi şi Onu

3 comentarii

Din categoria SARCASM

AZI, m-am certat cu soţia

Îl apără pe Ponta, cu un argument-proverb, care nu cred că este rău. Spune că pe duşman, mai bine să-l ţii aproape.

Îi apreciez inspiraţia, dar sar ca ars.

-Hai, măi, când ai o suţinere de peste două treimi, mai ţii seama de un apendice de 5,1 la sută?

-Da, dar tu şii că Ponta e un fricos, şi de umbra lui!

-Nu te supăra, nu ţine, aşa că te rog mult, lasă-i pe secesionişti, lângă pdl, cum a sugerat Voiculescu, de o repetă Antena 3 , ca pe  Imnul Naţional, da?

– Dacă spui tu, da!

L-am auzit şi eu pe Voiculescu.

Ne-am îmbrăţişat ca doi oameni, care trebuie să coabiteze, pentru bunul mers al Interesului Căminului.

Şi, într-un  entuziasm consensual, am mai convenit asupra faptului, că Presa, ar trebui să-şi cunoască lungul nasului, că nu trebuie să ştie, şi când Ponta merge la toaletă, şi nici consistenţa scaunului reuşit!

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria SARCASM

NU CĂ ZIC, DA’ VREAU SĂ SPUN!

În loc de motto:”Strigaţi, fraierilor, strigaţi,  că noi, tot ca noi, facem, cât ne este bine!”-Anonim

Şi nu voi vorbi la mişto, după cum e cazul, ci pe baza Constituţiei, în care dacă mă uit, văd AUTORITĂŢILE  PUBLICE, în următoarea ordine:

Parlamentul,

Preşedintele României,

Guvernul,

Administraţia publică,

Autoritatea judecătorească.

Dintr-o privire de tont, se observă  că Parlamentul e fruncea, că el trebuie să ne călăuzească pe drumul bun, şi să ne apere,  ca „organul reprezentativ suprem al poporului român”…

Ori, dacă mă uit la unele talk-show-ri, asist la un sictir general antibăsist penibil, care nu ne face cinste, ca pretinşi oameni educaţi, „cu bacul luat” unde ascult văicăreli de babă care cere ajutor, că o violează, dar nu-şi strânge picioarele, să nu i-o facă.

Şi, ca un făcut , flăcăii în jurul ei, în loc să o apere, o încurajează frenetic:

”zi-i, nu te lăsa,că te apără legea,  şi ordinea!” „De ce tace Parlamentul, de ce l-am ales!?”

Iar eu, am senzaţia, că am citat din Constituţia unui boschet, în care mişună toate ciudăţeniile.

NU!, categoric NU!, unui asemenea mod ipocrit, de a mi se apăra drepturile, lovind în altcineva. Vrei să mă educi? Explică-mi! Răul e doar în Băsescu? sau şi-n Parlamentul, care pare a nu vedea ce se întâmplă, care a rămas orb şi surd, la zbaterea senatorului Ioan Ghişe, ca flăcăii, la baba violată?

A-ţi ascunde impotenţa, la paravanul nonviolului, mi se pare demn de  un tratament „a la dr . Ciomu!”

Iar flecarilor comentatori, dintre care unii, aspiranţi la viitori parlamentari, le recomand, să nu mai încerce să mă reducă la nivelul lor.

Ce mass-media, o avea America, de a determinat demisia unui Preşedinte, pe baza crimei de a fi dispus,   şi ascultat convorbirile din unele sedii ale Opoziţiei?

Dar cred, că şi Opoziţia, avea masculi, nu glumă.

Nu flecari, „făcându-se că lucrează!”

 

 Madi şi Onu

10 comentarii

Din categoria SARCASM

CE-I DE CREZUT?

Obişnuiesc, să vorbesc singur, contrazicându-mă.

De aci, necazul de a prinde muşte, când îmi alung gândurile neplăcute. Uneori, sunt atenţionat, într-o manieră delicată,

prin întrebarea dacă m-am adresat, respectivului!

M-am obişnuit cu mine însumi, şi nu mă mai  deranjează asemenea intervenţii.

Deunăzi, povestea s-a repetat. Eram în tramvai. Cineva a crezut

că am vrut să-l lovesc.

M-am simţit obligat să mă justific.  Spun:

-Ce credeţi, care dintre cei doi, e mai aparte?

-Cum adică?, mi se răspunde.

–În sensul bunei credinţe, a respectării promisiunii făcute.

Uite, cei doi, Antonescu şi Ponta, au promis, că vor reîntregi salariile, că vor repara nedreptatea cu CASS-ul, mă explic eu.

–Da, dar n-au prevăzut pustiul ce-l vor găsi. Şi atunci, Ponta s-a gândit în extremă urgenţă, la taxa de solidaritate, empatizează tipul cu mine.

– A uitat însă, grăbit să fie parolist, să se consulte  şi cu orgoliul liberal, îi continui, poate gândul.

-Într-adevăr, deşi avea păţania cu Geoană, care-l şifonase, „vezi doamne”, pe Antonescu, că plecase în America, fără el.

-Ce vrei, orgoliul creşte direct proporţional cu iluziile. Va fi, speră, Preşedinte, nu? îi cânt eu  în strună.

-În  fapt,  ce te frământa, omule, de era să mă loveşti, gesticulând?

–Păi, nu vezi, că Antonescu nu e de acord cu taxa de solidaritate, bălmăjind, nu ştiu ce principii liberale?

Ca şi cum promisiunea dată, nu ar trebui să fie  principiul suprem pentru omul politic!

-Vrei să insinuiezi, că Ponta, nu e din categoria”să trăiţi, bine?”

– Nu domnule, vreau să spun, că îmi miroase a oportunism, dacă nu chiar a lipsă de loialitate, faţă da Ponta, şi de USL!

Şi enervat, îl salut, şi dau să plec spre ieşire.

-Stai, domnule, ce sari aşa? Că ai dreptate! Nu vezi cum se întreabă, jubilând,  amatorii de ape tulburi, dacă nu se rupe alianţa?

-Nuu…, nuu…, o ameţesc eu, ca  Stela  Popescu, faţă de Arşinel, în reclama pentru farmaciile Catena.

Ştiu că sunt exploziv, în discuţiile politice, în contradictoriu.

Spre deosebire de Ponta, care i-a prezentat scuze lui Antonescu, pentru catastrofa(sâc!) de a nu-l fi consultat.

Plăcându-mi, l-am invitat la o bere, şi nu m-a refuzat. Acolo, ne-am amuzat copios, amintindu-ne de emisiunea lui Tatulici,  cu nişte marionete nostime, care spuneau, nătâng,  :”vreau să fiu Preşedinte!”

 Madi şi Onu

3 comentarii

Din categoria SARCASM

ŞOCUL RCS-RDS

În loc de motto: ”Ar fi timpul, să ne aflăm şi limitele” – Clint Eastwood

Şocul, pentru „băieţii de antenă”, a venit  ca sfârşitul lumii, prezis şi neadeverit, pentrucă în lume, mai sunt şi alţii, în afară de credincioşii români. Îmi pare şi mie rău de cât rating vor pierde.

Nu de USL, că  în curând încep localele. Poate că Domnul a vrut să vadă cât suntem de cum suntem. Iar daca unii,  poate mai aveau nevoie de argumentele propândacilor versus putere, eu  devenisem alergic 😀

Eventualitatea unor surprize electorale va confirma adevărul acelora, care încearcă, într-un dispreţ suveran, să distrugă această  aglomerare informă.

Oricum, este timpul îndemnului din motto, fie şi riscând pierderea localelor.

Totuşi, profilactic…,  să nu ratăm momentul, să ne mobilizăm forţele din teritoriu. Vom  afla astfel pe ce unde cerebrale, ne bizuim. Dacă avem idee de ideologie, ca instrument politic, şi nu ca imbold al urii/ dezbinării, confundându-ne părţile, (dreapta cu stânga şi viceversa), sau  această expresie papagalicească, poate constitui factorul intrinsec al existenţei noastre onorabile, fie şi la a ne primi agheazma demn, nu ca o turmă însetată, uitând că suntem suferinzi, dependenţi de medicamente la preţuri reduse, mândri în a nu ne văicări, cerşind mila celor cărora ne expunem goliciunea şi nevoia de compătimire cu orice preţ.

Aşadar, să-şi pună USL-ul gonacii, pe urmele încălcătorilor de lege, şi să lase complicitatea, precum gunoiul de sub preş.

Să îndemne psihologia mulţimilor, să încerce să deprindă spiritul liberei iniţiative antreprenoriale, şcolindu-i pe lângă organizaţiile locale de partid.

Să nu le fie ruşine, să-şi recunoască ignoranţa şi tembelismul în promovarea liberalismului social, fără prejudecăţile „pierderii identităţii ideologice”, (auzi tu, proletarului liberal, îi este ruşine să nu redevină proletar social- democrat înstărit, „prin sine însuşi”, iar sărăntocului social-democrat, să-i fie ruşine, să valorifice spiritul privat al devenirii de sine, prin implementarea pragmatică, a libertăţilor democratice şi a spiritului liberalist).  Mor şi curcile, de râs, de asemenea conştiinţe ideologizate. Aşadar, băieţaşi, lăsaţi hâra ideologică şi apucaţi-vă de politică adevărată !

Lăsaţi spaimele ideologice şi capacitaţi mulţimea la „devenirea de sine”, cu ajutorul idelogiei voastre neprecupeţite.

Urmaţi pilda misionarilor şi răspândiţi-vă credinţa politică, dacă într-adevăr o aveţi !

Făceţi-vă apostoli destoinici şi credibili !

Urmaţi pilda lui Iisus, care a pornit cu doisprezece apostoli, în creştinarea oamenilor ! Cred că este marea lecţie cerească, sugerată poporului român, o dată cu Învierea Domnului.

Hristos a Înviat !

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Educaţie, Politică, Râsu/Plânsu, SARCASM

A TRECUT DIN NOU…, SPERANŢA !

Motto:”Să nu uiţi, Darie – Zaharia Stancu

Dumnezeu să-l odihnească în pace, pe maestrul Emil Hosu, plecat în lumea  miracolelor. Secerat poate de zeul Soare, frământat  la rându-i de furtuni mistuitoare, actorul  a plecat fără să vadă rodul năzuinţelor sale patriotice.

E trist, şi mi-e trist, să văd molima neputinţei, infestând şi pustiind ogorul fertil al Ţării.

Sursa foto: Cotidianul.ro

Copleşit de evenimente, încerc să le înţeleg rostul, în tâlcul Constituţiei.

Citesc şi văd că dacă nu-mi place Preşedintele sau vreau să-i iau locul, trebuie să-l suspend din funcţie, cu ajutorul Parlamentului, pe motiv că a săvârşit fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei.

Şi dacă suspendarea a fost aprobată, trebuie să organizez un referendum pentru demiterea sa . (Dar, la referendum, dacă l-ar vota 4 din 5, ar reveni, că 80 la sută l-au votat).

Ori, tot cu ajutorul Parlamentului, pot încerca demiterea sa,  punându-l sub acuzare  pentru înaltă trădare .

 După ce l-am pus sub acuzare, până la data demiterii, Preşedintele este suspendat de drept. Competenţa de judecată pentru înaltă trădare, aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data  rămânerii definitive a hotărârii de condamnare dată de ÎCCJ  Preşedintele este demis de drept.

Aaa, mai văd ceva: în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces, intervine aşa zisa „vacanţă a funcţiei de Preşedinte”, de la data intervenţiei  căreia, în termen de trei luni, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.

 Până atunci, interimatul se asigură în ordine de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei  Deputaţilor.

 Nu pare greu, dar…, „DOVADA”, cum în temeiul Constituţiei ştiute de ea, cerea cândva defuncta regimului roşu.

Poate că dacă aş fi fost inteligent, sesizam faptele imputabile Preşedintelui, îl atenţionam pertinent, din timp, ca Opoziţie, „să nu uite de democraţie”, după care, îi ceream în Parlament explicaţii, cu privire la cele ce i s-au reprosat, dar le-a desconsiderat.

Altă treabă, altă abordare.

Până atunci, dacă n-am făcut ce trebuie, mai pot încerca tăvălugul   nemulţumirii populare, dar conform legilor firii „fugit irreparabile tempus” ori, şansa ratată este definitiv moartă.

Sau…, ce mai, recunosc: „nu m-a dus capul !”

Madi şi Onu

11 comentarii

Din categoria Politică, SARCASM

PLÂNS

Uneori, putem fi paradoxal ludici.  Bunăoară, ieri, văzând durerea nordcoreenilor, la moartea Conducătorului, am fost impresionat. Dar la privirea rece a lui Gâdea, mi-a trecut… , cum mi-a venit.  Este drept, am şi gândit: dar dacă sunt bocitori plătiţi ? Că se obişnuieşte şi la noi.

Nostim, însă  gândurile au luat-o razna.

În cazul decesului Seniorului Voiculescu, Mihai Gâdea ce funeralii îi va organiza ? Va tocmi bocitori şi bocitoare, cum o face chipurile, de mila suferinţelor poporului român ? Vor fi aceiaşi, care mă intoxică zilnic ?  Încerc să m-il închipui pe Marele Patron, dus pe gânduri, trist, din cauza  zâmbetului Preşedintelui, parcă făcându-i cu ochiul:  „Ei, na, că nu m-ai suspendat, şi nici n-ai s-o mai faci !”

Iar jos, la poalele mesei „prea Întristatului”, înghesuiţi de durere plătită, în aceeaşi cohortă antiputere, cu gestică de pantomimă nordcoreeană:

Oana Stancu, cernită, ca de cortegiu funebru, plânge reţinut, cu inflexiuni grave, numai de investigaţiile ei, ştiute.

Adrian Ursu, cu maxilare puternice ca în filmul FĂLCI, şi obrajii roz bucălaţi de patimi culinare neostoite, de grija celor căinaţi, suspină îngândurat, cu priviri pierdute, asupra viitorului. Epoca anticomunistă, instaurată ca o ”soluţie imorală” a devenit desuetă. Ce rating, îi mai rezervă viitorul ?

Dana Grecu, vizibil afectată, roteşte ochii printre lacrimi, parcă implorând ajutor.

Radu Tudor e mai departe, la capătul rândului, nu o poate sprijini. Personalitatea sa dezinvoltă, cu ochii adânciţi în orbitele inundate de stropi milităroşi, nu o zăreşte pe Dana, în restriştea ei.

Repetând obsesiv, ca la Subiectiv,”de ce…, „Şefu”, de ce ? Răzvan Dumitrescu plânge în pumni, precum gânditorul de la Hamangia.

Sandra Stoicescu, prezenţă fizică inedită, privind la  Mircea Badea, care pare a nu da doi bani, pe spectacol. Poate, Mircea gândeşte tot în lacrimi, dar în stilu-i specific, ireverenţios:”asta-i tot, alt şef, altă comandă!”

Pe Mihai Gâdea, nu-l văd. Probabil se ocupă de lotul doi, de bocit( meditat ritos de profesorul Valentin Stan, dacă mustrările de cuget, de a-şi fi înfruntat Stăpânul în lipsă, cu câteva zile în urmă, îi vor permite).

Aş vrea să-i văd faţa lui Mihai, alungită de o tristeţe teologic simulată.

Oare ce face Andrei Pleşu ? Se va afla ceva în Dilema, despre toate aceste tristeţi ?

Madi şi Onu 

3 comentarii

Din categoria Râsu/Plânsu, SARCASM

SECVENŢE 5

În loc de motto:

”Ţi-e ruşine să spui că eşti român ?”- Alice „Nimenescu”, de la Antena 3

Cu asemenea conaţionale, parcă mi-e jenă că sunt biped, nu român. Dar nu mă prăpădesc. Ştiu, că problema comportamentului este o chestiune de educaţie, la rândul său, dependentă de permisivitatea intelectuală.

 Nu-i poţi cere omului ce nu are. Dar îi poţi arăta ce-i lipseşte, să ştie, să caute, să-şi facă rost, sau măcar să nu mai debiteze inadvertenţe cu un aer de a cărui suficienţă, eu simt că mă sufoc.

 În ultima perioadă observ o accesare măgulitoare a postului România defăimată. M-a uimit oarecum, şi l-am recitit, să văd  ce m-a dus mintea să spun, sub acest titlu aspru. L-am recitit, şi m-am mâhnit  ca pentru nesărbătoare. Doar aşa, mi-a venit gândul urării care urmează, de  Ziua Naţională a României.

 La Mulţi Ani, frumoasă, mândră Ţară !

Şi să-i deie Domnul bun,

Românului, închipuit isteţ

Gândul înţelept, lucid,

Să nu se  creadă aşa deştept

Că nu-i de el acest defect,

Să nu mai stea cu mâna-ntinsă

La Sindrofii umilitoare

Pentru blidul de pomană otrăvită, cu dispreţ

Şi mai ajută-l Doamne să priceapă,

Că nu maimuţărind aiurea

Îşi va recupera iar demn firea.

Şi mai învaţă-i Doamne, pe-ai Ţării, Mari

Să nu se poarte ca SAMSARI.

Madi şi Onu

5 comentarii

Din categoria Diverse ..., Personale, Râsu/Plânsu, SARCASM

SECVENŢE 3

– Nu aduce USL-ul, ce aduce Antena !

Zilele trecute, Sandra Stoicescu exulta. Urmare dezvăluirilor Antenei, domnul Boc a demis-o din funcţie pe ex-soţia ex-soţului Alexandrescu. Aş fi făcut-o şi eu, dacă nu  mi-ar fi părut rău, pentru ideea de a lovi o femeie. Apoi, întrucât se spune că Doamna Secretar General, fusese înscăunată la sugestia Preşedintelui, care, se ştie, nu suportă să sufere vreun afront, ce va urma ?

Într-un caz similar (Lăzăroiu parcă)  am văzut urmarea…,  prin arestarea primarului de Cluj, fapt care lasă  ceva umbre de îndoială asupra corectitudinii Premierului. Cine va urma, după scoaterea secretarului general al Guvernului ? Premierul însuşi ?

 – Doi, dintr-o lovitură.

Pistolarul verbal Băsescu, iar a ţintit decar. Două muşte, dintr-o lovitură ! Cu concursul turnătoriilor infantile ale presupus-liberalului Antonescu, la credulul social-democrat Ponta, Şefia Senatului care aparţinea Opoziţiei, a intrat pe mâna Puterii, recte PDL-istului Vasile Blaga.

 Absolut previzibil !

Cum vor reacţiona cei doi aşa-zişi preşedinţi ?

Vor demisiona din funcţie pentru lipsă de discernământ politic ?Calitate esenţială unui lider politic ?  Dar eu le sugerez să n-o facă ! Nu trebuie uitat, eşecul lui Blaga la Congresul PDL ,urmare ajutorului dat duşmanilor interni ai acestuia, de către actualul Preşedinte.

Iar o istorie din lumea giganţilor minţii, spune că Newton, umilit de colegul său de clasă, s-a revanşat, luându-i aceluia premiul la învăţătură. Dacă va proceda la fel şi Vasile Blaga, luându-i Preşedintelui  locul ? Aşa…, într-o reciprocitate care pe care. Presupun că spontan, tot USL-ul îi va sta la picioare pentru ajutorul nesperat dat.

Şi să vezi atunci, Apocalipsă politică românească. Dar poate povestea cu Newton este doar o romanţare ? Şi poate, UDMR-ul nu va prelua  jocul  de-a “Uite România, nu e !”, tot cu concursul finilor Preşedintelui ?

   Madi şi Onu

3 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu, SARCASM

DACĂ TĂCEA, ÎNCĂ MĂ GEOANA !

Încet, încet, mă lămuresc asupra neamului ,vaaai, românesc.Excepţiile valorice sunt accidente  genetice, care accentuează dramatismul acestei naţii vanitoase.

Cu aproximaţie, din Ponta cu chip de Sinteza zilei: „ dacă ieri, domnul Geoană preda Şefia Senatului, azi, nu era exclus”.

Deci capetele de acuzare, erau praf  în ochii românimii obligată să asiste neputincioasă la penibile ciocniri de orgolii. Şi din care chipurile, să-şi însuşească o lecţie de civilitate politică.

Ce garanţii de maturitate politică ne mai trebuie ?

Reacţia verbală a lui Geoană, descalificant suburbană. Pentru aceasta, va urma postul FILMUL ŞI GEOANĂ.

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Politică, SARCASM