Am cunoscut cândva, o fată
Frumoasă, blândă, talentată
De băieţi, intens curtată.
Tare bună ea era.
Dar o tară grea, avea.
Băieţilor, nu rezista.
Am încercat s-o protejez
Păcatele să-i neglijez,
Să o sfătui, s-o îndrum
Către făgaşul oportun.
Efortul mi-a fost zadarnic.
Stârvul de nărav din ea,
Mereu musca atrăgea.
Am încercat, să mă rup
Dar păcătoasă.., inima
să se desprindă.., nu putea.
Până într-o zi…,
Când gândul nu a rezistat
Şi i-a spus neprelucrat
„Să se ducă în păcat!”
S-a frământat apoi.., disperat
Singur, de a fi rămas.
Dar cum vraciul timp
Totul lecuieşte
A înţeles curând.., că este capital
Să nu eziţi măcar o clipă,
Suferinţei să-i tai, lanţul ombilical.
Onu
Madi şi Onu Blog 