Gara-gara

Adică, un fel de croncăneală politică, între stoluri de ciori, întoarse de pe câmpurile pe care au făcut , în mod sigur, ravagii.
Iar foiala care întunecă seninătatea cerului, are convingerea fermă, că este un aport, la bunăstarea holdelor.
Am cunoscut ciorile,în copilărie,în Basarabia, când tatăl meu,învățător și director, primise, o dată cu transferul, o locuință spațioasă, cu o livadă în curte, livadă, care ne hrănea imaginația stârnită de basmele copilăriei. Livada, avea pentru mine și surorile mele, o atracție tainică și plină de mister. Mai ales, în după amiezile de iarnă, când catifeaua zăpezii era marcată de trecerea viețuitoarelor locului, câini, pisici, vulpi,iepuri, și câte mai născocea imaginația noastră, dornică de aventurile copilăriei. Retrăiesc aceste mirabile clipe, cu o notă de tristețe lipsită de speranța în bine, seara, când, încerc să mă îmbogățesc emoțional, de la ecranul televizorului, dar nu obțin nimic. Ba, parcă aceeași gara-gara, din livada copilăriei. Și mai nedumerit, de toată mâncătoria dintre politicieni, mă culc trist, în croncănitul corbilor gălăgioși, cu gușile pline, despre bunăstarea Nației!
Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Gara-gara

Adică, un fel de croncăneală politică, între stoluri de ciori, întoarse de pe câmpurile pe care au făcut , în mod sigur, ravagii.
Iar foiala care întunecă seninătatea ecranului tv, are convingerea fermă, că este un aport, la bunăstarea holdelor.
Am cunoscut ciorile,în copilărie,în Basarabia, când tatăl meu,învățător și director, primise, o dată cu transferul, o locuință spațioasă, cu o livadă în curte, livadă, care ne hrănea imaginația stârnită de basmele copilăriei. Livada, avea pentru mine și surorile mele, o atracție tainică și plină de mister.Mai ales, în după amiezile de iarnă, când catifeaua zăpezii era marcată de trecerea viețuitoarelor locului,câini, pisici, vulpi,iepuri, și câte mai născocea imaginația noastră, dornică de aventurile copilăriei. Retrăiesc aceste mirabile clipe, cu o notă de tristețe lipsită de speranța în bine, seara,când, încerc să mă îmbogățesc emoțional, de la ecranul televizorului, dar nu obțin nimic. Ba, parcă aceeași gara-gara, din livada copilăriei. Și, mai nedumerit, de toată mâncătoria dintre politicieni,mă culc trist, în croncănitul corbilor gălăgioși, cu gușile pline, despre bunăstarea Nației!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Pe bune?

Zbârnâie televizoarele, ca sirenele de alarmă, pe timpul atacurilor aeriene din vremea războiului. Interlopi de anvergură, sunt descoperiți prin stăinătate, dar nu se iau niciodată măsurile cuvenite, așa că, autorii, își pot plânge ipocrit pe umăr, pentru calomnierea care li se aduce.
Ascultând la tv , informații despre hoții de anvergură, nu m-aș mira că vom auzi mereu, despre asemenea încercări temerare.
De pe un acoperiș al unui zgârie nori, din Chicago,cumplitul gangster american, Al Capone, scria cu degetul înmuiat în sângele care-i curgea din rănile împușcate.
-Sub vesta mea, bate o inimă bună și blândă! Ce aveți cu mine?
Cu alte cuvinte, cu aceeași inimă blândă și caldă, cel care ucisese cu sânge rece, zeci de americani, era nedumerit, asupra autorităților polițienești, care, aveau ceva cu inima lui neprihănită. Americanii, i-au venit de hac, fără multe parlamentări.
Azi, ascult la Antena trei, vorbindu-se cu aplomb, despre îmbogățiții României, cu destulă lipsă de respect, pentru mine, ascultătorul român, căruia, nu i-a trecut prin minte un asemene șuier de îmbogățire, pe banii, să zicem, ai statului.
Buimăcit de ingeniozitatea rentabilă a numelor celor fluturați pentru rating, nu aud, o vorbă, despre faptul că s-ar fi recuperat valorile fraudate.
Cu alte cuvinte, aș putea trage concluzia, că subliminal, mi se induce sugestia îmbogățirii, fără perspectiva unor consecințe recuperatorii. Poate mi-ar fi util, să știu, că nu e de glumit cu hoția!?
Așa să fie, sau mintea mea, nu sesizează aluzia știriștilor, de maniera
– atenție la greșirea buzunarului!?
Mai ales al celui al statului!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Educatie., Pagini de jurnal. Proza scurta.

VIRTUAL DUREROS

Astăzi, sunt trist, tare trist. Ca și cum sufletul ar fi palpabil. Mă gândesc la CORINA , și nu-mi pot ierta gândul, că n-a reușit să o ajute . O doamnă admirabilă, a cărei voce, domnișorească aproape, te încânta cu o spiritualitate pusă pe șagă, dacă îți simțea un punct nevralgic. Vorbeam aproape zilnic. Înserarea, nu avea voie să se lase, fără să ne fi auzit minute înșir.
Minute, care însumate, alcătuiau o lungime de noapte. Chiar și cu câtea zile, înainte de plecarea în neființă, am fost fascinat de umorul său optimist. Speram că totul va fi bine. Dar, Natura n-a dorit astfel.
Peste câteva zile de ne răspuns la apelul telefonic, domnul Novac Zjolt,colaboratorul său, cu o voce puternic marcată de tristețe, mi-a transmis ireparabilul.
Corina,își dăduse obștescul sfârșit. Am rămas înlemnit. Corina, prietena virtuală, plecase!
De atunci, am constatat, că noțiunea de virtual, exprimă o relativitate emoțională tristă.
Este greu, fără Corina, fără vocea ei , melodioasă, în care îmi plăcea să mă transforme într-o creație din fir de aur. În momentul primirii veștii, EXTENUAT,nu am reușit să mă gândesc,la realitatea, că Natura, fie ea Dumnezeu, sau DIVINITATEA este ATOTSTĂPÂNITOARE.
Și, la dorința ei, Corina, nu a reușit să aibă drept de opinie, cu toată Personalitatea sa extraordinară.
Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Până ieri

Nu știu dacă suspiciunea este dovadă de inteligență, dacă e de bine sau de rău, dar ieri, am costatat, că m-am molipsit de o boală ultramodernă, Suspicionita.
Mai precis, ieri, i-am resimțit efectele. Dar, spre șansa somnului meu, mi-a priit.
Enervat de comentologia antenistă, am închis scurt tv și am intrat în pat, să mai citesc, din vre-o carte.
M-am trezit cu ea pe piept, mototolită, vai de capul ei. Clipesc nedumerit, că sunt în patul meu, fără probleme.
Visasem, că trecând prin fața clădirii Guvernului, plin de gânduri,am dat nas în nas, cu Premierul Tudose.
Îngândurat, ca și mine, nu vedea cred nimic înainte.
Așa că, m-am ferit prudent, atrăgându-i atenția, printr-un salut colegial.
– A, mă scuzați, domnule Dragnea, eram adâncit în gândul implementării Programului de guvernare, pentru că nu prea sunt mulțumit de lentoarea cu care acționează câțiva miniștri. Surprins de enormitatea confuziei, am înclinat respectuos capul, zâmbind.
Iar îmi bate apropouri despre protejații mei, miniștrii cutare, cutare și cutare. Nu mai știam dacă eu mai sunt eu.
I-am răspuns cu un zâmbet complice, că mai au și ei de învățat, așa că să-i mai suporte, că îi voi sfătui și eu, să fie mai atenți. Ca și cum l-ar fi înseninat cele promise, lui Tudose, i s-au destins urmele frământărilor de sub frunte și a trecut săltăreț, pe lângă mine.
Ce băiat bun și ascultător, mi-am spus eu, continuându-mi drumul.
Sper să nu mă supere prea curând!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Matinală

Tupeul proletar vulgar al lui Mircea Badea, la nivelul percepției mele a străzii, este demn de cel al aurolacilor, când scot nasul din punga care-i stimulează.
Și ca oricare neica nimeni, promovat din interes de rating, o caută cu lumânarea, conștient că Legea presei, îi este pavăză de nepătruns. Aseară, însă, m-a surprins deosebit de plăcut. În fața Premierului, a dovedit o pertinență, de admirat.
Înseamnă, că personajul este atât de complex, încât poate deveni periculos.
Am vaga percepție, că încercarea de sobrietate în spatele ecranului tv, a lui Mihai Gâdea, exprimă, o notă de sfială prudentă. Impresie de pierde vremea la A3, desigur.
Oricum, alcătuiesc un duo reprezentativ, pentru umorul meu tolerant.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Ceapa și țelina

În fiecare seară, de când am învățat să citesc, răsfoiesc, filele unei cărți. Pare superficial, dar ajunge uneori, surprinderea unei idei plăcute, ca să-ți schimbi ritmul . Spre pildă, aseară, am nimerit niște aprecieri, asupra consumului de ceapă . Mi-au sunat promițător, și azi am încercat. Dar, ce să vezi, iute foc! Nu-i nimic, o sting cu niște țelină rădăcină.Am auzit că ea, rădăcina de țelină, este și afrodiziacă. Dar nu afro…,mă preocupă, ci stimularea hormonală, mai ales tonifierea suprarenalelor, a căror forță, ar putea contribui la rezistența aproape incredibilă a țesuturilor. Ce bărbat, vorba vine, nu și-ar dori un ten fin, discret protejat, de o miriște de barbă?
Eu, când mă plictisesc de miriște, o tund, cu o lamă nouă, să nu rămână fire necosite.
Hm, ce nostimadă! Am pornit de la ceapă, și am ajuns la suprarenale, și la cele legate de ele.
Eiii, și totuși, ce bune sunt cele legate de niște suprarenale viguroase. Un prieten, medic,îmi povestea, că dintre doi pacienți , cel cu suprarenalele mai viguroase, are toate șansele, de partea sa.
Între timp, am aflat, că țelina și ceapa, ar ajuta aceste glande, spre satisfacția celor, care le consumă. Pe mine, nu știu cum mă vor influiența, cert , este, că până să termin postul acesta, am golit un vas cu pastă, compusă dintr-o ceapă, foc de iute, și o țelină temperată, blând de mângâietoare.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.