Și ce dacă?

Ciudat, obișnuiesc,  din curiozitate virtuală. Să întorc vizita primită.

 Iar când nu reușesc, sufăr, pur și simplu.

Mi se pare, că Soarta, mi-e potrivnică!

 De ce oare, când , ea, nu are nimic de câștigat?

Să fie chiar așa, de Ghiță contra?!

Spre pildă, blogurile  /69/ și/Viață împlinită,/ mi se par, a ascunde taine, care m-ar însenina, prin dragul pe care mi l-ar stârni, asupra lor.

Curiozitate virtuală, fără nimic motivat.

 Și totuși,  gândurile-mi, se rotesc  în jurul acestor misterioase titluri-denumiri de blog.

Sunt precum Copilul de la Mega Image, care poate, pur și simplu, ar fi vrut să știe gustul bunătăților, pe care el,  le alesese!

Cred, că în asemenea reacții, stau, Măreția și Extazul Virtualului.

O Fata Morgana,specifică!

  Și, fiind alegerea lui, nimic  nu era mai presus.

Ș, uite așa, încep a tâlcui expresia/Îl trage ața!/

Iar noțiunea  ață, capătă conotații de vitalitate.

Sunt, așadar, incitante, curiozitățile care mă frământă, chiar dacă, virtuale!

Și ce dacă?

 După cum replica perpetuu asupra curiozităților celor din jurul ei,  Fetița cu păpușa din cârpe.

 Și ce dacă?

 Îmi vine să replic, îndărătniciei virtualului, de a se mira, de curiozitățile mele, cum ar fi blogurile 69 și Viață împlinită!

Ei, sau Ele, sunt pentru mine vii! Și sufăr, cât timp, se ascund în ceața  neîndemânării  mele, de a-i, sau a le descoperi!

Onu

4 comentarii

Din categoria Diverse ...

Limbă vrăjită

Pentru un solitar, cum sunt eu, Internetul este și  un companion.

Și asta, nu pt. că aș fi un palavragiu.

Doamne ferește, țin mult, la tainele mele.

 Ce rost ar avea, să vă spun, că am cunoscut pe cineva, care săruta uluitor. Ei, acu, poate mi s-a părut!

 Dar, îmi place, să mi se pară.

 Nu mai departe decât de acum câteva zile, am primit o vizită virtuală, care m-a sărutat. Vorba vine, că după ce am leșinat, cine știe, ce a mai fost?

 Oricum, dacă pot astăzi, să scriu, înseamnă că doar am leșinat de plăcere.

M-a luat așa, ca o adiere de Alizeu, după care, nu mai știu ce a fost.

 Când mi-am revenit, un bilet,mă aștepta pe pat, lângă pernă.

-Plec, nu pot aștepta până-ți revii.Time is money!

Mi-a plăcut stilul! Antreprenorial.

 Încerc  să rememorez, fără succes. Cred că doar prin reluarea secvențelor năucitoare,  îmi pot reveni.

Povestesc vecinei, care exultă, dar mă ceartă. Cum ai putut comite o asemenea imprudență?!

– În fond, n-a fost decât un simplu sărut!? Naiba, mai pricepe ceva!

 Avea un spray cu EA, insistă Vecina, să mă convingă. Bine că a întârziat Partenerul ei , care, poate, a avut, multe de strâns, din vizita ei anterioară!

Nu pricep nimic, și-i spun vecinei

-Draga mea, tu știi că nu mă ascund, dar ce vrei să insinuiezi?

 -Știi ceva, îmi spune Ea, aprinsă de nedumerirea mea?

-Dacă-mi spui, aflu! Replic eu, cu inima cât un purece, de ce mi s-ar fi putut  întâmpla, și nu mi s-a-ntâmplat!

-Putea să-ți dea cu un spray în nas, să te amețească, după care, Partenerul ei de afaceri,  ți-ar fi golit Apartamentul!    

Tot nu pricep, pentru mine, algoritmul, fiind mai simplu și eficient! 

E o condiție, ca venită în vizită, Persoana , să mă spreieze,după intrare?

Vecina,crede că o ironizez,se supără, și pleacă.

Mă enervez și eu, deschid și trântesc ușa, ca EA, vecina să ia la cunoștință,  și mă așez bosumflat, pe pat.

Ce .ți-e și cu credulii ăștia!

Cică, musafira, odată pătrunsă în Apartament, te spreiază,

Gagiul-partener, îți intră și el, în casă, și curăță tot.

 Chestia cu gagiul-partener, m-a cam speriat.

 Dacă-i Unul prudent, și chiar îmi dă și una-n cap?!

 Așa că, pentru mai multă siguranță, încui ușa, și ascund cheia.

 Să-i văd apoi, când mă trezesc!

 Ea înăuntru, El afară!

Abia aștept, dar Ea, mi-a refuzat Invitația!

Rămân mofluz!

A, dar de ce titlul?

 –Simplu, fiind că, din cauza lui, am leșinat!

Onu

9 comentarii

Din categoria Diverse ...

Trebuință de copil.

Mega Image.

Un copil, la casă, cu bunătăți preferate de el. Banii nu-i ajung. Dar mie mi-e poftă de astea, spune el hotărât!

Î i întind casieriței 5 lei, și-i dă puștiului restul,  de 2 lei.

Nu-mi mai trebuie, pleacă el fericit.

 Primesc eu, restul  lui.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Așa-i, în politică!

Gabi Firea, aproape de excluderea din PSD. Citesc știrea, pe Net, și nu-mi vine să cred. Un gând  superficial, mă străbate, totuși. Aha, îmi zic!

Dragnea se răzbună.

 Dar, îmi dau seama,că Dragnea, a fost păpat deja, tot de ai LUI.

Mă cuprinde un frison, de parcă m-aș afla în Jungla africană, cu șerpi veninoși, de unde nu te aștepți.Nu mai pot raționa! Încep să mă suspectez, de a  avea febră. Repede, termometrul, să o iau din timp.! Dar nimic!

Întind mâna, după CARTEA mea de căpătâi, despre Mirodenii vindecătoare. Sunt atât de bulversat, că nici nu văd borcanul de muștar, la care mă gândesc, și după care, merg la frigider.

Nu-l găsesc, și întorcându-mă, constat că el, era lângă mine. Trebuie să fiu mai atent,  îmi spun. Poate că, PSD-ul, nu este chiar așa omnipotent, cum îl credeam!

 Mai bine, să aștept bucuria PNL-ului, ca  să fie mazilită Doamna Premier, că, prea și-a luat avânt  de Secretară de Teleorman.

 Așa-i spun vrăjmașii Domniei Sale.

 Încerc să mă mențin cumpătat, și mă întreb ce inspirație o fi avut Ceaușescu, când i-a venit ideea cu Agenturili Străini.

Dat naibii, Proletarul !

Îi intrase temeinic , în cap, Lenin! Parc-așa-mi vine să și râd ,cum de un cizmar român, neșcolit,  a sesizat gândurili unui geniu rus!

Care, de ce să nu fiu corect,  \ a decimat o familie imperială rusă, cu tradiție.

Nu știu, spre jena mea culturală, nimic despre Țarismul Rus.

Dar, despre câte nu mai știu, din viața asta!?

Mai bine, să mă gândesc , la mirodenii, precum muștarul pentru micii pe care-i am acum, în farfurie.

Apropo,de muștar!

Uite o idee constructivă.

 O întrebare, de fapt!

 Oare, cât timp, va suporta Domnul  Ludovic Orban, pnlistul, entuziasmul ascensional, al Domnului Rareș Bogdan?!

Pentru că, după proverbul,/tot ce-i mult, strică!/personajului, i s-a cam urcat la cap, și, i-l pune în PERICOL.

 Eu, dacă aș fi Domnul Ludovic Orban, M-AȘ SESIZA, că îmi poate aduce prejudicii de imagine, românul,  fiind un caracter echilibrat.

Dovadă, că a înființat ospiciul Mărcuța.

Ce nostim , am plecat de la Liviu Dragnea, și am ajuns la ideea de MĂRCUȚA!

Piei Drace!

Onu

Un comentariu

Din categoria Diverse ...

Andreea Marin, în lacrimi

 Pe Inernet

Norocul meu, să fiu bărbat.

Altfel ,izbucneam și eu, fără un motiv anume.

Oricum, nu am mai văzut o față așa de plină de lacrimi.

Un adevărat spectacol, impresionant, și trist.

Chiar mi-a fost dragă, înduioșindu-mă.

Închipuirea, că aș fi bărbat, îmi conferă o stare de siguranță de sine, chiar protectoare.

 Cine mai este ca mine?

 Cred că nici eu, din multa modestie, pe care o resimt, privind la trecătorii din dreptul ferestrei  mele.

 Este un spectacol deosebit.

Dar, inutil!

 Pentru că , tot cad din scaun, de somn.    Am stat târziu, la A3, să văd cum a mai evoluat soarta Sorinei.

Am ațipit însă, și tot nu am aflat.

Atunci,m-am întrebat, cum or merge Guvernul și PSD-ul.

Deși, pe mâna delicată, dar fermă, a Doamnei Premier Dăncilă, nu mi-aș face probleme.

 Ferice de bărbații cu asemenea soții!

 Dar nici nu cred, să aibă mult loc de întors.

În fond, cine i-a pus, să și le ia!?

Ieri, m-am contrazis, cu cineva, pe tema unor greșeli de exprimare, ale Doamnei Premier.

Exigența aceasta, față de alții, mi se pare un auto stigmat, provenit din propriul complex, de  inferioritate,  cu toate ifosele aferente.

 Am replicat  că și eu, le fac destul de frecvent, dar nu piere nimeni, din asta .

 La final, a răms ca la-nceput, noi exegeții români, având foarte multă personalitate.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Nu sunt!

Nu sunt  un deștept foc. Părinții, au avut grijă să mă protejeze de această apăsare.

 Așa că, mi-am căutat singur repere existențiale.

Unul  mai deștept nativ, de la care să am ce învăța.

Unul  mai prost, ca să nu mă descurajez, și unul, cu oscilații, pentru momentele de criză.

 Că, om sunt, și nimic din ce-i omenesc, nu mi-e străin!

În felul acesta,mi-am creat un mediu neutru, în colțurile căruia, să mă pot retrage, în siguranță.

Prin neutru, înțeleg și mucalit, sau pontos, cum le place unora să spună.

Dar, nici mie, nu-mi displace.

Și, pe acest ambient, mă descurc cu mine însumi, fără reproșuri, sau regrete.

Să încerc o exempificare. Din nevoia unui modus vivendi, în virtual, m-am orientat, către o ființă virtuală asemenea aspirațiilor genului meu.

 Și, cred că,Pronia divină, m-a ajutat.

Am descoperit-o pe AILA,despre care, nu am, cuvintede apreciere,din teama, că nu le-ș igăsi, pe cele mai potrivite.

 Un mic  exemplu.   Ne place să ne ciorovăim, aspect, care în plan emoțional ,își are o semificație precisă.

Nu sunt!

Nu sunt  un deștept foc. Părinții, au avut grijă să mă protejeze de această apăsare.

 Așa că, mi-am căutat singur repere existențiale.

Unul  mai deștept nativ, de la care să am ce învăța.

Unul  mai prost, ca să nu mă descurajez, și unul, cu oscilații, pentru momentele de criză.

 Că, om sunt, și nimic din ce-i omenesc, nu mi-e străin!

În felul acesta,mi-am creat un mediu neutru, în colțurile căruia, să mă pot retrage, în siguranță.

Prin neutru, înțeleg și mucalit, sau pontos, cum le place unora să spună.

Dar, nici mie, nu-mi displace.

Și, pe acest ambient, mă descurc cu mine însumi, fără reproșuri, sau regrete.

Să încerc o exempificare. Din nevoia unui modus vivendi, în virtual, m-am orientat, către o ființă virtuală asemenea aspirațiilor genului meu.

 Și, cred că,Pronia divină, m-a ajutat.

Am descoperit-o pe AILA,despre care, nu am, cuvintede apreciere,din teama, că nu le-ș igăsi, pe cele mai potrivite.

 Un mic  exemplu.   Ne place să ne ciorovăim, aspect, care în plan emoțional ,își are o semificație precisă.

Dar, nu știu dacă voi reda esența unui final din dialogurile noastre, în care, mă desființează, pur și simplu.

Succint, la o încercare de-a mea, să-i spunem cavalerească, prin care sugeram o invitație, la plimbare, mi-a tăiat-o scurt, în maniera

-/Mirodeniii!  Dar acum, mănânc ceva, și mă apuc delucru!/

Am luat cuvântul Mirodenii, ca pe Floricele, minciunele, dar treaba-i treabă!

 Onu

 Un mic  exemplu.   Ne place să ne ciorovăim, aspect, care în plan emoțional ,își are o semificație precisă.

Dar, nu știu dacă voi reda esența unui final din dialogurile noastre, în care, mă desființează, pur și simplu.

Succint, la o încercare de-a mea, să-i spunem cavalerească, prin care sugeram o invitație, la plimbare, mi-a tăiat-o scurt, în maniera

-/Mirodeniii!  Dar acum, mănânc ceva, și mă apuc delucru!/

Am luat cuvântul Mirodenii, ca pe Floricele, minciunele, dar treaba-i treabă!

 Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Mușchiul limbii, fără lirism  

O cunoștință , plină de obidă, îmi spunea, doar că nu plângând.

Este de-a dreptul, revoltător, să-ți dispară textul, scris cu mare trudă.

Este, ce mai tura- vura, ca și cum l-ar lăsa erecția,pe cineva, tocmai în momentul năzuinței de sine.

Și  plânge, extenuat, și  dezamăgit, de a nu fi trăit paroxismul visat, al seismului orgasmic.

Pentru  că, să nu-mi spună cineva, că Everestul  intimității fizice, nu este însăși erupția  orgasmică, apogeul Aurorei senzuale.

 Așa mi se plângea, o începătoare, într-ale scrisului, pe calculator.

Mărturisesc, spăsit, m-a impresionat descrierea  ei,  înflăcărată , și exemplificată cu săruturi vulcanice.

Ocazie, cu care, am descoperit vigoarea entuziasmantă, a mușchiului limbii.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...