Arhive pe etichete: 1 iunie

Enya Pete – O stea în devenire !

Mirela Pete, o descoperire spirituală de blog, este Luceafărul aspiraţiei mele către arta de şevalet, care , nu şi-a descoperit vocaţia de sculptor al viului, decât la apariţia capodoperei care urmează. Mă întreb, de când am aflat-o, ce taine ale sufletului, să-şi fi pus amprenta, în zămislirea acestei capodopere! Poate urmarea regulii de viaţă “Nulla dies sine linea” , a pictorului Apelles, când Mirela, filon de frumos, suprapunând zilnic, pe şevalet, emoţie peste emoţie, a dus la saltul calitativ, din care s-a întrupat Enya, o frumuseţe de vis, şi un talent plastic, de excepţie, care la 13 ani a realizat trei vernisaje încununate cu câteva premii. Poposind, în căutarea oazei de frumos, pe blogul Mirelei, am aflat de Enya, din postul său, închinat Zilei copilului …

Astăzi e 1 Iunie, așa că darul meu pentru Enya e chiar această expoziţie (și câteva flecușteţe dulci!) , așa cum darul ei este câștigarea Premiului pentru desen și pictură, cu ocazia concursului anual de desene, organizat de Biblioteca județeană ”Octavian Goga”, Cluj, concurs numit ”Eroii cărţilor citite”. Enya a mai câștigat de două ori Premiul I la această prestigioasă menifestare artistică din urbea noastră, la care participă școli și licee din tot judeţul. Anul trecut n-a participat. In spatiul himeric virtual, am comentat, emoţionat, următoarele:

Mirela, ”Din artă, s-a întrupat Enya ! La Mulţi Ani, Sănătoşi, fructuoşi, iar ţie, felicitări, pentru capodoperă şi un Univers fericit!” Am fost răsplătit, cu prisosinţă, pentru încercarea de a fi produs sincer, o bucurie, intens meritată! Mirela, creatoarea Enyei, mi-a raspuns, cu o încântare, care m-a făcut mândru de sensibilitatea dăruită de mama.
World of Solitaire: “O urare minunată, pentru care îţi mulțumesc din suflet ! Pentru toţi copiii, La mulţi ani fericiţi de 1 Iunie ! Îmi place să fiu sigur de afirmaţiile mele, de aceea, m-am uitat şi la o opinie autorizată, din blogosferă, CELLA, care, marturiseste: “eu nu ştiu pentru ce carte este ilustraţia aceea cu PAIAŢA dar am rămas absolut amuţită; eşti o minune de copil frumos şi talentat ENYA, mare bucurie mi-ai făcut azi; să ai doar zile senine şi pline de inspiraţie şi culori. FELICITĂRI din tot sufletul” M-am liniştit, n-am exagerat, cu nimic !

A urmat serbarea încheierii anului şcolar, la Liceul Gh. Şincai, din Cluj, unde învaţă eroina noastră, în clasa a V-a B. Revărsarea, parada de frumos, cu ocazia spectacolului organizat de remarcabila profesoară de istorie Lucia Copoeru, sunt copleşitoare. Spectacolul, un periplu specific Antichităţii: Olimp, Roma, Cleopatra, Teodora, Marc Antoniu, Venus şi Zeus. În rolul magnificei regine a Egiptului, Cleopatra, Enya ! Efectiv tulburat de imaginile prezentate în postul Mirelei: “Zei, zeiţe, regine, patriciene, generali, gladiatori….la Liceul Gh. Şincai, din Cluj”, comentez …

“Frumuseţea superbei tale copile, este răscolitoare; aproape de durerea regretului. Cum să trăieşti, fără să ai şansa clipei reale de admiraţie de aproape, a unei unei asemenea splendori ? În peregrinările mele, am avut ocazia întâlnirii unor astfel de zeiţe ale frumuseţii. Şi Enya, mă întoarce către acele momente de vis. Ca să mă înţelegi, încearcă starea spirituală, de nerealizare, când capodopera plastică din suflet, nu reuşeşte să se întrupeze pe şevalet. Poate, Michelangelo, era deseori uricios si ursuz, tocmai din aceste confruntări între vis şi operă ! Şi, că m-ai pornit, probabil Enya, are ceva puternic, din creola Josephine de Beauharnais, pasiunea lui Napoleon, mai puternică decât gloria. Urările, se înţelege, sunt pe măsura admiraţiei, atât a operei , cât şi a autoarei ! Cu bine !”

Cu aceeaşi sensibilitate maternă, artistică, Mirela, îmi răspunde: ”World of Solitaire …prietena mea, CELLA (care nu mai scrie pe frumosul său blog, din păcate), avea o vorbă  (în scris): ”Când un comentariu e prea frumos, nu mai am cuvinte şi tăcerea înseamnă totul”. O voi parafraza, adăugând, pe lângă mulţumiri (inutile, la un asemenea comentariu …) că scumpa mea Enya e frumoasă pe cât este de bună şi că frumuseţea ei este pe măsura sufletului său mare. Cred că Dumnezeu o va ajuta să fie mereu fericită, tocmai pentru că Enya se bazează mai mult pe inteligenţă, spirit, cultură, talent, bunătate şi doar în ultimul rând pe frumuseţe. Lucru care o avantajează. Talentul, şi aici fac apel la referirea ta la Michelangelo, prietenul meu de peste timp, este cel care o încununează, care îi dă această privire şi îndrăzneală, pentru că, dacă e conştientă pe deplin de vreun har al ei, e absolut convinsă de talentu-i deosebit la arte plastice. Mulţumesc ! E copleşitor ! O seară minunată !”

Nici eu nu pot descrie euforia care m-a cuprins, văzând ce bucurie am produs. Ca şi mândria, de a fi intuit talentul, sub un chip tulburător de frumos! Şi, de aci, ideea postului, special, prin conţinutul temei sale despre o realitate artistică veritabilă !

PS: Este un gest de atenţie, faţă de vizitatorii mei, să îi îndemn, ca în momentele lor sufleteşti, cele mai dificile să viziteze posturile Mirelei Pete, dificile; le asigur o revenire prin frumos, la optimism, surprinzătoare. O rog pe Mirela, dacă există inadvertenţe, inerente, în relatarea mea, sau scăpări, să mă ajute, să le remediez !

Mulţumesc !

Reclame

12 comentarii

Din categoria Univers feminin

Copilărie

Aş vrea să fiu mereu copil
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorţeală.

S-alerg desculţă pe afară
În iarba umedă covor,
Să văd bondarul gras cum zboară
Legat de coada unui nor.

Să simt

.

.

.

 

parfumul florilor de tei
Şi mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte.

Să fac din preşuri colorate
Căsuţă fratelui cel mic,
râd cât pot, pe săturate
Şi să nu-mi pese de nimic.

Să sar cât vreau peste băltoace
Şi zmeul să îl trag de sfori,
Pisica s-o aud cum toarce

Cunună să îmi fac din flori.

Şi să mă joc de-a mama şi de-a tata

Sub geamul casei părinteşti
Şi să nu simt o clipă gata
Închisă cartea cu poveşti.

Să sar şotronul pe trotuar
Şi să mă cred o zână,
Să văd furnici în furnicar
Şi să le iau în mână.

Să prind fluturii de-aripă
Şi să-i agăt în insectar
Şi doar atât, pentru o clipă,
Să mă visez copilă iar.

Să plec vacanţele la ţară
Şi să mă sui de vreau, în dud
Şi-n gârla caldă, peste vară,
Cu ochii-nchişi, să mă cufund.

Să văd bunica împletind
Pentru nepoate şaluri,
S-aud copiii chiuind
Cu piatra-n apă să fac valuri.

Să stau pe prispă cu bunicu’
Şi cu mustaţa să m-alinte
Şi-n mâini să-l văd ţinâd ibricu
Să-mi toarne laptele fierbinte.

Să zburd prin ploaie şi prin vânt
Cu ochii sus la stele
Şi să miroasă pe pământ
A flori de micşunele

Să suflu florile de păpădie
Şi să pocnesc în mâini zorele
Şi struguri copţi şi mari din vie
Să-i strâng în coşuri de nuiele.

Să plâng o biată vrăbiuţă
Căzută prizonieră-n casă,
Să-nham dulăi la săniuţă
Şi să nu simt iarna geroasă.

Să nu mă fac vreodată mare
Şi să mă văd fetiţă în oglindă,
Să simt copilăria ca o floare
Şi împăcarea-ncet să mă cuprindă.

Copilărie – Lidia Batali

55 comentarii

Din categoria Diverse ...