Arhive pe etichete: Africa

ÎN LUPTĂ CU MINE ÎNSUMI

În loc de motto:”Cea mai grea luptă pentru mine, este cu mine însumi! Adesea, infructuoasă.”-Madi şi Onu

Ca  să-l înţeleg bine pe Premier, m –am transpus în situaţia sa.Mi-am asumat astfel, imaginativ, responsabilitatea ca din guvernarea mea, toată românimea să aibă de câştigat: atât ca politică social democrată, cât şi ca mentalitate liberală. Dar pentru asta, îmi trebuiau bani, să valorific eurocreditele nerambursabile, să nu repet politica antinaţională, desfăşurată până la venirea mea. Am făcut cred imprudenţa, să arăt că se poate, dar aceste credite sunt indispensabile. Imprudenţa, mi-a fost speculată, şi s-au pornit lucrături subterane, pentru a-mi fi  blocate aceste posibilităţi. Primul pretext, aşa zisa „lovitură de stat”, cudezavantajul colateral al imixtiunii de a nu folosi pârghia unei justiţii neaservite.

Gândul de a mi se întrerupe accesul la banii europeni, m-a cam speriat, şi poate şiretul colonialist, m-a citit. De aci, aparenţa de a-i accepta intruziunea  necondiţionat, iar patrioţii nerăbdători, să mă considere slab şi sperios, uşor de manipulat. Mai ales pentru  doamna presă, pe post de fan- galerie.

M-am întrebat şi eu, dacă nu au dreptate, dar categoric, nu!

Îi las pe colonialişti, să-şi facă iluzii, şi după alegeri, când vom avea consacrarea prin votul majoritar, când instituţiile statului vor funcţiona din plin,le-om spune răspicat:

” Colonialismul a dispărut de mult, România nu este Africa, aşa că, fiţi rezonabili, domnilor!”

Şi va mai trebui să rezolv ceva: tupeul unor europarlamentari, care-şi închipuie că –s de capul lor. Cum? Folosind drepturile conferite de statutul de europarlamentar, de a trage la răspundere, mergând până la uzanţa dreptului de veto.

Dar, ca la alegerile din decembrie, să nu mai existe dubii, că mi-e frică de  nişte nenorociţi tupeişti, până la banii europeni, voi recupera de la bandiţii interni, că tot de la stat au furat, ba chiar din împrumuturile făcute.

Iar pentru asta, ajutorul dat de Sinteza zilei, Antena 3, pentru descoperirea fraudelor, va constitui un prilej de autosesizare şi solicitare a obiectivităţii justiţiei, în a-şi îndeplini  raţiunile de demnitate, care i-au fost acordate de guvernarea PDL.

Cred că strângându-i cu uşa legii, se vor opri din procesul de infatuare, de a-şi închipui, că fiind gălăgioşi, vor înfricoşa pe cineva.

Concomitent, va trebui să le învăţ metodele, şi fără a deveni ca ei, să-i strivesc pe nicovala legii.

Să-mi ştie de frică, precum „dracul de tămâie!”

Madi şi Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Educaţie

Revelaţie …

Conform Dicţionarului, înseamnă, dezvăluire, descoperire neaşteptată. Şi, într-adevăr, surprizele, pot fi şocante. S-a întâmplat cu nişte ani în urma. Eram în Mozambic, în echipa de specialişti agricoli, trimisă de N. Ceauşescu, în vederea stabilirii potenţialului irigabil. Cam prin iulie-august, perioadă specifică iernii, în zona tropicală, cu temperaturi, relativ primăvăratice timpurii. Ţinuta lejeră. Program de voie, început cu un mic dejun specific, adoptat adhoc: o salată de fructe exotice, cu portocale proaspete, culese direct din copac, încheiat cu un cof, cum îi spune Madi, însoţit discret, de un păhărel de whisky. Contrar stării generale, mă simt uşor abătut, de o nemulţumire existenţială difuză. În drumul spre sediul de lucru, remarc o privelişte, căreia nu prea-i dădusem atenţie, fie şi din preocuparea începutului de organizare a activităţii.

 

Printre locuinţele pe lângă care trec, copiii, schelete vii; cu capete ce-mi par imense, pe gâturi subţiri, ca o tija de bambus, ochi bulbucaţi, obraji supţi, cu dantura răsfirată, ici şi colo, după buze subţiate de nemâncare; piepturi scofâlcite, cu coaste vizibile prin pielea subţiată de inaniţie, burţi rahitice enorme, gata parcă să pleznească; totul pe nişte picioare doar piele şi os. Braţele, asemenea picioarelor, par opera grotesc inspirată a unui monstru. Mă cutremur, de un fior, care-mi pătrunde în creier, şi-mi spun: Doamne, sunt bolnav, sunt prost ? Cum îmi suporţi absurditatea nemulţumirii, când există atâta suferinţă în jurul meu ? A fost ca un şoc;  într-o clipă, am realizat mizeria condiţiei umane, absurditatea pretenţiilor mele, şi mi-a fost ruşine de mine însumi !

Ani după, la un cerc de discuţii yoga, povestind întâmplarea, moderatorul, mi-a spus: “ să ştii, că ai avut un moment de iluminare, când pentru o clipă, au stat faţă-n faţă, sinele superior, cu chipul sinistru al ego-ului ! ” Reflectând, am realizat adevărul profund, al vorbei … 

” Doamne fereşte  de mai rău ! ”

22 comentarii

Din categoria Din lume ...