Arhive pe etichete: Aghiuţă.

AGHIUŢĂ

Aţi auzit cred, cu toţii despre Aghiuţă. E cel care-şi bagă coada, când vrea să rupă o alianţă politică, sau să strice o coprietenie.

Dar, să vedeţi!   Mă scol, deschid calculatorul, mă recitesc pe ici pe colo, şi nu-mi vine nici un gând de scris.Ca o minte fără gânduri, aţipesc.

Presupun, pentru că, urmarea , nici acum când încerc să o povestesc,nu-mi vine s-o cred.

Aşadar, nici nu aţipesc bine, şi o voce sfrijită, ca de tablă ruginită zgâriată, mă salută cordial.

Răspund morocănos, privindu-i posesorul.

Un omuleţ tuciuriu, cu păr negru cârlionţat, cu ochii sticloşi, adânciţi în orbite, un nas coroiat, cu vârful atât de subţire, de parcă dă să-i intre în gură.

Îmi pare cunoscut, şi instinctiv, mă uit în jurul lui să văd vreun reper.

Îmi întinde o mână gheroasă şi păroasă, la fel de negricioasă, şi spune:

-sunt Aghiuţă;mă cunoşti; ai mai scris despre isprăvile mele.

Nu-i întind mâna, trecând neatent, pe lângă a lui. Trag cu coada ochiului, dându-i ocol.

-Dacă nu mă crezi, pot să-ţi arăt şi coada, zâmbeşte el cu un aer prietenos.

Îmi tot face complice,semn  cu ochiul, că până la urmă mi se pare că are un ochi mai mic.

Nici nu ştiu, când, s-a aşezat pe monitor, culcat, cu mâinile sub cap şi picior peste picior.

-Nu vrei să ştii de ce am venit?

I-o tai scurt:

-N-am chef de vorbă, pentru că altceva mă preocupă.

-Ştiu, zice el insistent, păi de asta, am venit.

-Ei drace! exclam eu intrigat.

-Nu înjura!

-Scuză-mă! Nu mi-e în fire, dar sunt somnoros.

-Bine, te înţeleg, şi află, că am venit la tine, cu prietenie, că mi-e milă de tine, cum te zbaţi pentru Ţară, ca peştele pe uscat.

Şi pot să-ţi spun doar atât. Nu te mai frământa, meschinăria e prea mare, din toate părţile.

–Nu te cred!

-Cum vrei, dar să-ţi deschid măcar o margine de pleoapă: tu nu crezi că refuzul  de a se discuta

înParlament,  propunerile senatorului Ghişe, a fost rezultatul unei complicităţi?

Sau că inerţia Parlamentului, faţă de ce ar avea voie să facă,  are o cauză internă?

Coada lui Aghiuţă, începe să-mi intre în suflet.

Pornesc să-mi zboare prin cap cuvintele ”trădare” sau „laşitate”.

Simt că încep să-mi pierd încrederea, şi în vis, mi se face frică.

Nu te cred!

-Cum vrei!

Încet, încet, îmi revin.

-Şi cu asta, să scriu un post?

-Cum consideri, eu am încercat să te ajut!

-Stai, stai, că nu înţeleg!

-Aşteaptă, şi vei înţelege, în curând!

Un „buzz” puternic, m-a trezit.

Aşa că, doar atât pe azi, că  Aghiuţă, o şti el ceva.

 

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

ŞO ŞO ŞO ŞO ŞO……….ŞO!

Motto:”Hishiriu-gândire în nongândire”-Zen

La începutul unei lecţii de Judo, sensei(antrenorul) Liviu Urmă, ne-a povestit următoarea istorioară, pilduitoare  despre prietenie.

Undeva în lume, erau doi prieteni, atât de buni, că nimeni nu reuşea să le strecoare neîncrederea între ei.

Într-o zi, SCARAOŢCHI „guvernatorul” Iadului local,

le-a pus gând rău. L-achemat pe Satana, şeful consilierilor locali, şi i-a cerut să semene vrajba  şi dezbinarea între cei doi.

Zis şi făcut. Satana, l-a luat pe unul din ce doi, şi i-a şoptit câte ceva.După plecarea Satanei, prietenul îşi întreabă prietenul:

-Ce- a vrut?

-Un tâmpit, cred că a vrut să bage zâzania, între noi! Mi-a spus că tu, până să ne fi cunoscut,   ai fost turnător, fără mari şanse, că plăcându-ţi să dormi mult, ratai ocaziile favorabile.

Apoi…, că soţia ta s-a sinucis, disperată, din cauza infidelităţii tale.

Şi că…

-Gata, ai dreptate,e o hazna. Care ar trebui vidanjată!

Încercare nereuşită, după care a fost chemat Sătănel, adjunctul Satanei. Pentru interesul Iadului, desparte-i!

Da Şefu, chiar acu!

Scena se repetă, după care, cei doi, discută:

-Auzi tu, măgarul, cică ai plagiat lucrarea de doctorat, că eşti imatur, că….,

-Gata.., dă-l Iadului, de încornorat, hai să mergem la Serbare. „Guvernatorul”, nu se lasă. Convoacă toată „drăcimea”în Sala de Consiliu, „Cazanul cu smoală”

Şi până să înceapă, îi priveşte cu ochi stins, neştiind cum să mai mintă.

Brusc, Aghiuţă, sare. Şefu, Şefu, dacă-mi daţi voie, încerc şi eu, că am învăţat şi eu, câte ceva, de la dvs.

Bine, măi Aghiuţă, reînvie ochiul stins! Spre seară, drăcuşorul merge la cei doi, şi începe  să-i turuie gura la urechea unuia, gesticulând, şi aruncându-i priviri celuilalt, ca şi cum povestea lucruri înspăimântătoare, chiar despre el.

După vre-o oră, i-a salutat mieros, pe amândoi.Surprins de scenă, prietenul  întreabă:

-„Ce-a mai vrut şi ăsta?

Nu ştiu, n-am înţeles nimic!

–Cum nimic, dacă arăta mereu spre mine?

-Zău nimic, a mormăit mereu şo şo şo şo…şo!

-Ţi-a cerut să nu-mi spui? Păcat de prietenia mea, pentru tine.Şi i-a întors spatele.

Astfel, Aghiuţă, omul guvernatorului Iadului, a distrus, folosind metoda şefului, o prietenie de nezdruncinat.

Rămas cu gura întredeschisă de dramatismul Prieteniei, sensei, a venit la mine, şi m-a bătut pe umăr, spunându-mi:

”este o parabolă zen, despre prietenie,şi cum trebuie protejată, de invidia altora.

După care, a fluierat începerea antrenamentului.

Madi şi Onu

8 comentarii

Din categoria Educaţie, Poveşti