P 46, La tigăi

Oare Mircea Eliade şi-ar mai fi pierdut vremea, să scrie La Ţigănci? Dacă şi-ar fi văzut compatrioţii călcându-se în picioare pentru nişte tigăi de 10 lei bucata?

Spectacolul a fost cumplit.

Poate şi aci se vede diferenţa calitativă între indivizii bipezi.

Păcat, că nu m-am nimerit în Târgu Jiu. Cine ştie, poate luam şi eu vreo două coşuri de tigăi- chilipir.

Şi cu ele îmi făceam un trust de televiziune. Sau măcar un post, şi-i spuneam Tigaia 3.

Ce îmbulzeală de rating aş fi avut. Şi-ar fi închipuit chilipirgii noştri, că vor fi bonusaţi, şi chiar trecuţi în cartea recordurilor. Ei n-aş fi mers până acolo dar oricum ataşamentul lor pentru o tigaie ieftină, merită proslăvit până-n eter.Că nu cred să se mai vadă-n lume asemenea spectacol. Poate-i vine-n minte celei care tot face filme despre mizeria de la noi, (şi i se premiază-ntr-o veselie), să mai obţină un premiu cultural despre realitatea românească.

Ar avea cea mai potrivită ocazie.

Acu, mă întreb şi eu prosteşte.

Cilipirul ăsta, să aibă vreo legătură cu alegerile din noiembrie?După culoare, nu pare.

Tigăile nu aveau culoare portocalie, nici galbenă, dar nici roşie.

Ptiu, drace comunist, unde mă duci cu mintea!

Onu

 

Publicitate

Conferința Generală de Alegeri a TNL

“Sâmbătă, 18 mai 2013, a avut loc, la Romexpo, Conferința Națională de Alegeri a Tineretului Național Liberal. În prezența a 3.500 de delegați și invitați, tinerii liberali și-au lansat noul program, TNL Dezvoltă România. Acesta a constituit moțiunea pe baza căreia Florin-Alexandru Alexe a candidat pentru un nou mandat de președinte al TNL, alături de tinerii liberali pe care acesta i-a propus pentru a face parte din noul Birou Permanent Național al TNL (BPN)”.

Ca în orice organizaţie politică respectabilă lucrăriles-au desfăşurat, ca la carte. Adică, moţiunea a fost aprobată, şi pretendentul reales.

Deformat, în sensul cârcotăşiei inspirate de actualitatea politică, aş dori să-mi exprim opinia faţă de eveniment.

Pentru început, precizez, că nu sunt nici PNL-ist, nici TNL-ist, dar am oarecare înclinare de simpatie, către ideologia liberală, aşa cum o prezintă literatura străină.

Acel concept de crez politic, prin aplicarea principiului căruia de nonintervenţia statului în economie,  în întreprinderile private, şi aplecarea asupra căruia a dus la libertatea generală a individului în domeniul spiritului, opiniei şi acţiunii economice. Valabilitatea acestui crez, şi-a spus cuvântul: în înlocuirea  modului de producţie feudal, cu cel capitalist, şi statuarea mentalităţii iniţiativei private, în condiţiille devizei:”laissez faire, laissez passer”(„Lăsaţi să facă, lăsaţi să treacă”).

Pentru acest considerent pragmatic, benefic socio-economic, apreciez oportunitatea ideologiei liberale.

Nu pentru descătuşarea de adversitate vigilentă împotriva “stângii”, la fel de obtuză, în opacitatea ei, faţă de misiunea “dreptei” în uşurarea obligaţiilor sale sociale.

Pentru că într-o societate înstărită, de pe urma propriilor iniţiative economice dezideratul ajutorului social, va deveni minimal.

Prin acest aspect al praxisului politicii liberale, ar fi fost interesant de ştiut, pe ce efecte economice, s-au stabilit prevederile Moţiunii TNL

Precaritatea noastră economică: industrială, agricolă, n-o avea oare câteva oaze , de prosperitate, tocmai ca efecte ale vigilenţei ideologice a TNL?

Pe blogul unde am citit DESPRE ACEASTĂ CONFERINŢĂ, NU AM GĂSIT NICI O MENŢIUNE ASUPRA GENULUI meu, DE PREOCUPĂRI.

 Cred că autorul postului,a fost elegant îngăduitor, cu asemenea inepţii pretenţioase expuse  de mine.

Poate sunt exagerate, dare ele au la bază dezideratul, de pe frontispiciul blogului meu,

SALUS POPULI SUPREMA LEX ESTO.

Ceea ce în traducere liberă ar însemna::

”Salvarea Ţării, trebuie să fie legea supremă”

Sine ira et studio.

                                                             Madi şi Onu

 

ZIUA DE DUPĂ …

Motto: “Foaie verde PDL, care-a fost  şi nu mai e” 😀 – Adrian Năstase

Citind, m-am necajit, că domnul Adrian Nastase, poate fi atât de aspru, când e vorba de sfârşitul cuiva.

Memoria, m-a atenţionat însă prompt …

Aminteşte-ţi de: ”Adriane, nici nu ştii, cât de mic, începi să fii !”

Atât de mic, încât din cele „patru case”, a căror calomnie, n-a demolat-o la timp, va fi posibil, să încapă într–o celulă, pe vreo doi ani.., se pare.

Deci,  ar putea fi egalitate !

Astfel:

CE AU FOST ? UMPLUTURĂ

CE AU AJUNS ? FIRIMITURĂ (11%)

 Madi si Onu

PARTICIPARE …

Motto: ”Uneori, drumul spre iad, e pavat cu bune intenţii” – proverb românesc

De parcă mi-ar fi citit postul „ROMÂN ADEVĂRAT”, Radu  Tudor, a renunţat la ideea absenteismului, care ar da câştig de cauză puterii, şi destul de îngrijorat, încearcă o mobilizare la vot, împotriva sugestiei subliminale,  într-o clipă de orgoliu necugetat.

Mi-a înseninat Crăciunul, revenirea lui la raţionalitate !

Şi ascultându-l, m-am întrebat, cum să particip, spre a-i putea asigura reuşita încercării. Ca în Legea Atracţiei, soluţia, mi-a venit, recitindu-mi postul „GLOATA DE HRAM”.

Simplu, ca în politica de proastă calitate românească. Anume, parlamentul să promită facilităţi la produsele NEVÂNDUTE, cu toate promoţiile pentru  gloată, celor care au votat.

Pentru a preveni însă entuziasmul debordant, ca la Iaşi, Brăila, Galaţi, Olteniţa, la Sfinte Moaşte şi pe unde s-a mai demonstrat spiritul întreprinzător românesc, de căpătuială, în suferinţă, să se precizeze că măsura se va aplica, după votare, pe baza ştampilei VOTAT, din buletin.

Măsura ar fi necesară, spre a evita  degradarea uşilor şi geamurilor secţiilor de votare, ca şi prevenirea stării de stres, când ştampila ar putea fi aplicată pe pereţii cabinei de votare, ceea ce ar fi tot absenteism şi ar ieşi tot cine nu vor Antenele Domnului Voiculescu.

Precizez, că sugestia nu este PRO DOMO, eu fiind vegan.

 DOAMNE AJUTĂ, VOTANTUL ROMÂN !

Madi şi Onu

 

2009 – 10 Momente de Istorie

2009 ar putea fi considerat cel mai spectaculos an din ultimele două decenii. Cea mai severă ajustare economică, de la +7% la -7% evoluţie PIB, cel mai mare împrumut din istoria României, primul guvern care a căzut în Parlament şi cea mai mică diferenţă de scor la alegerile prezidenţiale.

Însă, din punctul de vedere al modului în care ar trebui să reacţioneze un stat în vreme de criză, 2009 poate fi considerat şi anul în care nu s-a întâmplat nimic.

Deficitul bugetar a crescut cu 50%, investiţiile publice au scăzut, iar creditarea s-a blocat, situaţie la care a contribuit mai ales foamea de bani a statului.

Sectorul privat a trecut pe excedent şi a concediat 350 de mii de angajaţi, fapt care a dublat rata şomajului, până la cel mai înalt nivel din ultimii cinci ani.

În acest timp, campania electorală a amânat restructurarea sectorului public pentru încă un an. Cu o tăiere de cheltuieli de 10%, ajustarea se anunţă teribilă …

• 1. Formarea Guvernului şi retragerea lui Theodor Stolojan
  
• 2. Acordul de împrumut cu FMI şi Comisia Europeană
  
• 3. Introducerea impozitului minim
  
• 4. Greva din justiţie
  
• 5. Demiterea Cabinetului Boc
  
• 6. Elena Băsescu şi Gigi Becali în PE
  
• 7. Dacian Cioloş, comisar pentru Agricultură
  
• 8. Cele mai spectaculoase alegeri prezidenţiale
  
• 9. Record de şomeri în primul an al crizei
  
• 10. Prima recesiune după nouă ani

Sursa: Standard Money

Hăuuuu I feel today !

“Găleata electorală” – util – casnică sau mită electorală ?

În vreme ce autorităţile cheltuie sume consistente pe campanii de informare împotriva mitei electorale, partidele se ascund sub prevederi legale ambigui. Mai mult, acestea din urmă consideră absolut normal să-i oferi alegătorului un cadou în schimbul votului.

Cu doar o săptămână înainte de alegerile prezidenţiale, partidele încep să scoată la bătaie “artileria grea”. Dacă bannerele şi afişele nu prea mai scot lumea la vot, partidele se pregătesc să înceapă operaţiunea de distribuire a materialelor electorale care se bucură garantat de priză la public, de la sacoşe cu diverse cadouri simbolice, până la obiecte de utilitate casnică – sape, găleţi, sau chiar produse alimentare …

Sursa: Evenimentul.ro

Hăuuuu I feel today ???

Traian Băsescu a declarat, în dimineaţa de luni, înainte de a pleca de la sediul PDL …
 ” E un fleac, i-am ciuruit ! „

 Eu mă simt aşa … voi ?!

Sursa: Mediafax

Scrisoare către viitorul preşedinte

Domnule preşedinte, nu ştiu cine sunteţi, habar nu am cum vă cheamă. La ora la care scriu aceste rânduri sunteţi stresat, ştiu. Sunteţi obosit şi uşor derutat. Aveţi emoţii fiindcă nu ştiţi sigur dacă dumneavoastră veţi fi preşedintele. De săptămâni întregi staţi cu ochii în sondaje şi în strategiile de campanie la care lucraţi cu echipa dumneavoastră. Mă întreb câte ore dormiţi pe noapte, domnule preşedinte, şi cât de frică vă este că o să pierdeţi aceste alegeri. Îi ştiţi pe duşmanii din partid, cei care sunt acum pe lângă dumneavoastră, dar care abia aşteaptă să rataţi pentru a vă da brânci. Ştiţi că dacă pierdeţi alegerile, pierdeţi tot. Poate că de-asta aruncaţi cu promisiuni în stânga şi în dreapta. Poate că de-asta transpiraţi mai des decât de obicei şi de-asta vă enervează la culme lucruri care altădată v-ar fi lăsat indiferent.

 

Mai este puţin, domnule preşedinte, şi toate astea vor fi trecut. Veţi fi în culmea gloriei, domnule preşedinte. Duşmanii din partid vor zâmbi din nou şi îşi vor înghiţi veninul încă 5 ani. Duşmanii din afara partidului se vor încrunta. Veţi deschide o sticlă de şampanie în faţa mulţimii şi le veţi mulţumi românilor pentru voturi. Le veţi mulţumi şi celor care nu v-au votat. Şi trebuie să ştiţi, domnule preşedinte, oricine aţi fi, că cei mai mulţi români nu v-au votat. Ştiţi, domnule, că suntem scârbiţi de clasa politică pe care şi domnia voastră o reprezentaţi şi că cei mai mulţi dintre noi nu am ieşit la vot ca să punem ştampila pe vreunul dintre voi. Campania asta murdară la care aţi participat ne-a enervat peste măsură. Banii pe care i-aţi tocat, faptul că aţi fost unul dintre actorii crizei politice din ultima perioadă, criza asta care încă nu ştim cât ne va fi costat.

Domnule preşedinte, nu am încredere în dumneavoastră, indiferent de numele pe care îl purtaţi. Am idee cât de costisitor este pentru fiecare dintre noi motorul care v-a adus în această funcţie şi-mi dau seama că toţi cei care au pus umărul la succesul dumneavoastră vor începe negreşit să-şi ceară răsplata. Veţi uita promisiunile pe care le-aţi făcut faţă de noi, dar, din păcate, nu veţi putea uita promisiunile pe care le-aţi făcut faţă de ei. Sunteţi, într-un fel, ca unul dintre acei oameni care se împrumută la cămătari, domnule preşedinte. Doar că, din păcate, nu veţi plăti cu banii dumneavoastră, ci cu viitorul nostru.

Domnule preşedinte, ştiu că nu veţi citi aceste rânduri. Sunteţi prea ocupat cu gândul înfricoşător că nu veţi ajunge preşedinte şi nu prea are cum să vă pice în mână un ziar de provincie. Dar, în fond, scriu pentru oamenii care îşi pun mari speranţe în dumneavoastră ori în contracandidaţii dumneavoastră şi vreau să le spun că nicio mare minune nu se va întâmpla după 6 decembrie. Vom afla poate cât de mult ne va fi costat perioada asta de semi-anarhie politică şi câte zeci ori sute de mii de bugetari îşi vor pierde în curând locul de muncă. Ne vom întoarce apoi la facturile noastre pe care nu o să le plătiţi dumneavoastră, la căutatul de locuri de muncă, la gripa şi la medicamentele noastre, la rudele noastre din spital. Pentru noi, va fi un Crăciun trist, domnule preşedinte. Pentru dumneavoastră, va fi un Crăciun fericit. E bizar că trăim în lumi diferite şi că, în ciuda acestui fapt, veţi deveni preşedinte în lumea noastră.

Citeşte blogul lui Marian COMAN



Ceva …

Motto: “Cea mai mare faptă bună este rugăciunea” –  părintele Cleopa Ilie

Una din ultimele zile de campanie electorală …  
Într-o emisiune televizată, un candidat cu o carte de vizită prodigioasă, somitate naţională şi internaţională în profesie, mărturiseşte o scenă care l-a impresionat în călătoriile sale electorale: un om, un alegător, căruia i-a oferit pliantul cu oferta sa electorală, a luat pliantul în mână, i-a privit lung fotografia, şi a spus: “Omul acesta va face, oare, CEVA pentru noi ?” Istorioara povestită de candidat impresiona, pentru că lumea aşteaptă. Alegătorii aşteaptă. Poporul aşteaptă.

 Aşteaptă “CEVA” de la cei aleşi !!!
Cu gândul la această istorioară, cu timpul, mi-a venit în minte o alta: un morar, dintre cei care macină grâul la moară, şi trăieşte din uiumul, din cota parte pe care o opreşte fiecăruia, din ceea ce i-a măcinat, a fost învinuit că fură câte o mână de boabe din sacul fiecărui ţăran. Morarul a răspuns: dacă eu iau de la fiecare din cei care vin la mine câte o mână de grâu, nimeni nu simte. Dar dacă fiecare dintre cei care macină la mine îmi ia câte un fir de păr din cap, eu voi rămâne, fără îndoială, chel.
Cu alte cuvinte, dacă fiecare alegător din cei câteva mii, zeci de mii, arondaţi unui candidat, aşteaptă câte CEVA de la candidat, teamă îmi este că mai degrabă omul politic, asemenea morarului din pildă, va rămâne chel, înainte de a apuca să ofere măcar un fir de păr fiecărui alegător.
De ce oare, omul care a privit fotografia candidatului, nu a spus: “Voi face oare, eu, CEVA, pentru omul pe care îl aleg ?”  De ce lumea aşteaptă, alegătorii aşteaptă, poporul aşteaptă “CEVA”, de la cei aleşi, în loc de a fi ei aceia care oferă CEVA, un lucru cât de mic, un CEVA minuscul, dar CEVA, în fiecare zi, celor pe care îi aleg ?
Şi pentru că în timpul campaniilor electorale, cu osebire, se împart din belşug, de varii partide, icoane şi iconiţe, dar atunci, şi numai atunci, îmi mai aduc aminte un amănunt: Iisus Hristos ne vorbea aşa: Căutaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă. Să îmi fie permis să remarc în aceste spuse un detaliu, deranjant pentru cei care aşteaptă CEVA, de la Dumnezeu, sau de la un ales. Înainte de a aştepta “CEVA” de la ei, să fim noi cei care le oferă, în fiecare zi, “CEVA”.
Altminteri, cu amărăciune, nu facem decât să ne întoarcem la o scenă a piesei “A treia ţeapă” , de Marin Sorescu, în care domnitorul Vlad Ţepeş, asaltat de un popor de cerşetori, priveşte în gol, cutremurat, şi rosteşte …

“ De unde atâţia milogi ? ”

Jianu Liviu-Florian – 28 noiembrie 2008