Arhive pe etichete: Alexandru

GLUMA

În peregrinările mele cărturăreşti, am găsit ceva foarte interesant.

Oamenii care spun bancuri, nu dispun de un plus de inteligenţă, ci de un flux de memorie, specializat pe reţinerea acestora.

 Aşa cum este spre pildă, cazul actorilor, spionilor, contraspionilor,demonstranţilor de asemenea aptitudini, ca şi calculatorilor din minte.

Lectura, dădea exemplul unui lucrător din circul francez, căruia, dacă i se spunea numele persoanei , el îţi dădea numărul de telefon din cartea de telefoane, din Paris.

Sau invers, îi spuneai numărul, iar el îţi pronunţa numele aparţinătorului.

Sau un alt caz, care purta un bicorn, şi-şi spunea Napoleon. Bine, ăsta, cred că era sonat.

Tipul însă, avea meritul fe a fi memorat toate bătăliile lui Napoleon, cu datele lor calendaristice.

Cu o acurateţe, pe care, însăşi memoria prodigioasă a lui Napoleon, nu o reuşea.

Nu mai reţin, dacă nu era şi cazul poligloţilor, printre exemplele date.

 Mie, mi-au plăcut, şi-mi plac  povestitorii de bancuri, fără a mă prăpădi după valoarea lor.

Un  fel de actori de amuzament, pentru pierderea timpului.

La fel şi pontoşiii, care o dau pe glumă, când nu au ieşire  pentru răspunsurile la problemele de a căror nerezolvare sunt responsabili.

Aci este cazul expres al politicienilor de duzină.

Mai spunea psihologul respectiv, că dacă-i întrerupi, aceştia, se pierd, precum tocilariii.

Şi, că preocuparea de a fi pontos, este mare consumatoare de timp.

Deci, acelor lideri, în a căror responsabilitate, intră sarcini importante, nu le stă bine să fie pontoşi, faptul fiind un act de iresponsabilitate, faţă de îndatoririle pe care şi le-au asumat.

Nici Alexandru, nici, Cezar, nici Napoleon, nici Hitler, nici Majestăţile noastre regale, nu simţeau nevoia să să fie băncoşi, mintea lor fiind prea  plină, de responsabilităţile pe care şi le asumaseră.

Bogăţia lor spirituală, nu le făcea însă prezenţa dezagreabilă.

Aveau ce spune, fără a bârfi sau să se dea în spectacol de circari, pentru amuzamentul celorlalţi. Valoarea lor implicită, nu simţea nevoia unor măscări  populiste.

Mi-au venit în minte aceste aspecte, zilele trecute, când Premierul era în mare vervă, de glume, deşi problemele Roşiei Montana, sau  gazelor de şist, după unele opinii docte, sunt departe de a se fi lămurit,  spre binele nostru  al tuturor.

De aceea înclin să le recomand liderilor USL, să se lase de glume/zeflemea , până ce nu vor fi rezolvat problemele majore curente, ale actualităţii noastre economice.

Glumoşenia lor răsuflată, mi se pare o dovadă penibilă de lipsă de respect, faţă de cei cărora le este adresată.

Iar aceştia, se complac, râzând complezent, încurajând dispreţuirea lor oficială.

Problemele Ţării necesită preocupare şi timp afectat exclusiv lor, aşa cum pentru a mânca, trebuie să şi mesteci.

Onu

Reclame

24 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu