Arhive pe etichete: ancagiurgiu

În lumea largă…. cu nod în gât

Pe ancagiurgiu, am văzut articolul”În lumea largă…. cu nod în gât.”

Scris cu umorul subtil, ce-i este caracteristic, mi-a inspirat comentariul care urmează:

 “Eu nu mă mir.

Conform proverbului firii, “Prostul la prosteală trage, iar calicul, la mizerie!”

Ce sa ne mai ascundem gena, dupa deget?

Cred ca daca am fi sinceri, cu noi insine, s-o spunem pe aia dreapta, ne-ar evolua si gena demnitatii inteligente.

 Test: “Eu am curaj sa spun despre sine, ca sunt un idiot mizerabil.

Tu ai?

Cati au?”

Aici e buba!”

Încă nu mi-a răspuns, şi regret mult; îmi plăcea isteţia mea!

Că român îs şi eu.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

TAVERNA SÂRBULUI, 2

 Dedicaţie, blogăriţei ”ancagiurgiu”.

În loc de motto:”Dacă tuturor ne place să credem că gândurile noastre nerostite rămân private şi ascunse în mintea noastră, acest lucru nu este adevărat.”-dr. Bradley Nelson.

 „ Noi suntem la fel ca o staţie  radio care emite în permanenţă  energia gândurilor noastre. Această energie umple imensitatea spaţului, influenţând toate fiinţele în bine sau în rău.

 Desigur, puţini sunt cei care chiar reuşesc să citească efectiv gândurile altor oameni,  dar cu toţii detectăm într-o măsură mai  mare sau mai mică energia acestor gânduri la nivel subconştient.  Dacă doreşti  să te convingi, este suficient să priveşti cu atenţie, pe cineva de la spate şi vei vedea că în în câteva clipe acesta îşi va întoarce capul şi se va uita la tine. Dacă nu eşti convins, încearcă! Vei vedea că nu dă niciodată greş!”, recomandă dr Nelson.

”Adevărul este că marea familie a umanităţii este conectată la nivel energetic.

Atunci când un om suferă şi moare în partea opusă a planetei, noi îi simţim agonia la nivel subconştient,  şi suntem afectaţi de ea.” , afirmă acelaşi.

Personal, care nu suport, răutatea, am constatat, că starea de antipatie, asupra celor răi, îmi este imediat recepţionată.

Atunci, m-am gândit la un artificiu: deliberat, îmi imaginez ceva frumos despre subiectul respectiv, cum ar fi o trăsătură fizică plăcută, sau o însuşire sufletească.

Iar dacă  gândul  este însoţit de câteva cuvinte, şi un zâmbet dezinvolt,  în ton cu gândirea, transformarea este uluitoare. Încercaţi sincer, metoda, şi-mi veţi fi recunoscători!

Sau, aplicaţi-o ,  doar pentru a bucura pe cineva.

Doresc acum, să remarc, o altă faţetă a puterii gândului. Mergând la Galaţi, Geta, sora mea, îmi spune:

 „aş vrea să mergem la mormântul domnului Bellu, să depunem nişte flori,dar nu –i ştiu locul, decât orientativ.

Domnul Bellu, fostul croitor al familiei noastre, era un om de o nobleţe sufletească, exemplar.

Bine, accept eu, cu drag. Dar mâine, să avem timp şi condiţii să-l găsim. A doua zi, apropiindu-ne cam la vreo 30 de metri,de  sectorul presupus a se afla mormântul,Geta, iuţeşte pasul, spunându-mi: „uite acolo, vezi crucea? În dreptul tufişului din faţa noastră!?

 Nu vedeam nimic, dar dacă am pornit la treabă, am urmat-o ascultător.Când colo, crucea, pipernicită, era în spatele unui tufe de liliac de câteva ori mai înaltă decât ea. Mi-am făcut cruce, necrezându-mi ochilor: „Doamne, Geta dragă, tu ai vedenii, cum ai văzut-o aşa ascunsă?” Minunându-se şi ea, Geta, a găsit o explicaţie spiritistă:- Eu cred că domnul Bellu, a dorit să-i fie îngrijit mormântul, şi m-a ajutat, închipuindu-mi că văd crucea! Nu-mi amintesc finalul discuţiei.

 Cert este, că n-am s-o uit niciodată, oricând, va veni vorba de puterea gândului.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Proză