Arhive pe etichete: anglo-americanii

OARE, CARE-I ADEVĂRUL DESPRE ROŞIA MONTANA?

Cred că am destinat temei mineritului de la Roşia Montana, ceva spaţiu, nu pentru a mă afla în atenţie, ci pentru că, în iluzia mea patriotică, sper să mai avem o şansă, la liberalismul: „Prin noi înşine.”

Şi deşi nu sunt pnl-ist decât din convingere, fără vreo încadrare partinică,  îmi fac iluzia, ca actualul pnl, să performeze, cel puţin intenţional, în aspiraţii politico-economice, precum PNL-ul dinainte de cotropirea Ţării de Ruşi, în 1944. Că le-au permis anglo-americanii   la IALTA, NU CRED CĂ POT SĂ-I JUDEC EU, PENTRU ASTA, nici pe unii, nici pe alţii. Cred că şi-a spus cuvântul , un destin fatidic, şi iar nu mă simt în măsură, să mă iau în seamă,  băgându-mă ca păduchele în frunte. Ceea ce mă derutează însă, este ambiguitatea politicii noastre actuale, şi nu mă refer la relaţiile din cadrul aşa zisei coabitări Ponta -Băsescu, ci la cuplul coordonator al USL  Antonescu-Ponta.  Cred că între ei, nu există o sinceritate cuvenită, ci mai degrabă, o  făţărnicie, interpretată în mentalitatea românească, drept deşteptăciune.

Mă duc la această concluzie, aluziile echivoce ale lui Crin Antonescu, vizavi de USL  sau de guvernare.

 Nu pare a fi  corect, şi presupun că Ponta, care nu este un procuror naiv,  receptează neplăcut, să le spunem, aceste imprudenţe tactice ale lui Antonescu.

Dacă mai iau în seamă, faptul că fostul consilier al lui Crin, pe timpul interimatului prezidenţial, publică pe blogul său, tot un gen de ambiguităţi,  la care şeful său de Partid, nu reacţionează, mă duce cu gândul la acel  statu-quo  duplicitar al ”tovarăşilor de drum”, când, la prima ocazie favorabilă unuia, se recurge la „soluţia imorală”, trădarea.

„Cu toată dragostea”, vorba  informatului Bogdan Chireac, le recomand celor doi,  ca în problema Roşiei Montana,  să deschidă supapele sincerităţii, şi să procedeze ca doi patrioţi  veritabili, şi să nu se mai ascundă  unul de altul.

Iar liberalul ferm, Crin, dacă are nişte dubii, ca Preşedinte al Senatului, cameră superioară, după câte am înţeles, să ia atitudinea cetăţenescă, necesară, şi să spună clar, ce ştie, sau ce temeri există, vizavi de această problemă. Să nu lase totul, pe o Declaraţie politică….

Ipoteză personală, desigur.

Sunt convins, că doar o sinceritate politică absolută, ne va scoate din impasul Roşia Montana.

Argumentul cu mediul, mi se pare pentru minţi influenţabile,  şi cred că este penibil pentru cei care îl vehiculează.

Am citit parcă, opinia Preşedintelui Academiei, că ar exista şi alte tehnologii, prin care s-ar peveni degradarea  mediului, iar societăţii Gold Corporation  interesate, să i se spună clar, şi ferm, că dacă nu  acceptă utilizarea lor, să renunţe, şi să lase pe alţiii.

 Sau să ne lase-n pace!

Dar pentru asta, avem nevoie de responsabilitatea  corectitudinii faţă de noi înşine!

Nu ne va invada nimeni, Ţara!

URSS şi IMPERIILE OTOMAN, sau AUSTRO-UNGAR,  nu mai există.

Mai mult, suntem membri NATO!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Patria