Este…

Este ca un făcut…
Când despre Antena 3 vorbesc,
Deși o fac din obidă ades,
Prietenii mi-i afectez.
De astăzi.., gata, mă opresc .
Nu de alta, dar ieri
Un străinaș de nicăieri,
Portocaliu m-a prevenit,
Că intoxicării aș fi sortit,
De nu-mi satisfac la comandă..,
Nevoia de informație.
Nu m-am supărat
În fond, oricine poate asculta ,
Pe oricine.., spre informare sa.
Iar de oricine nu-i digerat
Nu-i este nimănui păcat
Să rămână limitat…
E Hotărârea Domnului
Prin Legile Creației
Onu

Publicitate

ÎN LUPTĂ CU MINE ÎNSUMI

În loc de motto:”Cea mai grea luptă pentru mine, este cu mine însumi! Adesea, infructuoasă.”-Madi şi Onu

Ca  să-l înţeleg bine pe Premier, m –am transpus în situaţia sa.Mi-am asumat astfel, imaginativ, responsabilitatea ca din guvernarea mea, toată românimea să aibă de câştigat: atât ca politică social democrată, cât şi ca mentalitate liberală. Dar pentru asta, îmi trebuiau bani, să valorific eurocreditele nerambursabile, să nu repet politica antinaţională, desfăşurată până la venirea mea. Am făcut cred imprudenţa, să arăt că se poate, dar aceste credite sunt indispensabile. Imprudenţa, mi-a fost speculată, şi s-au pornit lucrături subterane, pentru a-mi fi  blocate aceste posibilităţi. Primul pretext, aşa zisa „lovitură de stat”, cudezavantajul colateral al imixtiunii de a nu folosi pârghia unei justiţii neaservite.

Gândul de a mi se întrerupe accesul la banii europeni, m-a cam speriat, şi poate şiretul colonialist, m-a citit. De aci, aparenţa de a-i accepta intruziunea  necondiţionat, iar patrioţii nerăbdători, să mă considere slab şi sperios, uşor de manipulat. Mai ales pentru  doamna presă, pe post de fan- galerie.

M-am întrebat şi eu, dacă nu au dreptate, dar categoric, nu!

Îi las pe colonialişti, să-şi facă iluzii, şi după alegeri, când vom avea consacrarea prin votul majoritar, când instituţiile statului vor funcţiona din plin,le-om spune răspicat:

” Colonialismul a dispărut de mult, România nu este Africa, aşa că, fiţi rezonabili, domnilor!”

Şi va mai trebui să rezolv ceva: tupeul unor europarlamentari, care-şi închipuie că –s de capul lor. Cum? Folosind drepturile conferite de statutul de europarlamentar, de a trage la răspundere, mergând până la uzanţa dreptului de veto.

Dar, ca la alegerile din decembrie, să nu mai existe dubii, că mi-e frică de  nişte nenorociţi tupeişti, până la banii europeni, voi recupera de la bandiţii interni, că tot de la stat au furat, ba chiar din împrumuturile făcute.

Iar pentru asta, ajutorul dat de Sinteza zilei, Antena 3, pentru descoperirea fraudelor, va constitui un prilej de autosesizare şi solicitare a obiectivităţii justiţiei, în a-şi îndeplini  raţiunile de demnitate, care i-au fost acordate de guvernarea PDL.

Cred că strângându-i cu uşa legii, se vor opri din procesul de infatuare, de a-şi închipui, că fiind gălăgioşi, vor înfricoşa pe cineva.

Concomitent, va trebui să le învăţ metodele, şi fără a deveni ca ei, să-i strivesc pe nicovala legii.

Să-mi ştie de frică, precum „dracul de tămâie!”

Madi şi Onu

ŞOCUL RCS-RDS

În loc de motto: ”Ar fi timpul, să ne aflăm şi limitele” – Clint Eastwood

Şocul, pentru „băieţii de antenă”, a venit  ca sfârşitul lumii, prezis şi neadeverit, pentrucă în lume, mai sunt şi alţii, în afară de credincioşii români. Îmi pare şi mie rău de cât rating vor pierde.

Nu de USL, că  în curând încep localele. Poate că Domnul a vrut să vadă cât suntem de cum suntem. Iar daca unii,  poate mai aveau nevoie de argumentele propândacilor versus putere, eu  devenisem alergic 😀

Eventualitatea unor surprize electorale va confirma adevărul acelora, care încearcă, într-un dispreţ suveran, să distrugă această  aglomerare informă.

Oricum, este timpul îndemnului din motto, fie şi riscând pierderea localelor.

Totuşi, profilactic…,  să nu ratăm momentul, să ne mobilizăm forţele din teritoriu. Vom  afla astfel pe ce unde cerebrale, ne bizuim. Dacă avem idee de ideologie, ca instrument politic, şi nu ca imbold al urii/ dezbinării, confundându-ne părţile, (dreapta cu stânga şi viceversa), sau  această expresie papagalicească, poate constitui factorul intrinsec al existenţei noastre onorabile, fie şi la a ne primi agheazma demn, nu ca o turmă însetată, uitând că suntem suferinzi, dependenţi de medicamente la preţuri reduse, mândri în a nu ne văicări, cerşind mila celor cărora ne expunem goliciunea şi nevoia de compătimire cu orice preţ.

Aşadar, să-şi pună USL-ul gonacii, pe urmele încălcătorilor de lege, şi să lase complicitatea, precum gunoiul de sub preş.

Să îndemne psihologia mulţimilor, să încerce să deprindă spiritul liberei iniţiative antreprenoriale, şcolindu-i pe lângă organizaţiile locale de partid.

Să nu le fie ruşine, să-şi recunoască ignoranţa şi tembelismul în promovarea liberalismului social, fără prejudecăţile „pierderii identităţii ideologice”, (auzi tu, proletarului liberal, îi este ruşine să nu redevină proletar social- democrat înstărit, „prin sine însuşi”, iar sărăntocului social-democrat, să-i fie ruşine, să valorifice spiritul privat al devenirii de sine, prin implementarea pragmatică, a libertăţilor democratice şi a spiritului liberalist).  Mor şi curcile, de râs, de asemenea conştiinţe ideologizate. Aşadar, băieţaşi, lăsaţi hâra ideologică şi apucaţi-vă de politică adevărată !

Lăsaţi spaimele ideologice şi capacitaţi mulţimea la „devenirea de sine”, cu ajutorul idelogiei voastre neprecupeţite.

Urmaţi pilda misionarilor şi răspândiţi-vă credinţa politică, dacă într-adevăr o aveţi !

Făceţi-vă apostoli destoinici şi credibili !

Urmaţi pilda lui Iisus, care a pornit cu doisprezece apostoli, în creştinarea oamenilor ! Cred că este marea lecţie cerească, sugerată poporului român, o dată cu Învierea Domnului.

Hristos a Înviat !

Madi şi Onu

PROSTRAŢIA LA ROMÂNI

 MOTTO: ”Cel ce se transformă în vierme nu se poate plânge după aceea că e călcat în picioare !” – anonim

Puteţi citi …indiferenţă totală, apatie, lipsă de interes faţă de ceva (personal, naţional).

Ideea postului, mi-a venit ascultând-o pe Dana Grecu, povestind despre o sumă de peste 10 miliarde  euro, chipurile nejusticată, la controlul efectuat de Curtea de Conturi, asupra unor firme de stat. Aruncată cu mare fast, convinsă că mă prosteşte cu bombele Antiputere, protagonista emisiunii „La Ordinea Zilei” , a avut neşansa unei aplecări, cu mai mult discernământ,din partea invitaţilor.

Poate fi vorba de constatarea unor nereguli în gestiunea contabilă a unor operaţiuni financiare locale, şi nu de fraudă, de dispariţia sumelor respective. Poate ar trebui discutat cu domnul Nicolaie Văcăroiu, Şeful Curţii de Conturi, sau cu acel care a efectuat controlul !?

Să nu fie aruncate-n vânt, vorbe fără nici o noimă.

Ratarea, odată produsă, Dana a încercat o mişcare de impact pasional: mi-a arătat o  poză a Elenei Udrea, stând sprijinită pe coate, lângă Preşedintele Senatului, într-o poziţie, din care n-am înţeles dacă sânul stâng al acesteia, bulversat  de „magnetismul animal” al Şefului Senatului, sau din cauza croielii ultramoderne a rochiei, se expunea nevinovat, obiectivului aparatului fotografic.

Recunosc, ştirea nu mi-a fost indiferentă. Chiar m-am apropiat de televizor cu o lupă 😀 , dar n-am văzut ceea ce poate dorea Dana să văd.

Da şi mie, fiind la un al câtelea pahar de şampanie, mi-au revenit fiorii omeneşti, stârniţi de perspectiva operei unui Renoir, Rubens sau Goia cu a lui La Maja desnuda (e drept, roşcată înfocat, nu blondă). Că, vorba lui Cesare Pavese  „om sunt, şi nimic din ce-i omenesc, nu mi-e străin”.

 Înfuriat de cele pierdute, i-am întors spatele Danei Grecu şi am renunţat la elucubraţiile Antenei 3. Noaptea, ca de obicei, am avut un vis interesant, …unul politic ! 😆 Îl povestesc mâine. Încă mă aflu sub efectul ştirii doi, a Danei.

Madi şi Onu

MEDICALĂ

Şanţul „La Ordinea zilei”, Bârfoshow-ul „Subiectiv” şi Oficina„ ”Sinteza zilei”, ingrediente media audiovizuală, antagonice Emetiralului.

Medicul stomatolog PSD-ist, Bănicioiu…, parcă, exprimă păreri  alături de alţi competenţi ca el, asupra cauzelor psiho-sociopolitice ale bocirii conducatorului nordcoreean.

Meritorie, încercarea de a gândi medical, dar poate ar fi mai demn, să studieze nişte management sanitar, pentru cazul aberant în care va deveni Ministrul Sănătăţii, în anul 2012.

Madi şi Onu

PARTICIPARE …

Motto: ”Uneori, drumul spre iad, e pavat cu bune intenţii” – proverb românesc

De parcă mi-ar fi citit postul „ROMÂN ADEVĂRAT”, Radu  Tudor, a renunţat la ideea absenteismului, care ar da câştig de cauză puterii, şi destul de îngrijorat, încearcă o mobilizare la vot, împotriva sugestiei subliminale,  într-o clipă de orgoliu necugetat.

Mi-a înseninat Crăciunul, revenirea lui la raţionalitate !

Şi ascultându-l, m-am întrebat, cum să particip, spre a-i putea asigura reuşita încercării. Ca în Legea Atracţiei, soluţia, mi-a venit, recitindu-mi postul „GLOATA DE HRAM”.

Simplu, ca în politica de proastă calitate românească. Anume, parlamentul să promită facilităţi la produsele NEVÂNDUTE, cu toate promoţiile pentru  gloată, celor care au votat.

Pentru a preveni însă entuziasmul debordant, ca la Iaşi, Brăila, Galaţi, Olteniţa, la Sfinte Moaşte şi pe unde s-a mai demonstrat spiritul întreprinzător românesc, de căpătuială, în suferinţă, să se precizeze că măsura se va aplica, după votare, pe baza ştampilei VOTAT, din buletin.

Măsura ar fi necesară, spre a evita  degradarea uşilor şi geamurilor secţiilor de votare, ca şi prevenirea stării de stres, când ştampila ar putea fi aplicată pe pereţii cabinei de votare, ceea ce ar fi tot absenteism şi ar ieşi tot cine nu vor Antenele Domnului Voiculescu.

Precizez, că sugestia nu este PRO DOMO, eu fiind vegan.

 DOAMNE AJUTĂ, VOTANTUL ROMÂN !

Madi şi Onu

 

REVIRIMENT

În loc de motto: ”Partidul este, pare-se, o asociere de oportunişti, pentru prăduirea celor care i-au crezut.” – Madi şi Onu

 Însfârşit, o rază de lumină. Încet, încet, Antena 3 începe să devină FARUL călăuzirii conştiinţei româneşti. Iar conştiinţa nu este incapacitatea de a gândi şi reflecta realitatea socio-economică, a unora, precum Ponta cu socru-său, pseudo-preotul Ilie Sârbu, instigaţi de altul care face de ruşine, prin nonprestaţia lui politică, numele unui nemuritor patriot, Mareşalul Ion Antonescu. Ştiu, omul a supărat pe mulţi.

Întotdeauna adevărul supără. Cu cât este mai patriotic !

Dar…, revirimentul. Aseară, la Sinteza zilei, Mihai Gâdea, cu voce uşor ezitantă, poate pentru efectul retoric, a pus o întrebare nucleară:

”Mă întreb, oare opoziţia nu vede toate aceste prădăciuni din Ţară ? Să ia atitudine împotriva lor, de la tribuna Parlamentului ?

L-a susţinut cu gravitatea raţionamentului personal, analistul politic Bogdan Chireac (faultat scurt de Claudiu Săftoiu, pe care nu l-am înţeles; e şi greu, un fost mare şef, are evident, o gândire de-a dreptul ezoterică, iar arta elocinţei, nu este apanajul celor care nu au a spune nimic util)

 De fapt, Gâdea făcea referire la documentarul cutremurător al lui Carmen Avram, privid decimarea prin delapidare politică a câtorva din  avuţiile capitale ale Ţării. Mai abitir ca în timpul restituirii „datoriilor aşa- zise de război”, URSS-ului. Nu pot uita cum, în urma degradării unei conducte, pe una din străzile gălăţene, s-a format o arteziană de petrol. Până la remedierea  defecţiunii, strada s-a umplut cu lichidul valoros, prădat în veselie, din trupul Patriei.

Vă imaginaţi ce capacitate de transport avea conducta respectivă ? Este drept, ni-l furau ruşii, cu acordul comuniştilor noştri, înscăunaţi de aceiaşi ruşi.

Dar azi, cine ne obligă să ne irosim avuţia  cu care Dumnezeul Natură, ne-a înzestrat ? Pentru că ne-au înscăunat ai noştrii ? Drept recunoştinţă ?

Am înţeles cu trup şi suflet, demersul lui Mihai Gâdea.

Sper să-l fi priceput şi politrucii noştri…, pentru care meschinăria răzbunării personale, este mai importantă decât binele celor care au avut naivitatea să-i creadă  demni şi capabili ?

 Iar binele oamenilor este binele Ţării.

   Madi şi Onu

PREŞEDINTELE salvat de HUIDU

Aş fi pariat, că Preşedintele Băsescu nu va ieşi de pe ecranele RTV şi Antene.

Pariam, crezând în convingerea pentru binele României, din partea media. Dar o schimbare de 180 de grade, îmi atrage atenţia asupra aserţiunii lui Mircea Badea: „trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul !”

Într-un fel, şi el o sosie mediatică a lui Huidu.

 M-am hotărât să scriu acest post, incitat de adevărul afirmat de cineva, asupra lui C. T. Popescu. Anume, că probabil, a rămas la nivelul inginerului, care în loc să-şi facă meseria, clamată, spre a ne arăta cât este el de citit, de instruit, „de gânditor a la Hamangia”, repetând şabloane pe care probabil le-a tocit, până au devenit gazetărie.

Concret, inginerul nostru gazetar, nu poate ieşi din şablonul pseudoingineresc anticomunist, şi ţine  să ne îngreţoşeze perpetuu, cu stereotipiile lui de cunoscător al Ceauşismului. Mi se pare jalnică postura lui de papagal, închipuit cunoscător al cuvântului „ceauşism”, victimă a coliviei în care ţopăie, cu iluzia graţiei stilistice.

ii

Poate că dacă nu era doar inginer, avea mai multă imaginaţie  să constate  că la unii români, etica profesională, nu există, că măscările proliferate  pe sticlă de  o aşa zisă persoană publică, nu erau convingeri, trăiri morale, ci doar circul bufonului proletar, neavând nimic a face cu civilitatea. Şi atunci, ce să ne mai mire situaţia morală din Ţară ?

 Este cred sfidător, pentru moralitatea  media, să aflăm însfârşit, într-un moment tragic, despre cum un nenorocit dintre ei, sfida legea şi ordinea publică în circulaţia auto (concret, câteva atenţionări neglijabile ale Poliţiei rutiere,pentru depăşirea vitezei legale). Ce să mai pretinzi unora zişi „de doi bani”, dar „de gata”, civilitate sau, haaaaa ha ha, moralitate!?

Şi acum, după momentul atroce al crimei, se încearcă invocarea de circumstanţe atenuante, cum că Poliţia trebuia să-i fi retras permisul, sau medicul personal de familie, nu şi-a făcut datoria, să atenţioneze poliţia. Aceeaşi blasfemiantă ipocrizie. Au vuit ştirile, despre reţinerea carnetului unchiului lui Obama, dar nici o silabă , despre teribilismele vitezomane ale civilizatorului monstru „minigenocidar”. Nu mai îndrăznesc, să ridic degetul mustrător, asupra Preşedintelui. L-a salvat, descăunând-ul, Huidu !

PS: Cum de fapt, mi-a scăpat, şi Huidu ăsta, de care, n-a mai avut loc nici Preşedintele ?

 Madi şi Onu

FANTASME

Motto: ”Trădarea-suferinţă incurabilă !” – proverb românesc

De câteva zile, observ la Sinteza Zilei, o relaxare a atacurilor adresate Preşedintelui Băsescu. Cum s-ar zice, se încearcă trimiterea sa, într-un con de umbră al uitării. Adică, îi lasă pe invitaţi să spună ce vor.

Apoi, normal, dacă vorbeşti de Majestatea Sa Regele, făcând apologia Monarhiei, nu-l poţi menţiona pe Preşedintele Băsescu. Este adevărat, nu încap două existenţe, în acelaşi spaţiu.

Ori Republică, ori Monarhie !

Mie, telespectator, emisiunea cu un asemenea algoritm, mi-a părut o tentativă de schimbare a macazului. Şi, fabulând, cred că nu este rău dacă se revine la Monarhie. Şeful realizatorului, ar deveni Premier, realizatorul, poate ministru la Culte, PDL-ul uitat, va recâştiga alegerile şi …„trai nineacă”.

Ce USL, ce naivul de Antonescu, orbit de mirajul Antenelor ? ce popor român, şi-aşa un nevolnic, ne înstare să renunţe la înclinarea de a se veseli din propria-i suferinţă, chiar dacă prin asta poate fi manipulat în mod penibil, către sinucidere.

Numai că, „naivul” de Antonescu, nu-i aşa imatur, cum îl vor Băsescu şi… alţii; deja, mi-a cam pleoştit mutrişora, cerându-mi, să mă hotărăsc, în ce luntre prefer.

Sau că imaturul, după Băsescu, Ponta strânge tot mai des, plin de autocontrol, din buze. Şi care oricât de arivist ar fi, nu poate uita cum binefăcătorului său Năstase i s-a întors spatele, şi PSD-ul a fost aruncat în opoziţie, când îi era lumea mai dragă. De s-a ajuns la nenorocirile de azi. Ba mai mult, discerne că i-aş duce de râpă, mirajul de prim- ministru, dacă voi vira iar ca atunci.

E tare grea viaţa, printre copii care au început să înţeleagă fatalitatea nevoii româneşti, de distracţie, prin tv-uri, la care, rating–ul este raţiunea existenţei !

Madi şi Onu

INTELECTUALII

Deseori, mă întreb ce este un intelectual. Ce exemple de intelectual român, să dau ?

Mă abordează frontal vecinul meu, înciudat pe mine, că mă crede intelectual. Recunosc, întrebarea mă derutează, şi încep să caut exemple reprezentative pentru noi.

Sursa foto: Curaj.net

Cu greu.., pornesc să curgă, şi zic: Becali, Boc, Lăzăroiu, Udrea, Patapievici, Voinescu, Medicul de familie, Părintele, Tudor Octavian, Cristoiu, Turcescu, Băsescu, Ceauşescu, Turcan, Pleşu, Oprea, Marko Bella, Anastase, Oreste, Gâdea, Răzvan Dumitrescu, Adrian Ursu, Igaş, Ialomiţianu, Funeriu, Directorul de Şcoală, Liderul sindical, Vameşul Şef …şi încerc să-mi trag răsuflarea după atâţia intelectuali, câţi are ŢARA.

Hâtrul, mă priveşte cu arătătorul îndoit. Să te faci matale aşa…, că ăştia “e intelectuali ?”

După ce părere i-ai ales ? După nici una specială, că n-am. Dar cred că ştiu să scrie şi să citească, pentru că-şi dau mereu impresii despre noi, când sunt întrebaţi din senin sau  nu, să spună  vrute şi nevrute  de câte ori apar la a televizor.  Ce, matale ai fi în stare să nu-ţi pese dacă ai rostit sau nu ceva fără cap ?

Şi, încă ceva, sunt tare miloşi de omul obidit; îl apără, şi-or să-l voteze, că cică nu-i drept să sară toţi mogulii de presă, pe el. Că, zic ei şi la box, după ce-i numără sfârşitul, îl iau pe cel căzut, ş-il oblojesc, să mai  poată să dea cu pumnii. Că-i creştineşte, să ajuţi păcătosul, să-i acorzi  declară ei ritos, circumvoluţiuni recidivante.

Apoi, intelectualii ăştia gândesc politic şi pentru noi, cum ar fi să ne ferim să alegem alţi comunişti, care să ne aducă în sapă de lemn. Că dacă ştiau ei, de la început, nu lăsau prostimea să-l aleagă pe Iliescu. Acu,  după ce ”s-au şcolit în anticomunişti”, “de parcă au fost avortaţi”  pe circuitul turistic al „ororilor comunismului”, pentru siguranţa Neamului, n-or să voteze cu USL, care ce-i decât comunistul PSD al lui Iliescu şi rătăcitul PNL, intrat la remorca primului ?

Vai de capul nostru: “se duce dreapta”, atâtea suflete liberaliste pure-s pe calea pierzaniei, în complicitatea cu PSD.

Ei, mă crezi, vecine, că-s intelectuali ? Că poţi nici să nu mergi la vot, că-ţi fac ei treaba de să te ducă de râpă ?

Încurajat de perspectiva oferită idolului său, şi ca să fie sigur, vecinul, îmbunat, mă iscodeşte: dar parcă nu te pricepeai aşa de bine, la cine nu trebuie votat!? Ei, vecine, vecine, tot omul învaţă. Şi intelectualul Pleşu, cu câtă cunoaştere are, n-a aflat la Cotroceni, de unde-a venit pe lume ?

Am ascultat şi eu de la moguli. Dacă-l auzeai pe ăla, de la A2 (de-i zice Oreste Teodorescu),  (intelectual mare, că trăieşte în “lumi paralele”, şi de acolo află ce, şi cum trebuie gândit şi votat), erai lămurit ca şi mine, ce să votezi la anul, să nu dea iar pacostea  comunistă peste noi. Da unde-l pot asculta şi eu, ciuleşte vecinul urechile.

Păi nu ştiu nici eu, că de nu-l invitau la A3, habar n-aveam că pot vota greşit. O fi şi-n seara asta ? Cred că da, că A3 are nevoie de rating, ş-il face trăgând pe Băsescu. Cum să nu-ţi fie milă de bietul om, şi să nu-i votezi ciracii ? Aşa reflectează pe blogul lui, şi prisăcarul băcăuan, zis profesorul Ursu Ion. Alt nedreptăţit, de colegi, care l-au dat afară din şcoală, pe motivul că trebuie să-şi verifice sistemul  nervos.

Da, vecine, e greu să fii intelectual azi ! Pericole numeroase. Poţi să-ţi trădezi Ţara, închipuindu-ţi că o  aperi de comunişti.

Madi şi Onu