ARIVISM LIBER

Vă rog, să nu citiţi cumva liberal. Lichelismul arivist despre care vreau să vorbesc, nu are nimic asemănător cu liberalismul.

El, licheaua arivistă, poartă haina interesului personal. El poate fi când ţărănist, când acerb anticomunist, pe mâna lui Traian Băsescu,  când antibăsist altoit pe propaganda antenistă, pentru că, hulitul Băsescu, a avut decenţa de a nu se lăsa instigat „să facă propagandă antiromânească”, prin intermediul „urii anticomuniste, a urii românilor, împotriva lor înşişi”, după cum a tunat dezaprobator,  până în ultima sa clipă, Adrian Păunescu.

Că hulitul Băsescu, pe vorba  că „gura bate fundul”, prin sintagma antologică „am fost nevoit să recurgă la soluţia imorală!”, a devenit din cel mai iubit dintre parşivi, cel mai contestat de ei, nu cred să aibă vreo legătură cu postul acesta.

Apoi, arivistul, din ţărănist, devine liberal, senator şi clamează, în numele aceleaşi moralităţi, plecarea fondatorului USL, CRIN ANTONESCU.

Ce scopuri parşive antiromâneşti, să urmărească oare, năpârca?

Pentru că, Fanarul, numea de dragul sacilor de aur, şi nu din iubirea platonică faţă de românii din Principate.

Şi, pentru că veni vorba de Preşedintele Băsescu, cine l-a ajutat să parvină în Preşedinte, pentru trocul de Premier? Se mizează un nou troc?  Pentru că, fondatorul USL,Crin Antonescu,ţine ca politica românească, fie şi în cadrul USL să aibă un dram de colaborare loială?

Sper ca în PNL, să existe destui oameni de caracter, să nu participe la acţiunea  subversivă, anti PNL,a unui ţărănist transfug!

În rest,  moralitate a la Bianca Drăguşanu (după ultimile descoperiri Can Can), faţă de Victor Slav .                                                                   Onu

Publicitate

CONSTATĂRI 3. MEMORIE, NU GLUMĂ! BUN DE PREŞEDINTE?

Citesc pe Realitatea. Net:Antonescu face glume pe seama lui Mircea Geoană.

Şi-a amintit, că pe 6 decembrie, se împlinesc patru ani, de la:

„Mihaela, dragostea mea!”

Nu-l plac pe Geoană, dar nici nu gust gluma.

Mi se pare de un prost gust specific de maidanul din Galaţi, unde  băteam ţurca, împreună cu băieţii de cartier.

Şi chiar sunt surprins, că un Preşedinte de Senat, are timp de pierdut, străduindu-se să-şi amintească asemenea  zeflemeli.

Ce să te mai miri, că treburile în Parlament, merg prost?

Îmi amintesc din lecturile copilăriei, că Napoleon, la o petrecere, dată de Directorat, în cinstea numirii sale, comandant şef al Armatei din Italia, a refuzat invitaţia la dans a unei curtezane, care-i plăcea foarte mult, spunându-i:

”iartă-mă, acum, am o funcţie, nu mai pot!”.

Bine, dar  era Napoleon, veţi spune!”

„Dar şi Preşedintele Senatului este o responsabilitate, vă răspund. Şi atunci, unde este respectul de sine, în raport cu această instituţie?”

Faţă de asemenea comportament, ce garanţii,  pentru respectarea funcţiei de Preşedinte al României, îmi oferă actualul Preşedinte al Senatului României?

Sunt ,pur şi simplu, dezamăgit!

Când vom scăpa de zeflemea, în loc să ne rezolvăm preocupat, şi demn, problemele?

Acum, tot într-o zeflemea, îmi explic, de ce, n-a reţinut ideea comisiei Nana, când i-a vorbit Premierul, despre ea.

Ba, nici n-a înregistrat telefonul.

Parcă nici nu-l sunase!

Certamente, se gândea la „Mihaela, dragostea mea!”

Onu

ODISEEA „GHIŞE”

Motto:”Sunt cestiuni arzătoare!”-Trahanache.

Peripeţiile lui Ulise, cred că sunt copilării, faţă de reaua voinţă, întâmpinată  de senatorul Ghişe, din partea Parlamentului.Condus de un PSD-ist, şi de CrinAntonescu.

Are probabil, o răbdare prea robustă.

M-am gândit ieri, la domnia sa, ascultându-l pe Crin Antonescu, evitând să vorbească despre inocenţele Premierului, în calitatea sa de interimar la Justiţie.

N-am să înţeleg niciodată, ezitarea unor indivizi, în a fi direcţi referitor la neregulile confraţilor întru Regulament, oricare ar fi el. E drept, că uneori, adevărul poate fi mai periculos decât minciuna, dar şi gunoiul ascuns sub preş, poate duce la o adevărată epidemie. De ce ezită dar domnul Antonescu, să catalogheze inabilităţile manageriale ale Premierului?

Mă gândesc precum filozofează Bulă, şi-mi răspund: poate, poate.

Poate e prea greu pentru mine.

Poate e greu să fii sincer, cu unul care te-a trădat.

Poate eşti mai deştept ca trădătorul, şi-l aştepţi la cotitură.

Poate interesul poartă fesul.

Sau pur si simplu,poate n-a sosit clipa astrală, „apanajul marilor închipuiţi”, pe care astrele îi ajută, spre neşansa celor mai buni ca ei.

Am trăit clipe de admiraţie, ieri, pentru virginitatea lui Crin, faţă de „refuzul de a fi scos o vorbă, privind blocarea discutării „propunerilor senatorului Ghişe”.

Poate nişte inadvertenţe, dar măcar să ni le explice şi nouă, să ne şcolarizăm şi noi.

Să învăţăm democraţia, ca şi ei, din auzite măcar.

Ca şi pentru a nu fi gafat, spre ruperea alianţei. Pentru mine, intermitenţele în fluxul  răspunsurilor date moderatorului, erau tot atâtea momente de ocolirea adevărului.

Şi atunci, s-o luăm direct, pe şleau! Cu ce mi-s Ponta şi Antonescu, mai buni, decât Băsescu?

Dacă au aceleaşi ascunzişuri sufleteşti?

În încheierea postului, mi se pare potrivit, să-mi amintesc vorbele lui Mircea Geoană, despre Ponta, care sunau, în esenţă, cam  aşa:

”o să vă convingeţi în timp: „Băsescu e un copil, faţă de Ponta!”

Oare se referea la cei doi copreşedinţi ai USL?

Mai bine o ascult pe prietena mea virtuală, Adeena, şi nu-mi mai consum energia sufletească, pentru politică.

Oricum,  ponderea votului meu  este insignifiantă.

Madi şi Onu

ŞI TU, BRUTUS?

Îmi sorb cu nesaţ, cafeaua cu miresme de suflet tandru de femeie, pregătită de soţia mea, când o întreb.

-Îmi dai te rog, o idee pentru postul de azi?

-Eiii, asta-i culmea, dar nu-ţi ajunge Postul Paştelui?

-Nu…, măi, mă gândeam să scriu ceva despre Ponta!

-Şi tu,Brutus? Te ştiam mai pontos! Iar te iei după zevzecul ăla?

– Nu, măi, mă gândeam, că în ultimul timp, Ponta a devenit cam zeflemist, ceea ce  denotă o predispoziţie  de personaj prea sigur de sine.

Şi poate la baza ei să nu stea iluzia că l-a capacitat pe Preşedinte, şi n-ar mai avea nevoie de USL. Nu observi cum îl tachinează pe Antonescu?

Nu mai spun, că aşa zisele glume, nu au nici o noimă.

-Eu cred că poate relaxarea atmosferei, îi permite să fie mai destins.

Că doar nu vrei să bată din palme şi să se alinieze toată lumea, ca la comandă?

-Tu ştii cât sunt de îngăduitor, deşi îmi dau seama cât îi poate fi de greu, dar nu crezi, că zeflemeaua asta e inutilă, şi are un  rol educator  nefavorabil, asupra înclinaţei noastre naţionale, de a ne  eschiva de la datorie, dând-o pe  un soi de glumă, care cică e o trăsătură spirituală personală?

Atunci, să-l păsuim şi pe şolticarul de două parale, al lui Gâdea, care si-a luat un avânt mai ceva decât Ponta?

– Ştii ceva, dacă nu poţi, fără spiritul pontoşeniei găunoase, nu mai continuăm discuţia.

Dacă nu te poţi abţine, lasă-l pe „Victoraş al meu”, în pace, că altul mai bun ca el, nu găseşti la liberali!

-De ce nu, dar contabilul de la sănătate, de parcă ne-ar fi plecat toţi medicii capabili, nu-ţi place cu ideile lui reformatoare?

-Cred că ne-am blocat într-o fundătură, şi ştii cum e cu coabitarea, când unul se crede prea priceput!

În acest punct, am sesizat iminenţa unui pericol conflictual familial , pe care nici  UE, nu ni l-ar rezolva.

Aşa că mă opresc, şi încep să-mi mângâi soţia, pentru ajutorul dat.

Probabil aşa o fi făcând şi Ponta, cu domnul Preşedinte?

Mă gândesc: şi gluma o fi un soi de ieşire din impas, pentru Ponta, când nu mai are soluţii de răspuns Presei!?

Madi şi Onu

OARE?

L-am ascultat pe domnul Ponta, răspunzând despre eventualitatea unei găselniţe a nu ştiu cui, de a desemna premierul.

Dar de şoc, mi s-a părut afirmaţia că ştie vestea de la domnul Antonescu.Şi prin minunatul mecanism al intercomunicării celulare, mi-am amintit, că acelaş domn, a jucat un rol important, în excluderea domnului Geoană, parcă pe nişte argumente similare.

Ascultând ştirea, „absolut autentică”, m-a cuprins frisonul curiozităţii. Oare  cu ce se ocupă dl. Informator al dlui Ponta? Să fie un omnipotent? O avea un serviciu specializat? Atunci, mare fericire ne aşteaptă pentru momentul când va fi, dacă va fi, preşedinte.Dar, mintea mea parşivă, se întreabă:

”Nu cumva „trădătorul” e un apropiat de-al lui Ponta?” Că de ce, să nu-l izolăm de prieteni, spre a-l  lovi mişeleşte? (ceva în genul strategiei SUN TZU?)

Ştiu ce periculoase sunt asemenea specimene binevoitoare, şi am făcut „pielea găinii”, când l-am auzit pe Ponta, asupra sursei, privind „ipotetic potenţialul trădător”.

Dar ce m-a cutremurat, a fost impresia convingerii lui asupra celor aflate.

Să ne aştepte oare iar, „spionita” securisto- comunistă!?

NB. Chiar dacă faptul  este pe bune, trebuie ştiut, că a avea caracter, înseamnă şi să nu te laşi tras de limbă!

Madi şi Onu

 

TĂRIA DE CARACTER

Nu e o problemă grea, dacă ai caracter. Este ca şi funcţia erectilă, dacă ai suficient testosteron.

În medicina chineză, personalitatea, implicit caracterul persoanei, sunt în directă legătură, cu virilitatea , la rândul său nemijlocit influenţată de starea de potenţă a persoanei avute în vedere.

De altfel,însăşi expresia admirativă, precum:”este un adevărat bărbat, ca femeie,te poţi bizui pe el în intimitatea personală”, s-a născut din convingerea nemijlocită, că numai un om sigur de sine, îşi  poate onora fără eşecuri, responsabilitatea familială.

Ori ce altă certitudine a propriei puteri, dacă nu forţa hormonală? Ieri, am citit undeva, cum că aliatul Crin, îi insinuează lui Ponta, niscaiva învinuiri, pentru ratarea Referendumului.

Ca şi cum, nu împreună l-ar fi ales  pe Ion Rus, la Interne.

Deşi, nu cred să nu fi avut idee despre implicarea aceluia, în negocierile PSD cu Traian Băsescu, în preliminariile alegerilor parlamentare, din 2008.

Însăşi umbra acestei suspiciuni, era de natură, ca personajul, să fie catalogat a deveni o potenţială cârtiţă în USL

Ipoteză dovedită, cu prisosinţă, prin listele electorale permanente, sabotate cu neruşinare.

Este drept, surprinde şi ezitarea lui Ponta, de a nu fi procedat, ca în cazul suspiciunii similare, faţă de Mircea Geoană. Iar  cârtiţa, sapă în continuare în PSD, permiţându-şi insolenţa unor sfaturi, de înţelegere cu Traian Băsescu.  Atitudinea lui indiferentă,  să fie de natură familială?

Ar mai fi un aspect : de ce s-a grăbit Crin Antonescu, să aprobe legea care prevedea introducerea cvorumului, când prin sine, aceasta implica o doză   mortală de risc?

E ca şi cum , în naivitatea ta infantilă. te-ai aşeza pe şinele căii ferate, sperând că la vederea ta, trenul va deraia, iar tu vei scăpa netins. Dacă nu cumva  am înţeles anapoda, insinuările preşedintelui PNL, îmi provoacă o amărăciune greţoasă!

Ori, dacă  pe individ, îl preocupă atât de mult, soarta referendumului, de ce nu dă curs  supunerii dezbaterii parlamentare a amendamentelor senatorului Ion Ghişe, privind eroarea CCR?

Din laşitate faţă de imixtiunile Europei?

Cu asemenea pseudocaracter, să sperăm, să salvăm Ţara?

O avea dreptate Traian Băsescu, în zicerile sale?

Madi şi Onu

CE-I DE CREZUT?

Obişnuiesc, să vorbesc singur, contrazicându-mă.

De aci, necazul de a prinde muşte, când îmi alung gândurile neplăcute. Uneori, sunt atenţionat, într-o manieră delicată,

prin întrebarea dacă m-am adresat, respectivului!

M-am obişnuit cu mine însumi, şi nu mă mai  deranjează asemenea intervenţii.

Deunăzi, povestea s-a repetat. Eram în tramvai. Cineva a crezut

că am vrut să-l lovesc.

M-am simţit obligat să mă justific.  Spun:

-Ce credeţi, care dintre cei doi, e mai aparte?

-Cum adică?, mi se răspunde.

–În sensul bunei credinţe, a respectării promisiunii făcute.

Uite, cei doi, Antonescu şi Ponta, au promis, că vor reîntregi salariile, că vor repara nedreptatea cu CASS-ul, mă explic eu.

–Da, dar n-au prevăzut pustiul ce-l vor găsi. Şi atunci, Ponta s-a gândit în extremă urgenţă, la taxa de solidaritate, empatizează tipul cu mine.

– A uitat însă, grăbit să fie parolist, să se consulte  şi cu orgoliul liberal, îi continui, poate gândul.

-Într-adevăr, deşi avea păţania cu Geoană, care-l şifonase, „vezi doamne”, pe Antonescu, că plecase în America, fără el.

-Ce vrei, orgoliul creşte direct proporţional cu iluziile. Va fi, speră, Preşedinte, nu? îi cânt eu  în strună.

-În  fapt,  ce te frământa, omule, de era să mă loveşti, gesticulând?

–Păi, nu vezi, că Antonescu nu e de acord cu taxa de solidaritate, bălmăjind, nu ştiu ce principii liberale?

Ca şi cum promisiunea dată, nu ar trebui să fie  principiul suprem pentru omul politic!

-Vrei să insinuiezi, că Ponta, nu e din categoria”să trăiţi, bine?”

– Nu domnule, vreau să spun, că îmi miroase a oportunism, dacă nu chiar a lipsă de loialitate, faţă da Ponta, şi de USL!

Şi enervat, îl salut, şi dau să plec spre ieşire.

-Stai, domnule, ce sari aşa? Că ai dreptate! Nu vezi cum se întreabă, jubilând,  amatorii de ape tulburi, dacă nu se rupe alianţa?

-Nuu…, nuu…, o ameţesc eu, ca  Stela  Popescu, faţă de Arşinel, în reclama pentru farmaciile Catena.

Ştiu că sunt exploziv, în discuţiile politice, în contradictoriu.

Spre deosebire de Ponta, care i-a prezentat scuze lui Antonescu, pentru catastrofa(sâc!) de a nu-l fi consultat.

Plăcându-mi, l-am invitat la o bere, şi nu m-a refuzat. Acolo, ne-am amuzat copios, amintindu-ne de emisiunea lui Tatulici,  cu nişte marionete nostime, care spuneau, nătâng,  :”vreau să fiu Preşedinte!”

 Madi şi Onu

POATE DOMNUL RADU TUDOR O AVEA… !

Titlul este începutul aprecierii domnului Sergiu Andon, invitatul de elită al Danei Grecu, la emisiunea acesteia, unde acompaniată de colegul  de breaslă, Radu Tudor, mi-a lăsat impresia încercării de a induce  în subliminalul audienţei sale, aprecierea Robertei Anastase, cu iz de instigare împotriva domnului Ponta.

Pe motiv că acesta, ar fi instigat la împuşcare.

Prevalându-se de interpretarea tendenţioasă a unei exprimări de forma:”nu ştiu cum,  poate doar împuşcaţi, ar putea fi determinaţi să înţeleagă”.

Din asemenea  exprimare, să faci proces de intenţie, mi se pare ridicol.

Iar, de la nivelul unui post, cu audienţă ca Antena 3, să difuzezi un asemenea  mesaj, este cel puţin de  neînţeles.

Oripilat de intervenţia susamintită, acceptată insidios, de aprecierea  lui Radu Tudor, domnul Sergiu Andon, nu a mai rezistat:

”Poate că domnul Radu Tudor, are vre-un război cu domnul Ponta şi ar fi bine să ne explice de ce este de accord, cu această… doamnă !”

Cum intrasem la idei, că aş fi devenit maniaco- depresiv, m-am liniştit.

Nici nu cred că este nevoie, de alte comentarii !

Repet totuşi, pentru domnul Crin Antonescu, coautorul alianţei:”PNL-PC”, să nu uite ce a păţit domnul A. Năstase, cu acelaşi domn Dan Voiculescu  (pe care-l ajutase să intre şi el, în sfârşit, în Parlament).

Fie şi într-o formă adaptată, la nivel subliminal.

Asemenea sfaturi şi remarci, pot dăuna percepţiei USL, de către auditoriul “cuibului de antene”, destul de sensibil şi receptiv.

Madi şi Onu

 

 

CE SĂ MAI CREZI?

Când Ponta l-a scos pe Geoană din  Şefia Senatului,

 l-am perceput (ocult), ca pe susţinătorul actualei Puteri, căreia-i ceda  şi ultima treaptă de viaţă democratică.

Mi-am spus că dacă o face la solicitarea lui Antonescu,

 (pe care nu-l bănuiam răzbunător ca Preşedintele), este vorba de „ înţeleaptă liberală strategie”.

Şi nicidecum,  „o culme de  prostie”.

Dar azi, viaţa mi-a arătat,

Că ei, capabili nu-s de rang înalt.

Că zisa lor ambiţie,

Un simulacru de potlogărie…,

(A ratat ocazia,  să schimbe Ţării situaţia).

Foarte clară pentru mine….

Că dacă Şeful  belicos, pe sticlă nu mai vine

(De frică mort, ori poate chiar  răpit)

Ar trebui urgent, să fie suplinit.

 Cu Primul din Senat

De Legea Legilor îndrituit

Dar cu cine?

Cu Blaga, pus în loc de Geoană?

Ar merge, dacă el ar fi bărbat,

Şi afrontul din Congresul PDL,

N-ar  fi uitat.

Aşa…, umil-de mine, Gâgă,

Azi, s-ar fi bucurat,văzând că Ponta- Crin,

Nu sunt de ignorat .

Madi şi Onu

FANTASME

Motto: ”Trădarea-suferinţă incurabilă !” – proverb românesc

De câteva zile, observ la Sinteza Zilei, o relaxare a atacurilor adresate Preşedintelui Băsescu. Cum s-ar zice, se încearcă trimiterea sa, într-un con de umbră al uitării. Adică, îi lasă pe invitaţi să spună ce vor.

Apoi, normal, dacă vorbeşti de Majestatea Sa Regele, făcând apologia Monarhiei, nu-l poţi menţiona pe Preşedintele Băsescu. Este adevărat, nu încap două existenţe, în acelaşi spaţiu.

Ori Republică, ori Monarhie !

Mie, telespectator, emisiunea cu un asemenea algoritm, mi-a părut o tentativă de schimbare a macazului. Şi, fabulând, cred că nu este rău dacă se revine la Monarhie. Şeful realizatorului, ar deveni Premier, realizatorul, poate ministru la Culte, PDL-ul uitat, va recâştiga alegerile şi …„trai nineacă”.

Ce USL, ce naivul de Antonescu, orbit de mirajul Antenelor ? ce popor român, şi-aşa un nevolnic, ne înstare să renunţe la înclinarea de a se veseli din propria-i suferinţă, chiar dacă prin asta poate fi manipulat în mod penibil, către sinucidere.

Numai că, „naivul” de Antonescu, nu-i aşa imatur, cum îl vor Băsescu şi… alţii; deja, mi-a cam pleoştit mutrişora, cerându-mi, să mă hotărăsc, în ce luntre prefer.

Sau că imaturul, după Băsescu, Ponta strânge tot mai des, plin de autocontrol, din buze. Şi care oricât de arivist ar fi, nu poate uita cum binefăcătorului său Năstase i s-a întors spatele, şi PSD-ul a fost aruncat în opoziţie, când îi era lumea mai dragă. De s-a ajuns la nenorocirile de azi. Ba mai mult, discerne că i-aş duce de râpă, mirajul de prim- ministru, dacă voi vira iar ca atunci.

E tare grea viaţa, printre copii care au început să înţeleagă fatalitatea nevoii româneşti, de distracţie, prin tv-uri, la care, rating–ul este raţiunea existenţei !

Madi şi Onu