Arhive pe etichete: arogant

APRINSĂ!

Motto:” Ca să-i vezi individului,micimea, dă-i pentru o stagiune parlamentară, mărimea”!-parafrază Onu

 Încep cu o mărturisire: în viaţa mea, n-am gelozit mai puternic un bărbat, ca aseară pe Dan Şova.

Scăparea Oanei Stancu, faţă de acesta, „de a o fi aprins!”, mi s-a părut delirantă.

Am mai auzit de ochi daţi peste cap, de respiraţie întretăiată, de zvâcnete incitante, chiar şi de suspinul leşinului, dar de aprins, e prea de tot. Nici de încins, nu mi-a fost dat să aud.

Dar s-o luăm în firea lucrurilor.

După ce, la întrebările lui Gâdea şi ale Oanei Stacnu, Premierul s-a bâlbâit, cum l-a dus mintea lui tânără, a încercat, şi mai tânărul lui prieten de interes, Dan Şova (ministru sub Ponta, şi nu la Justiţie, cum era firesc pentru un om cu veleităţi de profesor de drept, ci la Drumuri parcă) să ne lămurească mintea greu pricepătoare, de parcă nu ştiam de la Preşedintele Băsescu despre corupţie, evaziune, delincvenţă, şi câte altele, poate uităm ce am vrut să ştim.

Dar, la o pauză de respiro, a tânărului „menestrel”, a sărit cine credeţi? Ei bine, drăguţa de Oana.

Doamneee…, ce femeie!

I-a tăiat-o scurt, cum că logoreea lui ipocrită, o face să creadă că-l are în faţă pe Videanu,şi-l rogă politicos, să nu se supere, dar asta a „aprins-o!”

Reacţia lui „făt frumos Videanu, alias Şova, a fost normală. A sărit în sus.

Eu, la fel, farfuria cu alune, a căzut, s-a spart, şi gelozia a intrat în funcţiune. Mai ales că, Oana nu e doar frumoasă, la chip şi minte,ci şi cu o educaţie aleasă.

Am încercat să-mi revin, căutând nişte gânduri mai de impact, să  mă facă să uit toxinele virusului geloziei, care m-a inflamat.

Am reuşit, găsind în cutiuţa cu antidoturi psiho-mentale, afirmaţia Premierului, cum că are ambiţia formării unui guven din tineri.  L-am înţeles, pentru că, cine era mai arogant şi închipuit şi zeflemitor,decât mine, la tinereţe, cine m-a făcut să-mi pierd uzul  responsabilităţii, dacă nu privirile furişe ale unor blonde tinere?

Apoi, ca un pansament analgezic, s-au aşternut, realizările friabile, ale tânărului premier Ponta, iar apoi, prestaţia, prea tânărului său coleg, întru ştiinţa Dreptului.

Şi asta, m-a liniştit pe moment.

Bineînţeles, şi strângerea cojilor de alune, ca şi cioburile bietei farfurii.

Azi însă, m-a reluat furia.

Mi-am căutat totuşi, un antidot, în scrierea acestui post.

Mare lucru, în viaţa omului, să ştie să scrie şi să socotească!

Ar putea ajunge şi Parlamentar, şi în Guvern, ar avea imunitatea minciunii, şi cine mai ştie câte. Recunosc, nu pre le am cu socotitul.

Dar la gelozie, mă pricep, „slava videanului Şova.”!

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

AROGANTUL ADRIAN NĂSTASE.

Vă amintiţi, cine l-a botezat”arogantul”, pe rafinatul cozeor?Presupun că nu  se mai ştie.

Dar, certamente „pistolarul verbal” Nea Nelu Cotrocelu.

Că  şi Domnia sa ca Preşedinte, era un om obişnuit, pe lângă verva spirituală a lui Adrian Năstase. Care este imposibil,  să nu te umilească în capitolul meschin al închipuirii, cum că dacă ai funcţia, deţii şi înzestrarea  pe care Natura, a scăpat să ţi-o hărăzească.

Că „om” e şi ea, Natura, nu? „Insulta” a ţinut, ca şi la „Golanii” din Piaţa Universităţii, ca şi la „măi animalule”,sau”prostănacul”! Că la noi, prind noncivilităţile.

Spre  ghinionul său, virusul insultei cotroceniste, prin deşeurile sale metabolice, s-a transformat în convingerea de a fi vinovatul din oficiu, cu sau fără probe.

Nu mai sunt sigur, dar pare-se că botezul, a avut loc, în contextul unor diferende cu  Preşedintele de atunci, care sugerase o lege de impozitare cu circa 80 de procente, a veniturilor nejustificate. Sau cu o problemă de îmbunătăţire a Constituţiei, la care, Adrian Năstase, n-a achiesat.

Realizaţi afrontul?

Adevăr sau impresie, şi eu am trăit umilinţa „aroganţei” lui Adrian Năstase. Mereu calm, stăpân pe sine, inspirat în răspunsuri rafinate, de „intelectual subţire”şi căruia nu-i poţi contesta superioritatea artei conversaţiei, m-am simţit uneori, pornit să-i strig în gând: „Arogantule!”   Până azi, când Radu Tudor, un interlocutor poate la fel de inspirat, dar mult prea dur cu neregulile, a făcut o apreciere de genul:

„Înseamnă, că Adrian Năstase, suportă ponoasele înzestrării native, de  a fi un interlocutor redutabil, la care fiecare intonaţie, complexează”.

Sau, ceva asemănător, care corespunde „tipar”, percepţiilor mele.

Ori,  să mi se fi părut? O părere personală, desigur!

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Râsu/Plânsu