Arhive pe etichete: audienţă

Şocant

Motto:”Mai bine pierd, decât să fiu mârlan!”-Klaus Iohannis.

Spuneam într-un articol, despre impresia plăcută pe care mi-a lăsat-o show-ul „Te vreau lângă mine” al Gabrielei Cristea pe Kanal D.

Mi-a plăcut la acest show, intenţia de civilitate exprimată de protagonistă prin avertizmentul de la începutul fiecărei emisiuni privind limbajul decent, din partea participanţilor.

Şi, în ciuda micilor abateri de la această exigenţă a amfitrioanei, totul se desfăşoară în limitele unei decenţe acceptabile.

Pentru că, fără a exemplifica, ele fiind ştiute de toată lumea, căutările de audienţă, cu ori ce preţ, prin insinuări şi care să creeze îndoială asupra corectitudinii unor personalităţi politice sau „personaje” din aşa zisa mondenitate, mi se par nu doar indecente, ci chiar calomniatoare.

Pe scurt, de când am descoperit-o, emisiunea „Te vreau lângă mine” îmi serveşte ca antidot eficient împotriva apetitului de a asculta elucubraţiile moralizatoare politic ale Antenei 3 .

Azi însă, am asistat la un început de emisiune, de-a dreptul bulversant, vizavi de consideraţiile mele de civilitate.

Mă voi referi în general, la participanţii care au distrus eşafodajul care mă entuziasmase pentru această emisiune.

O pereche din participanţii de ieri, au solicitat să se prezinte în emisiunea de astăzi.

Începusem să vibrez la captivantul inedit, pe care-l promitea solicitarea celor doi.

Gazda, emitea chiar ipoteza iluziorie, că ar fi vorba de o invitaţie la nunta celor doi. Realitatea. Fata, în entuziasmul ei , când au ajuns acasă, a făcut o glumă pe care masculul, cu toate ifosele lui nu a priceput-o şi a dedus că i s-ar pune un „belciug în nări”.

Iar prezenţa lor se datora , vezi Doamne, să arate ce taur sufletesc este el.

Fata, care prin entuziasmul ei din timpul paravanului, mă captivase, am înţeles-o în toate, să le spun eufemistic , inabilităţile.

Chiar şi în atitudinea ei de a-i cere „taurului” să-i înapoieze ceasul pe care i-l dăruise, în momentul cunoaşterii.

Oricum, urât,  meschin gestul ei.

Reacţia lui? Şi-a scos ceasul de la mână, ca şi cum ar fi vrut să i-l înapoieze, şi l-a trântit cu ciudă de s-a făcut ţăndări.

Atunci, a realizat Gabriela dificultăţile prin care trece decenţa emisiunii, şi i-a invitat să părăsească imediat, sala.

Nu înainte ca fiorosul să fi adunat resturile ceasului.

Interesante, dacă ar fi să asimilez gradena unui şanţ, opiniile clienţilor prezenţi.

Cu titlu de „haz de necaz”, trebuie spus că toate fulgerele au căzut asupra fetei.

Nu merită să încerc o relatare a lor, fie şi succintă.

Motivul pentru care scriu acest post este unul pilduitor.

Gestul individului mi s-a părut comparabil cu o formă de violenţă casnică,

pe care gazda ar trebui s-o incrimineze chirurgical,

prin interzicerea accesului individului respectiv, în emisiunea sa.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Paginide jurnal, Proză

EROARE DE STUDIO A3?

Din nou vremuri tulburi. Dar nu chiar atat, încât să nu aducă audienţă. De fapt, nu asta contează în ceea ce vreau să spun.Ci faptul că stăm foarte prost cu psihologia cunoaşterii caracterului.

Spre exemplu, eu înclin să suspectez  electoratul român, de lipsă de discernământ privind calitatea celor pe care-i votează. Am încercat justificări,privind circumstanţe atenuante, precum: descurajarea, blazarea, nepotismul, nepăsarea, necunoaşterea, indiferentismul, tare ce pot exista la persoane separate, izolate de cunoaştere, de supleţea minţii.

 Acum, mă gândesc să merg la psiholog, să aflu ce este discernământul, că sincer să fiu, constat că am dat-o în bară cu aleşii mei parlamentari.

Pentru ei, succesiv, m-am ciondănit cu neamuri, prieteni,  bloggeri, de-a valma, cu pieţari şi precupeţe, că Ponta şi Crin, sunt salvarea noastră, socio-eonomică.

Şi i-am votat.

Iar azi, nu mai am unghii de cât le-am ros de ciudă.

Dar, mă opresc, nu pentru publicitate.

M-a chemat soţia la tv, să ascult despre violenţele stradale din Turcia.

 Cică împotriva autoritarismului statului.

S-a pornit de la reacţia locuitorilor împotriva desfiinţării unui parc, petru construirea unui mall. Acu, înţeleg tâlcul vorbei:

”Mă, tu eşti turc?!”

Turcul are personalitate, o ştie pe-a lui, şi nu se lasă impresionat de nici o coabitare!

Păcat că n-am sânge de turc, deşi sunt dobrogean!

Dar, revin la o nedumerire, care mă frământă. Orientarea  electorală,  mi-a fost îndrumată de A3.

Oare, de ce  mi-au spus că Ponta va fi bun?

Le-a lipsit şi lor dicernământul, ca şi mie?  sau „suntem o apă şi-un pământ”, iar Ponta, nu are decât vina de a se comporta ca oricare român?

Aşa că, nu-i mai subapreciez pe cei de la A3, de inabilitate psihologică.

Îşi spun probabil cuvântul anii de interdicţie comunistă, a aportului psihologiei, în educaţia noastră.

Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

VOI FI DESCHIS!

N-am să ascund, că mă macină, accesările şi comentariile  puţine, la posturile mele. Această lacună, mi se pare asemenea dispreţului puterii, în a nu lua în seamă rezultatele investigaţiilor Presei, între care, Oana Stancu, e un vârf de lance.  Îmi place Doamna aceasta, pentru că eu nu mă simt capabil de valoarea lucrărilor  sale.

Ciudat însă, că şi Domnia Sa, vorbeşte cam singură. Nu văd impresionate, nici Opoziţia, nici Puterea, ca să se autosesizeze de neregulile strigătoare la cer, demascate despre aşa zise afaceri imobiliare, cu aparenţă frauduloasă, petrecute aiurea, în vai de năpăstuita noastră Ţară. Revoltat la culme, după ce mă îndopasem cu extraveral,am ajuns să mă întreb: dar când au început aceste activităţi?De ce nu s-a autosesizat nimeni, când totul se petrece sub ochii mai marilor noştri.

Foşti şi actuali!? E ca o boală contractată în timp, iar astăzi, îi constatăm  metastaza. Năucitor, nu? Şi atunci, cum să nu strige, acuzator,Puterea, împotriva Opoziţiei, din toţi rărunchii, până la nevoia de transplant, în Clinici străine? Că pe specialiştii noştri,  i-am discretat destul, cu nevoia  de a ne da deştepţi, cu orice preţ.

Gem talk-show-urile, de palavragii părelnici, despre câte-n lună şi-n stele nereguli, se petrec jenant, pentru demnitatea noastră naţională. Aduc însă audienţă.

Văd că nu ne lăudăm cu numărul de infracţiuni naţionale, rezolvate de media, ci cu audienţa adusă de relatarea acestor anomalii flagrante. Ce contează, publicitate să atragă! Păcat de capabilitatea Oanei Stancu. Şi de inutilitatea trudei sale! Să fie vorba de o complicitate generalizată? Mă opresc! Am terminat extraveralul, iar neliniştea mea, nu ajută cu nimic, la disiparea răului.

Mă conserv, pentru momente mai propice,  care vor veni  curând, după alegerile generale!

Aaaa! Audienţa mea? Ce contează, când oameni incomparabil mai valoroşi, sunt ignoraţi???

Madi şi Onu

Un comentariu

Din categoria Râsu/Plânsu