Arhive pe etichete: BIRD

PASIUNI, 9 Conexiuni

Cu Dona, nu m-am mai întâlnit.Predări urgente de proiecte de irigaţii, pe care Ceauşescu le voia finanţate de Banca Mondială, pe atunci BIRD (Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare), nu-mi îngăduiau escapade sentimentale, cel puţin, psiho-mentale. În clipele în care îmi savuram cafeaua fierbinte, mă gândeam la Dona şi la soţul ei.
În aburii ei, îi vedeam îmbrăţişaţi, în zvârcoliri pătimaşe, la care mă holbam probabil ciudat, încât un coleg, mi-a şi spus:
-Onu, poate ar trebui să te odihneşti?
-Aa, nu, mă gândeam la ceva interesant pentru mine. Strict personal. Şi,într-adevăr, mă întrebam, de ce m-o fi impresionat atât de puternic, suferinţa acelui bărbat.
Ştiam că uneori, am şi eu asemenea crize.
Mă gândeam la suferinţa mamei, din cauza frumuseţii tatălui meu( vezi Gelozie).  Un soţ, de altfel, la locul său, dar supus deseori, agresiunilor colegelor, care îşi permiteau exagerări care frizau maladivul.
Aşa, spre exemplu, o colegă a tăbărât pe el , zor nevoie că ea divorţează şi-l vrea de soţ. Tatăl meu, era un băiat fin, şi i-a cerut să se liniştească. Nu s-a gândit la anomaliile unui psihic scăpat pe imaşul unor emoţii nestăpânite. Într-o zi, s-a trezit cu colega de gât, încercând să-l sărute. Împingând-o surprins, ea a căzut şi şi-a fracturat un braţ. Zarvă mare, că domnul Director a bătut-o pe doamna învăţătoare. Cineva…,binevoitor, cum mereu se găsesc dintre aceştia (ca şi foştii securişti deveniţi patrioţi din senin) , l-a sunat pe soţul victimei care până să se desmeticească tatăl meu, i-a dat un pumn, din care, i s-a rupt un dinte.
A fost tărăboi mare, care pe tata, l-a costat nu numai dintele rupt, ci şi o despăgubire dată victimei, mult peste valoarea îngrijirilor medicale, necesare vindecării fracturii respective.
Cunosc tărăşenia, de la mama mea, foarte mândră de altfel de soţul său, cu toată suferinţa generată de gelozie.
Mi-am dat seama, de câte ori, auzeam câte o săteancă venită cu probleme, la noi:
„Coană moaşă, că frumos bărbat mai ai!”

Foarte interesant, că în acele clipe, mama zâmbea, tare mulţumită.

Probabil, atunci, suferinţa geloziei devenea reversul său, „fericirea”(va urma)
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

TOT NOI

Adică, tot despre noi! Azi, mă simt execrabil. Ieri, n-am scris, ca să o evit pe Bianca. Altă temă, nu am, aşa că încerc o abordare despre mine, ca prototip românesc. Simt o nevoie acută, să –mi pun poalele-n cap, să nu mă dezic, de sorgintea mea sacră. Văd pe la unele chioşcuri de cărţi nişte titluri, cum că pe la noi , prin munţi, ar exista un nucleu energetic, simbolizând vezi Doamne naivitatea că am fi o ţară hărăzită, că făcând cruci şi plecăciuni- mătănii, parcă în faţa domniei banului, ne-am asigura fericirea, pentru golul sufletesc.Asta cred că este adevărata dramă a Biancăi. Setea nestăvilită a media, de a lua banii proştilor amatori de răul semenilor. E drept, impulsul atavic, al satisfacţiei răului altuia, acea dorinţă a morţii caprei vecinului,  nu ne permite  conştientizarea  că suntem pe drumul pierzaniei europene, prin strămoşeştile noastre plăceri, cultivate rentabil, pe solul fertil al infertilităţii noastre. Îmi amintesc de o  colegă, mare amatoare de bancuri, sub orice formă. Până la scadenţă: predarea proiectului, când toată lumea,  era vinovată, pentru termenele invocate. Istericalele, atingeau paroxismul. Iar de credite BIRD, noi românii aveam nevoie, nu ei, creditorii.

Să fie Bianca, vinovată de  nevalorificarea creditelor nerambursabile europene?

Să fie vinovaţi britanicii de îndoiala asupră-ne, în perspectiva migraţiei forţei noastre de muncă?

Să fie tot Bianca, motivul?

Să nu aibă tv română subiecte pentru orientarea noastră către preocupări demne,de prosperitate socio-economică? Audienţa, ar avea mai puţini gură cască, dar în timp, s-ar restrânge şi gură cască din ţară!

Şi nimeni, nu ne-ar mai arăta ofuscat, cu degetul.

Cu condiţia să ne respectăm şi noi înşine!

Onu

Argument final, trist:

Kanal D face un sondaj.

Pe cine preferaţi:pe Bianca sau pe Mihai Eminescu.

Pe Bianca, răspund entuziast în cor, elevii români.

48 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Patria, Râsu/Plânsu

CEAUŞESCU vs BĂSESCU

 Motto: ”Doar posteritatea, consacră valorile” – Anonim

Privesc la TV, delegaţia F M I …

Din spusele premierului Boc, Traian Băsescu, a avut ”un rol foarte important”, în negocierile cu FMI, în special, în ce priveşte viitoare investiţii (din Gândul de azi 2 noiembrie 2010). Cu admiraţia că s-a luptat cu nişte zmei financiari, ţinându-le piept, privind priorităţile investiţionale, mi-am amintit şi eu despre nişte asemenea zmei financiari”, pe care i-am cunoscut cândva, în alte condiţii …

 Era pe timpul lui Ceauşescu, dispreţuit de toţi politrucii de ieri, aleşii postrevoluţionari, de acum … Azi, nu-i cunosc, pe  negociatori, decât de la TV. Cu figurile lor grăsunii, care-mi amintesc de povestea lui Ion Agârbiceanu: ”Paştele, ca Paştele, Crăciunu-i Sărbătoare !”. Mă indispun uşor… Privind-i pe cei de azi, voi relata o experienţă, cu asemenea inspectori, eu nefiind nici Preşedintele, nici Guvernul României ! Doar un modest Director de Proiect !

Delegaţia specialiştilor de atunci, ai Băncii Mondiale (Misiunea BIRD), invitată, pentru acordarea de credite în valută (dolarul fiind la modă) pentru investiţii în agricultură, era compusă din diverşi specialişti: doi asiatici, din care unul japonez, un francez, o poloneză …şi nu-i mai ţin minte, deşi amabilitatea lor, era desăvârşită. Ca să acorde creditul, Misiunea BIRD voia să ştie tot; să fie sigură, dacă investiţia preconizată, avea o bază temeinic fundamentată tehnico-economic.

La un moment dat, agasat de insistenţă, Şeful Misiunii, cu un gest iritat, care nu i-a scăpat acestuia, i-am spus translatorului, că dacă nu-i place argumentaţia mea, să fie ca el, că eu nu pot ticlui cifre, la dorinţă. Traducându-i- se, a sărit ca ars. “Nu, de ce spui aşa, eu nici în glumă n-am să-mi permit să mă amestec în treburile voastre, nici tehnico-economice, nici politico-organizatorice”. Şi când i s-au facut ochii cât cepele, am înţeles, că e pericol să suspende negocierile. Şi că nu mi-ar fi deloc bine ! Poate că în disperare de cauză, subit, cu un gest categoric, de  “ajunge!!!”, i-am zis translatorului: spune-i că-l rog să se liniştească, pentru că, am vrut să văd, dacă-mi merge cu el ! Şi dacă vrea, îmi fac mea culpa”. Ce înseamnă diplomaţia internaţional exersată ! Simultan cu traducerea, i-au dispărut cepele din ochi, si cu un zâmbet larg, gen emo-smile, şi cu braţele deschise, ca emo big-hug, mi-a spus: “Bine, îmi placi, şi te cred. Să continuăm. Poate că şi eu, am insistat prea mult, la detalii !”.

Sigur, momentele şi sumele, în joc, nu se compară, dar azi, ce văd ? Nişte contabili, după cum spunea Ludovic Orban, îşi permit să ne dea nouă sfaturi socio-economice, în ciuda prezenţei Preşedintelui României, Domnul Traian Băsescu, în faţa căruia tremură, parcă în criză de Parkinson, tot spectrul portocaliu al României !

PS: Să mă înşel, că dacă erau în faţa lui Ceauseşcu, domnii contabili, nu şi-ar fi permis asemenea ingerinţe, ca urmare a imensei prestanţe, a personalităţii acestuia ?

Onu

48 comentarii

Din categoria Politică