Arhive pe etichete: biserică

PAROXISM

Ieri, ina15, s-a arătat surprinsă, parcă neplăcut, de prezenţa Biancăi, pe blogul meu. Acu, dacă mă gândesc, are dreptate. Dar dacă mă gândesc mai bine,  o indiferenţă din partea mea, ar echivala cu un soi de nepăsare, un gen de nesimţire/indolenţă, faţă de comportamentul concetăţenilor mei chiar vizavi de de sine.  Deşi se spune că gândul acţionează instantaneu, văd că „biancaisteria” tinde să atingă paroxismul.

Nu mai departe de zilele trecute, am observat la Cristian Brancu, accente, bine dozate, de dezacord cu interlocutoarea, care probabil fusese invitată pentru ponegrirea Biancăi.

Acu.., mă întreb şi eu, dacă mie, mi se pare că soţia lui, are ochii cam alunecoşi, o pot suspecta de infidelitate faţă de el?

Sau, cum s-ar simţi el, dacă asupra soţiei lui, o Doamnă indiscutabil onorabilă şi , în opinia mea, în afară oricărei bănuieli, soarta ar întina-o în maniera gesturilor lui calomniatoare, privind-o pe Bianca?

Probabil că ar reflecta , şi ar conchide, că, mai bine un ban mai puţin, dar o conştiinţă mai  controlată.

Ieri, însă, tot la acelaşi post, Mihai Morar, stimulat de simularea leşinului, a organizat adhoc, un circ stars, de m-am întrebat în sinea mea, dacă nu cumva, este şi el, vreun talent nativ.

Cu concursul, artistic, benevol probabil, al rudei Oanei Niculescu Mizil,  al unui vocalist, mai degrabă, decât cântăreţ, şi cu ajutorul   unor pseudoactriţe de duzină, a  organizat un „muzical” jalnic, la care, în entuziasmul lor artistic, fetele, mai, mai să rămână goale.

Iar el, cu un aer tâmp, exulta de autoadmiraţie.

Ce mai conta omul Bianca?

Mă opresc aci, cu filozofarea, că dacă biserica are într-adevăr grijă faţă de om, mă uimeşte neincriminarea  din partea Înaltului Cler, a unor asemenea  atitudini.

Că nu vor fi respectate, n-ar fi rău, de ştiut, cum ne raportăm  la ipocrizia cu iubirea creştină, faţă de aproape.

Oare, relatările despre înţelegerea Magdalenei de către Isus, să fie doar poveşti biblice?

Oare morala creştină, despre iubirea faţă de om, să nu aibă nici un impact, asupra acestor indivizi, iar semnul crucii, să fie o blasfemie?

Onu

Reclame

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

DARWINISM

Nu ştiu cum priveşte Biserica, teoria evoluţiei. Eu însă, o văd cu ochi buni, fără să-mi afecteze încrederea în bunul Dumnezeu.

Iar cine este ACESTA, s-ar putea să ne despărţim, în înţelegeri diferite, asupra conceptului de energie.

Personal, accept divinul sub forma energiei cuantice. Mai pe înţelesul meu: Nimicul, Invizibilul, Necunoscutul, Nefăcutul sunt energia divină, din care s-au născut toate. Şi lumina, şi aerul, şi apa, şi Viul. Iar după ce ACESTA, şi-a împinit menirea, pentru continuarea lor, să le fi organizat, a intrat în funcţie, darvinismul.

Când spun menirea, nu mă simt în apele mele, prea este covârşitoare energia divină.

Iar pentru a o trăi, nu trebuie să mă aflu într-un lăcaş sfânt. Divinitatea există pretutindeni.

Ce păcat însă, că evoluţia se desfăşoară atât de lent.

Mă refer la aspectul socio- comportamental, pe care nici politica nu este în măsură să-l influienţeze.

Mă frământă tema darwinistă, de câteva săptămâni bune, de când a început anveloparea blocului nostru. Din câte ştiu, acesta, a fost populat cu sărăcimea de la ţară, în vederea creşterii procentului de urbanizare.

Credeţi că s-au adaptat mentalitar, mediului urban?

Draci! Au rămas şi ei şi produşii lor, aceeaşi cârcotaşi, porniţi împotriva celor mai realizaţi decât ei, adică  chiaburi,  şi, de ce nu, moşieri, parveniţi prin exploatarea celorlalţi.

Adică, ambientul schimbat, nu a avut nici un efect asupra stării lor psihomentale.

Şi asta, pentru că, nu avem curajul luării unei poziţii, faţă de aberaţiile atitudinale.

Probabil, e în firea omului.

În acest sens, îmi amintesc o poveste, nu cu români, dar tot despre involuţia umană, la umbra Mefistofelesului din natura sa.

Eram în Mozambic, în delegaţie profesională.

La un moment dat, Samora Machel, şeful statului, exasperat de creşterea delincvenţei în Maputo, capitala ţării, a hotărât să expulzeze parte din noroiul social, în nordul statului, spre a fi reeducaţi.În câteva luni, nordul s-a adaptat mizeriei din sud.

S-au înmulţit fărădelegile, şi proporţional, bolile venerice. Experiment social ratat,  ca şi urbanizarea socialistă.

De aci, concluzionez, că  din asemenea  apucături parvenitiste, s-au selecţionat, politrucii, securiştii, torţionariii, şi toată gunoiştea aşa zisă comunistă, cu toate consecinţele ştiute. Despre perpetuarea cărora, găsită  într-o carte ,  voi mai reda informaţii ce par inacceptabile, pentru o minte  normală.

 O carte, recomandată mie, de către cineva, a cărui erudiţie, aproape o invidiez.

Onu

12 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Politică

DUPĂ!

Pe blogul deosebit, al Adeenei, am citit un articol valoros.

Nu reproducere, nu reverie sterilă.

Întitulat „Cea Mai Mare Stea”, materialul  evocă  postfactum întâlnirea absolut spontană, cu un personaj,a cărui prestanţă i-a impus. Nu ştia cine este. A rămas cu senzaţia imaginii unei existenţe  de  factură  istorică. Târziu, a înţeles că era vorba de Sergiu Nicolaescu.

La prezentarea  incidentului  declanşat de credincioşimea revoltată că nu i s-a dat voie, să-şi ia rămas bun de la ultima înfăţişare a ilustrului om de artă.

Capacul sicriului, fusese bătut în cuie, la solicitarea muribundului.

S-au estompat murmurele de nemulţumire la adresa bisericii, care nu ştiu, dacă la rândul său nu a fost obiectul excesului de zel al presei, de a ne prezenta cât mai savuros o ştire.

Spectacolul civilizat al dreptcredincioşilor veniţi să primească binecuvântarea noului Papă, mi-a amintit de penibilul reacţiilor care au avut loc, l a incinerarea lui Sergiu Nicolaescu.

Este motivul pentru care încerc să reflectez asupra bunelor servicii ale instituţiei clericale, în activitatea de educaţie în spiritul moralei creştine, a însuşirii şi îndeplinirii celor zece porunci, ca să nu asistăm la atâtea nereguli,  generate tocmai de necunoaşterea  şi poate chiar de ignorarea lor voită.

Ajuns aci, văd o mare similitudine între Biserică şi Parlament. Parlamentul scoate legi, dar cum se aplică, îi este indiferent. Biserica, face agheazmă, dar rămâne indiferentă la înghesuiala pentru primirea ei.

Biserica face, cununii, botează, dar Dumnezeu cu mila, despre cum acestea se derulează în viaţa curentă.

Divorţurile şi abuzurile în familie, abundă.

Biserica sfinţeşte, contra cost, locuinţe, instituţii, dar acestea rămân spiritual, în grija nimănui.

De aceea cred că instituţia bisericii, ar trebui să-şi reconsidere temelia, aşa cum se gândeşte reducerea numărului de parlamentari la 300, sau aşa cum se revizuieşte Constituţia.

Altfel, inevitabil,cele zece porunci, vor fi formale, iar moralitatea creştină, va rămâne la fel de îndoielnică sau absentă.

Madi şi Onu.

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză

CASA PRESEI ŞI PATRIARHIA.CE MI-A ADUS.

După ce am scris postul cu tema „hoţia, presa şi biserica”, fără mare succes de public,vecina mă întreabă:

-Şi chiar crezi că se poate face ceva?

-Da, răspund eu. Ai auzit de Terente?

-Da, ăl de a violat-o pe coana preoteasă?

-Exact! Şi pentru care, preotul l-a blestemat în faţa oamenilor, ca pe un păcătos, ce nu mai trebuie apărat de jandarmi.

Ei bine, fără sprijinul credincioşilor revoltaţi de încălcarea „Poruncii a zecea”(Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău),  Potera l-a dibuit în scurt timp.

– Şi astfel, cinstea coanei preotese, a fost spălată! Zâmbeşte tâlcuit interlocutorea.

-Aaaa, deci ştii?

-Am auzit şi eu; e ceva instructiv, nu?

–Ei, iată că blamul preotului, a funcţionat.

Mai mult, cred că dacă biserica doreşte,  ar putea în colaborare cu Guvernul, să facă liste de hoţi, spre informarea tuturor celor cinstiţi.

Sau prin care să se ceară pedeapsa divină a păcătoşilor.

Cu alte cuvinte, să fie mai aplicată, împotriva urmărilor comunismului, „de formare a omului nou”!

Poate şi acest scop, îl aveau cele treizeci de milioane de roni, pe care intenţiona să-i doneze Bisericii, domnul Ungureanu, înainte de a-şi da obştescul sfârşit de premier?

–Vecine…, abţine-te, în curând, ai să te gândeşti la nişte măsuri inchizitoriale, împotriva hoţiei.

Şi nu mi-ai mai place. Apropo, ce-ai zice să ne jucăm  de –a Terente?

-În care  să încalci Porunca a zecea?

-Văd eu, tu încearcă măcar!

N-am rezistat păcatului!

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie

DESPRE HOŢIE, CU VECINUL

 –Vecine, iar încearcă să ne fure plasa de la gard.

-N-avem ce face, îmi răspunde acesta, dacă acei de la REMAT, primesc vechiturile.

-Dar ar trebui o reglementare, să n-o mai facă, spun eu.

-Imposibil, hoţii, le dezmembrează, de nu se mai ştie, din ce provin.

-Cum dacă este o bucată de fontă, sau una de sârmă, nu se poate presupune de unde provin?

-Eu aşa cred.., da lasă că Ponta, va desfiinţa hoţia! Mă persiflează el. Îl gratulez pentru isteţimea aruncată, cu un zâmbet strâmb.

-M-am lămurit, şi cu tine, de-aia mergem în coada civilizaţiei, unde, chiar dacă se mai fură, se mai şi munceşte.

Răutate deliberată, el fiind şomer. Când pe faţă, îi apar pete de furie, adaug:

-Doar nu din cauza lui Ponta, eşti şomer?

-Nu, dar toţi sunt  la fel!

Ascultându-l, mă gândesc: poate totuşi Preşedintele are dreptate!

Şi la muncă, o fi fost la fel?

Iar ca el, or mai fi vreo 5 milioane, care gândesc astfel?

Cum să instaurezi cinstea, normalitatea?

Ce ar putea face Biserica? Tot  liberalismul, şi Justiţia, rămân speranţa civilizării noastre.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie

NEDUMERIRE …

Priviţi foto şi apreciaţi:

Prea  Înaltul  Cler este  îngăduitor, milos, dispreţuitor sau cu Frica de Domnul ?

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Educaţie, Râsu/Plânsu

Proloagele de la Ohrida

„Oare de ce unii oameni, educaţi la şcoli înalte şi botezaţi în Numele lui Hristos, se îndepărtează de creştinism şi se dăruiesc cu totul filozofiei şi teoriilor omeneşti, afirmând că ele conţin mai mult adevăr decât creştinismul ? Din două motive se întâmplă aceasta: fie dintr-o înţelegere cu totul superficială a creştinismului, fie din cauza păcatelor.

Trei turle si o religie Braila-1

Foto: Răzvan Voiculescu

Mintea superficială nu-L poate primi pe Hristos, ea fuge de El precum criminalul de curtea de justiţie. Creştinii păcătoşi şi superficiali au fost de-a lungul timpului tot atât de revoltaţi împotriva creştinismului ca şi păgânii. Celor superficiali şi culpabili le-a fost întotdeauna mai comod să se scalde în băltoaca noroioasă a cugetării omeneşti, decât să se arunce în adâncurile riscante ale lui Hristos. Pe cei care Îl urmează cu credinţă, Hristos îi cheamă mereu la adâncimi tot mai mari, precum i-a spus Sfântului Apostol Petru: Mână la adânc (Luca 5:4). Sfântul Marcu Ascetul zice că legea lui Dumnezeu se pricepe în măsura în care împlineşti cu fapta sfintele porunci ale lui Dumnezeu: ”Ignoranţa îl face pe om să grăiască împotriva a ceea ce îi este de folos, iar obrăznicia înmulţeşte păcatul””.

„Proloagele de la Ohrida” – de Sfântul Nicolae Velimirovici

11 comentarii

Din categoria Credinţă