Arhive pe etichete: Bismark

Săracul!

În loc de motto: ”Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din urna electorală”.-Anonim.

Sărmanul de mine, vreau să spun

În trecere pe lângă televizor, am văzut un reportaj realizat de Kanal D.

Anume,despre parcarea haotică a autoturismelor într-o localitate.

Pe trotuare, pe locuri libere, pe lângă clădiri.

Şi asta, ca urmare a interzicerii ridicării maşinilor parcate ilegal, luată de nu ştiu cine.

Receptiv, legiuitorul cu doleanţele contravenienţilor.

Iar se ştie, întotdeauna contravenienţii  sunt cei care vociferează vehement împotriva disciplinei şi ordinii publice.

Poate dacă înainte aş fi vociferat că nu este benefică ridicarea maşinilor parcate în locuri interzise, ca o măsură exagerată, acum, după cele văzute, cred că ridicarea maşinilor este o măsură blândă.

Mai mult, pentru contravenţia respectivă eu aş suspenda temporar permisul şi i- aş aplica şi o amendă, să-i tai cheful de încălcare a regulii convieţuirii civilzate, să priceapă specimenul respectiv, că în societate nu este de ţeasta lui.

Şi că dacă aspirăm la un nivel de trai demn, să învăţăm să ne comportăm demn, faţă de semenii noştri, faţă de civilizaţie.

Scriind aceste rânduri, mi-am amintit de ce l-am votat pe Iohanniss.

Din cauza unei fotografii dintr-o carte de istorie.

În foto respectivă, sub titlul: ”Bismark conduce Reichstagul”, figura lui Bismark mânuia un harapnic, deasupra unei săli, cu oameni aplecaţi, parcă îndoiţi de trecerea unui uragan.

Foarte sugestivă poză.

Probabil naţia germană, fără Bismark s-ar fi comportat ca şoferii arătaţi de Kanal D.Vreau să spun , că fără chirurgia legii, nici noi nu vom scăpa de mentalitate de bravadă, rămasă după pseudocomunismul prin care am trecut.

Ei bine, eu mi l-am imaginat pe Iohannis ca pe un Bismark de care am fi avut nevoie.

S-a dovedit însă mânuitor de harapnic numai  pentru a i se face, bâzâie unele antene, un dormitor de 70 de metri pătraţi.

Probabil pentru statura lui Bismark.

Spre decepţia mea!

Dar şi pentru alte motiv.

Motive, mai corect spus.

Primul a fost zeflemeaua cu care Ponta şi-a tratat contracandidatul. Ceva în genul „vox populi”

Nu mai repet bancurile de prost gust pe care le-a proferat.

Apoi, atitudinea discriminatoare etnică şi religioasă, în care a implicat şi politicul.

Sper că de la lansarea de la Craiova, lumea şi-o mai aminteşte pe Primăriţa Craiovei, PSD-ista Olguţa Vasilescu, clamând:

–”Să alegem un român de-al nostru!”, cu trimiterea subliminală la etnicul sas Klaus Verner Iohannis.

Într-o competiţie îţi arăţi caracterul demn sau infect, după cum îţi tratezi partenerul de dispută. Dar vai, ce decepţie că „petele” lui Ponta, le-au estompat înşelător, pe ale lui Iohannis!.

Onu

Reclame

10 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă.

HOŢII DE ENERGIE

 M-am trezit cu o senzaţie de greutate pe suflet. Ca să mă eliberez de ea, trebuie să-mi descarc neapărat sufletul de povară.   Iar povara este mâhnirea că în postul Bismark, am folosit greşit un cuvânt  care a indus poate sensuri şi senzaţii neplăcute. Este vorba de „poetic”, în loc de „liric”, fapt ce ar fi putut produce confuzie, în rândurile poeteselor mele preferate.

Şi mă refer, în special, la Eda, un suflet de o delicateţe frumoasă, dacă nu comit o greşeală lingvistică.

Sau  de ce nu la Lala, prietena de admirat a Edei. Acum, când scriu, realizez, că  oricum, am greşit, nefiind problema mea,  preocupările nonsens sufleteşti ale semenilor, cât nu se gândesc  la rău, ca în cazul dezaxatului de Iaşi,  surprins cu o bombă artizanală, asupra lui, pentru a arunca în aer, Universitatea.

Dar conform proverbului, că „tot răul spre bine”, am descoperit cu această ocazie, că sunt citit de o lepădătură mocnind de invidie, nefiind probabil capabil să lege două cuvinte, fără să nu otrăvească ambientul în care-şi târâie existenţa imbecilă.

 De aci, titlul postului.

Gândul că această căpuşe, iar se va delecta cu textul meu,  îmi produce un dezgust insuportabil, şi mă trimite la ura  invidioasă a aşa zişilor politruci socialişti, împotriva acelora care-şi rostuiseră viaţa în mod onorabil.

Sper că se înţeleg scuzele implicite, adresate tuturor celor pe care poate le-am mâhnit, cu eroarea mea de exprimare.

La final, aş relata o întâmplare din copilărie, pe care nu ştiu s-o interpretez.

Eram în curtea părintească, plină cu orătănii. Un căţel, adus de mine, de pe stradă, din milă, a început să mănânce puişorii proaspăt ieşiţi din găoace.

Furios la culme, l-am bătut cu o jordie, plimbându-i pe sub bot, puiul proaspăt omorât .

 Am uitat incidentul, căţelul convins de bătaie, că nu-i prieşte gustul de pui.

Într-o zi, mă simt muşcat de picior, cu o furie de politruc comunist. Mârâind şi trăgând parcă în disperare, căţelul meu luat de pe stradă, dar dezvăţat cu jordia să mai atace puişorii de găină, parcă voia să mă termine.

 Până să iasă mama din casă, la răcnetele mele, scroafa din curte, l-a înşfăcat pe atacator, care urlând de durere, şi-a deşcleştat fălcile, şi mi-a dat astfel, drumul. L-am văzut îndepărtându-se, împlecitindu-se.

 Muşcându-l, scroafa, îi zdrobise bazinul. N-a mai fost nevoie să intervin. În câteva zile, a murit, urlând lugubru.

Mi-am amintit întâmplarea, după gunoiul politruc, de ieri.

 Nici azi, nu-mi explic, reacţia scroafei. Poate speriată de ţipetele mele disperate, într-un gest reflex, de mamă?!

Poate scărpinatul zilnic, pe coamă, la care grohăia uşor, mulţumită de plăcere.

Încă nu-mi explic. Dar nu uit!

Onu

64 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

SARDINE

Ieri, a fost o zi fatidică  pentru mine.

Dintr-o eroare tehnică, mi-am anulat ultimile două posturi. Le regret mult, pe ambele, întrucât au primit un număr , mulţumitor, după mine, de steluţe.

Probabil că aşa ratează toţi infatuaţii, pleznind de prea multă încredere în sine.

Asta, e spre şansa onoraţilor mei cititori, şi după lectura postului, sper că îmi veţi da dreptate, cu zâmbetul de satisfacţie, pe buze.

Aşadar, prietenilor  din blogosferă, le ofer un dar, mai valoros decât sute de steluţe.

Sub forma următorului Sfat!

“Ca să fii mereu cel  mai  frumos, există  un mic secret al frumuseţii, care valorează greutatea noastră, în aur.

Dacă am înţelege că a mânca o conservă de sardine sau somon simplă, ieftină, oferă un ten cu strălucire, fineţe şi supleţe de neegalat, efect pe care nimic altceva din lume nu îl poate produce în aceeaşi măsură, (apropo, să fie consumate şi pielea şi oasele.), aceste alimente ar dispărea pur şi simplu de pe rafturile magazinelor.

Aţi vedea o adevărată goană spre raionul de peşte”.

(Din”Veşnic  tânăr” de dr. dermatolog, Nicholas Perricone).

Este vorba, de fapt, despre miraculosul omega-3, cât şi despre seleniul,conţinute de acestea.

Pentru economie de răbdare, în următorul post, voi relata, cazul medical al cancelarului de fier Bismark, numele căruia este indisolubil legat de Germania.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate