S-a sfârşit, actorul-imagine veridică a ţăranului român, ION.
Dumnezeu, să-l odihnească!
Apropo, o minimă consideraţie:
Eroul lui Liviu Rebreanu, în accepţia mea, întruchipează esenţa personalităţii româneşti.
Transpus în plan ideologic, aşa, îmi închipui liberalismul: emblematic, în convingerile şi iniţiativele sale antreprenoriale.
Mi-e ciudă, pe corpul medical, şi chiar de ar fi să-mi atrag oprobriul său, nu pot înţelege defensiva şi capitularea acestuia, în faţa necunoscutului unei boli incurabile.
Poate unde mă aflu sub impresia atotputerniciei vindecătoare a Divinităţii Naturii, nu cred că medicina, trebuie să abandoneze spiritul de a-i desluşi tainele. Fie şi din acel concept al iubirii, obsesiv invocat în baza conţinutului său umanist. Sunt prea copleşit de vestea plecării actorului , pentru a-mi aduna gândurile, în cele câteva ipoteze asupra originii bolii sale, şi ale căilor de urmat, spre a le fi suprimat.
Madi şi Onu
