Arhive pe etichete: cafea.

Facerea de bine…

Motto:”Facerea de bine.. violare de mamă”

Dimineaţă. În timp ce cu soţia ne sorbim pe îndelete cafeaua, discutăm lumeşti, adică, româneşti.

Viorica îmi spune revoltată că i s-a reproşat de către o locatară că deşi nu a locuit în apartament, fiind plecată în concediu, a trecut-o la plata gazelor.

–„Măi, nici nu m-a anunţat, şi apoi este vorba de 2-3 lei de persoană pe lună”. Mă minunez de cele aflate, şi-mi amintesc despre persoana respectivă, că i-am recomandat cândva un tratament naturist. Mai mult, că i-am auzit adresarea mojicească faţă de Viorica, pe această temă.

Ca la un semnal magic, îmi amintesc de o altă vecină, căreia i-a m recomandat un unguient antialgic, adus mie de către Madi, din Italia.

Un produs homeopatic, pe bază de arnică .

Efectiv miraculos. Suprimă durerea instantaneu. Îi dau tubul meu cu unguient, pe care mi-l restituie la insistenţă.

Bineînţeles, cam o jumătate din tubul pe care i-l împrumutasem.

Cred că şi-a oprit o rezervă calică.

În fond, dacă şi-au găsit naivul, de ce să nu-l trateze ca atare?

Urmare efectului, mulţumiri peste mulţumiri.

Culmea, peste câteva zile, în urma unor reparaţii curente efectuate de RADET s-a întrerupt furnizarea apei calde. Cine credeţi că ne-a sunat, şi cu o falcă în cer şi una-n pământ, îmi vorbea de rău soţia, că din cauza ei, blocul nu are apă caldă.

Încerc să-i explic o eventuală cauză a întreruperii apei calde, dar nimic. „Doamna”,, nu şi nu, că să-şi facă treaba şi să-i someze telefonic pe cei de la RADET să ne dea apa caldă.”

Şi se desfăşura turuind de neoprit. Într-un răgaz de respiro, i-am trântit un calificativ privindu-i intelectul, şi am închis.

Amintindu-mi aceste reacţii, îi spun Vioricăi:–„Constat, că de câte ori ajut pe cineva, se întoarce împotriva mea prin tine.” N-am s-o mai fac!

–„Sper să uităm discuţia de astăzi”, îmi replică Viorica.

Onu

Reclame

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu

PASIUNI, 4.

-Da, vă rog, Onu la telefon
-Bună ziua, sunt Dona, fata din trenul de la Slobozia.M-am gândit să te sun, să-ţi propun să bem o cafea la Lido. E acolo, lângă voi.Uimit de viteza cu care îmi aflase teefonul, am acceptat.
Vocea puternică a fetei, cu inflexiuni grave, mi-a plăcut.Biroul meu, era la doi paşi de hotelul Lido.
Am acceptat. În local, o tipă roşcată, m-a întâmpinat cu un surâs plăcut. Mi-a întins încântată mâna.
-Mă recunoşti?
-Nu eşti de uitat!De ce ţi-ai vopsit părul?
– Am văzut cum în compartiment, trăgeai cu ochiul la colega mea, şi m-am gândit că ţi-aş  place mai mult.
Era proiectanta din grupul pentru care intervenisem în tren. Comandase o cafea şi un coniac.
Am procedat la fel. Mi-a povestit amuzată, că după incidentul din tren, colegul care o hărţuia, s-a liniştit.
-S-a speriat, a crezut că eşti securist, şi cum până atunci, făcuse nişte bancuri deocheate, a cam sfeclit-o.
-Interesant, dar tu nu –ţi faci probleme, sau nu ai nevoie de un sprijin pentru vreo plecare în străinătate?
-Hai, gata cu prostiile , aş vrea să fim prieteni.Tonul ei ferm, fără drept de replică, mi-a impus.

-Bine, dar cum facem?
-Simplu, te invit la mine în garsonieră, bem o cafea, un lichior, şi ascultăm muzică. Ştii să dansezi?
-Nu prea grozav, însă în intimitatea pe care mi-o propui, sper să mă descurc.
-Ne vedem Duminică la prânz, la intrarea în Cişmigiu, în faţa Primăriei? După o aşteptare de peste o oră, apare şi fata.
Îmbujorată, furioasă, şi înjurând copios, îmi spune.
–Scuză-mă, mi-a lovit un tâmpit maşina şi până a venit Miliţia, până au constatat…. Am ajuns la ea, unde am rămas peste noapte. Locuia într-o garsonieră, într-un bloc din dreptul pieţei Matache, la ultimul etaj. (va urma)
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

LA O CAFEA

Dimineaţă! Cu soţia, ne bem liniştiţi cafeaua.

-Eşti obosit, sau uşor trist? Mă întreabă ea, cu un aer mucalit de îngrijorare.

 O cunosc bine, şi mă aştept la o şotie.

–Nimic special, mă gândeam aşa! Îi răspund eu.

–Vrei să-ţi vorbesc despre Bianca?

-Aaa, asta era! Murmur eu, amuzat, şi o stimulez:”spune, spune, te rog, nu mă mai tortura!”

 Ştiu că soţia mea are un umor subtil, nenociv, cum este aspirina tamponată.

Spre exemplu, eram internat, motiv pentru care am căpătat o constipaţie cumplită.

Într-o zi, după o altă încercare neizbutită, cu un aer mucalit, îmi pune o mâna pe umăr, şi-mi şopteşte:”lasă, va fi bine; acum, ia-mă de gât, şi spune-mi tu!”

Sunt adeptul umorului rafinat, iar poanta ei, absolut ştrengărească, a avut un efect uimitor. Relaxat, abia am reuşit să intru la timp în cabina wc-ului.

Aşadar, spune soţia, Bianca, s-a confesat, că a înşelat doar trei bărbaţi.

După care, a urmat un hohot de râs masculin, lugubru.

-Acu, hai să fim realişti. Regia acestui oftat mascul, ca şi regizorul însuşi, cred că  este generată de cei cărora le curg balele după nurii ei. Eu nu cred că  este chiar atât de mefistofelică, după cum o creionează aceste lichele invidioase. Părerea mea este că are o feminitate şarmantă, după care , poate mulţi tânjesc.

– Să ştii, continuă soţia, şi poate că unii, mai animăloşi, îşi dau în petec,  fapt netolerat de sensibilitatea ei, de unde şi starea conflictuală inerentă.

Nici nu apucăm să conchidem, că la Protv, apare ea, într-o postură confesivă. Eu, posesorul a multiple complexe atitudinale, înclin să-i dau dreptate. Soţia, are un caracter  de neegalat, şi îi acceptă confesiunea.

–Mai bine te făceai preoteasă, i-ai fi împărtăşit pe toţi.

– Bine, dar gândim la fel, de fapt, de ce spui aşa?

– O spuneam admirativ, faţă de înţelegerea ta!

Şi învăluindu-ne cu o privire caldă, uităm de Bianca.

Între timp, apare soţul acesteia, Victor Slav, hăituit de ziarişti.

 Nu disting întrebările. Îl aud pe el, care agasat, răspunde: „deocamdată,  suntem  căsătoriţi, şi nu am ce comenta!”

Uite, un bărbat demn! Îmi spune soţia admirativ.

De l-ar cruţa şi ea, de surprize neplăcute.

De! Am conchis eu.

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

GELOZIE VIRTUALA

N-am prea dormit azi noapte. Fata de la chioşcul de cărţi, mi-a imprumutat o carte, şi n-am avut stare, până n-am răsfoit-o . Către ora cinci dimineaţă,am aţipit cu ea, pe piept. Pe la ora zece, mă trezeşte zbârnâitul insistent al soneriei de la intrare. Buimac, deschid şi cad jos trântit de vijeliosul meu prieten de Virtual.

-Onu, nebunule, ne-am împăcat, înţelegi, cât de fericit sunt?

Ajutat de el, să mă ridic, îi spun:

-Stai măi zăpăcilă, despre ce este vorba?

-Cum, nu ştiai?

-Ce să ştiu, nu scria în cartea citită!

-Ia mai bine, fă tu o cafea, să te şi linişteşti, şi îmi spui, în timp ce o savurăm. Şi, vezi, în bibliotecă, mai este puţin coniac Napoleon. Adă-l , să sărbătorim evenimentul!

-Nici nu ştiu, când a făcut-o, că s-a şi instalat cu tava cu două ceşti aburinde. E surescitat, şi presupun că trăieşte o emoţie intensă. Îl ştiu furtunatic, şi prăpăstios în iubire.

Mâna tremurândă varsă ceaşca pe lenjeria tocmai adusă de la Nufărul.

Scuze zadarnice, dar profit de moment, să încerc să-l temperez.

-Ei, dar Napoleonul?

-Ce Napoleon, dă-l încolo, bine că n-am pierdut-o pe ea!

 Cu chiu cu vai, aflu că prietena lui virtuală, aseară, mai să-l părăsească, pentru comentariile lui,aluzive, cu tentă senzuală, făcute de el pe blogurile unor bloggeriţe, din care ea a tras concluzia, că ar fi fost încercări de flirt.

-Nu te cred, dar ea este foarte echilibrată, şi-apoi, nu cred că tu poţi comite astfel de greşeli.

 –Ei, s-o crezi tu, nici nu bănuieşti, „ce mâţă blândă e”!

Am observat, spun eu, că e cam posesivă, dar pentru mine, posesivitatea este expresia unei iubiri mocnite.

Şi eu apreciez asta, ca pe o dovadă a unui ataşament, de care, nu aş putea fi decât mândru.

-Da, s-o crezi tu, dar nu şi când, devine bănuitoare, că încrederea ei a fost înşelată.

– Păi fii şi tu mai atent, cum scrii, să nu semene cu ce i-ai scris şi ei, că o dată te întreabă, dacă atenţiile tale, n-au fost trucuri  pentru a-i intra în voie.

-Măi, eşti formidabil, chiar aşa mi-a spus, dar cu atâta amărăciune în glas, că nici n-am mai ştiut ce să-i răspund.

Mă uit la el, cu simpatie şi înţelegere. Cu faţa obosită, dar fericită, îmi inspiră admiraţie şi respect, pentru emoţia lui puternică.

Ce bine de mine, că prietena mea virtuală, nu este atât de posesivă!

Ce m-aş face?

Înviorat de înţelegerea clipei, mă îndrept spre barul din bibliotecă, scot Napoleonul, şi-l torn în păhărele.

-Hai, pentru trăinicia prieteniei tale virtuale!

Cu ochii strălucind de fericire, îmi zâmbeşte cu recunoştinţă. După ce a plecat, am strâns lenjeria de pat, şi am dus-o la Nufărul.

Pe drumul de întoarcere, mă gândesc.

Dragostea, reală sau virtuală, face din noi, fiinţe extraordinare,de nerecunoscut!

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

ÎNGER,ÎNGERAŞE, NOU!

               (Ezoteric)

Venit ca zâmbet, din altă lume

Când , nu mai ştiam ce spune

M-ai lămurit, ce bună-i viaţa

Şi…,  nicicând, în ea

Să nu risc, să-mi pierd, Speranţa.

Cuvintele, de par alese,

Pe altarul Iubirii, prinos aduse,

Exprima, să ştii…, Recunoştinţă

PRONIEI, ce-n cale,  te aduse.

Unul altuia, ne dărui…,

Liniştea.., ce dispăruse.

Şi dacă grijile, nu ne-or răpune

Pe cheiul Senei vom sorbi,

O cafea din cele bune

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Univers feminin