Arhive pe etichete: casimcea

În Concediu !!!

Motto: ”Numai faptele fac să ne cunoaştem ceea ce suntem” – Moliere

 

Madi,ce faci ?
Onu, te cunosc prea bine; de ce mă întrebi ?
– Ei.., nu…, aşa…, de dragul tău !
– Şi totuşi, Onu, eu să ştii, mă simt bine, dar dacă tot ai început, voi continua: ce-ai zice de o mică pauză …un miniconcediu !?

 

– Păi, mă întrebi, de parcă mi-ai scana scoarţa cerebrală; sigur, că aş dori un miniconcediu, să ne plimbăm pe nisipuri fine, în adieri mângâietore, asemenea atingerilor catifelate ale atmosferei noastre dobrogene. Dar cum facem cu blogul ?
– Îl lăsăm şi pe el, să se odihnească, să mai reflecteze asupra a ce zone de interes pentru amabilii noştri vizitatori, vom dezvolta.
– Poate pleacă şi domnul Băsescu…, şi vom avea teme noi 😀
– Unde să plece ? Doamne, fereşte !
– Cum unde ? La Moscova, să încerce să-l salveze pe Gabriel Grecu, şi să-l mai pună la punct, pe Putin. Nu crezi că a cam exagerat ?
– Ba da, chiar urât ! Crede că doar el, are ţiţei şi gaze !

– Şi-apoi, uită că Şeful e prieten cu americanii; e drept, eu nu ştiu, cu care dintre ei, dar nu contează, sunt parolişti; ai văzut, oricum au venit şi după zeci de ani, ştiind că unii chiar au murit aşteptându-i să-i scape de comunism. Aşa prieten, mai zic şi eu. Ba, mai avem şi nişte americani, la Constanţa ? Ce-i de colea ? Nu mai spun, că de curând, l-a vizitat Preşedintele Israelului, care ştim că este ţara cu cei mai mulţi bancheri pe kilometrul pătrat american.

– Bine, Onu, când plecăm ?
– Dacă eşti de acord, publicăm postul şi zburăm, pe covorul fermecat, spre meleagurile noastre dragi, casimcene, ţie şi niculiţene mie.
– Da, Onucu, aşa facem; şi mie, mi-e tare dor de Basmul Copilăriei.
– Şi isăccene…; ţi-aminteşti cum ne-am cunoscut, la Noviodunum ? Că mie, încă nu-mi vine să cred !

Parcă e un viiiis !

55 comentarii

Din categoria Madi, Politică

Cişmeaua Beiului

Pe vremea când Dobrogea ducea povara de paşalâc, abia se aflase de izvorul Casimcea. Era ascuns de pădurile mari şi dese în care căprioarele veneau liniştite să se adape în apa limpede a izvorului.Fiul paşei din Babadag a pornit într-o dimineaţă, cu mai mulţi prieteni, să vâneze într-o pădure din preajma izvorului. Stând câteva ceasuri la pândă numai ce văzu o căprioară de o frumuseţe rară. S-a luat după ea şi, fără să bage de seamă, s-a depărtat de prietenii săi.

Dobrogea

Când au văzut că lipseşte cam de mult, prietenii au început să-l caute în jur. Nevăzând o urmă, măcar, aceştia s-au îndreptat prin desişul pădurii spre izvorul Casimcea, a cărui apă era, pe vremea aceea, foarte mare şi adâncă … Descoperind urmele calului prietenului lor, s-au luat după ele şi au ajuns la izvor. Aici, spaimă mare !  Turbanul fiului paşei plutea deasupra apei …

Dobrogea
Au înţeles că acesta se înecase şi au fugit înspăimântaţi să dea nenorocita veste, părintelui. Sărmanul părinte, ca să nu se mai întâmple şi altora aşa o nenorocire, a dat poruncă să fie aruncaţi în râu saci cu pietre, nisip şi lână. Cu vremea, fiindu-i înfundate toate ieşirile, izvorul a secat dar, în jur, pământul musteşte de apă.
 Şi acum, dacă izbeşti mai tare cu piciorul în pământ, simţi cum se clatină locul şi vezi cum apa se scurge încet spre vechea albie …
Oamenii din partea locului spun că, atunci când vin ploile mari şi când apele se umflă curgând zgomotoase, pârâul Casimcea seamănă cu cel de pe vremea paşei din Babadag. Izvorul în care şi-a găsit moartea frumosul fiu al paşei s-a numit de atunci „ Cişmeaua Beiului ” sau  „ Izvorul Casimcea ”.

Eugenia Doina Gemala – Legende din tinuturi dobrogene – Ed. Carminis

4 comentarii

Din categoria Cărţi, Destinaţii de vacanţă, Istoria