Arhive pe etichete: comunişti

CE PĂCAT..!

 Rareori, scriu un post, fără o motivaţie distinctă. În general, din emoţie estetică,  discret sufletească. Dar, rareori, sunt îndârjit, din motive de autoprotectie faţă de stress.

 Azi însă, mă simt depăşit.

Retrăiesc problema câinilor maidanezi, asupra cărora , m-am întrebat, ce impulsuri existenţiale, îi imping la agresiune.

Trecând la uniii aşa zişi oameni, uneori, îmi vine să cred , că îngerul din om, este dublat de câte un demon.

Un demon, care reacţionează la sărăcie, la lăcomie, la invidie, la criza de personalitate., la Satana mai ştie ce! Dar, mai uşor cu filozofarea. Nu pricep, şi gata.

Spre pildă, aseară, am asistat la o agresivitate de neînţeles, pentru un om , cu umorile echilibrate, faţă de Crin Antonescu.

Concret, din partea  a doi antenişti, susţinându-se unul pe altul.

 Când spun Antenă, mă gândesc la Dan Voiculescu, şeful celor doi, supranumit de Traian Băsescu, “soluţia imorală” , taxat de Crin Antonescu , într-o manieră  similară, privind bunul simţ colegial, în felul de a-şi stăpâni pornirile.

Nu o reiau, îmi displac etichetările, de orice natură.

 Cert este, că după ieşirea lui Antonescu, m-am întrebat:

 Cum vor reacţiona  năimăţii lui Voiculescu?

Când spun năimit, am în vedere categoria celui plătit pentru comanda executării de răutăţi.

Spre pildă, unii securişti erau de fapt nişte năimiţi ai regimului comunist, pentru a face rău celor care nu-i agreau. Pe aşa zişii comunişti, dar buni pentru lichele.

Ca un exemplu.

Ei bine, aseară, spre deosebire de Radu Tudor, unicul antenist, consecvent cu sine însuşi, întru demnitatea personală, Dana Grecu, arborând un zâmbet, arhicunoscut din timpurile devenirii mele ca bărbat,  la emisiunea ei, s-a comportat ciudat, în agresivitatea faţă de Crin Antonescu.

Susţinută , sperat discret, de Adrian Ursu, colecţionat după ce fusese aruncat în stradă, de la Realitatea tv.

Inutil, au încercat Petre Roman, şi Ilie Şerbănescu, să estompeze, desfăşurarea de “zoaie(ale suspiciunii) vărsate”, (vorba tot a lui Traian Băsescu),  asupra lui Crin.

A restabilit oarecum echilibrul, Radu Tudor, vorbind, despre o eventuală lipsă de experienţă, în domeniul entuziasmului tineresc al lui Ponta, în relaţia lui cu Antonescu.

A fost  însă, cred prea delicat.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

APOCALIPSA? HMM!

Motto:”Dacă mori, eşti mort, şi gata!”-Napoleon

Mi-am amintit de vorbele lui Napoleon, azi dimineaţă, când trezindu-mă, m-am pălmuit, să văd dacă a venit Apocalipsa.

Dar, spre mila mea pentru prevestitori, am simţit mai jos de buricel, în dreptul zonei pubiene, imboldul să merg la toaletă. N-a venit, îmi spun încurajat, că dacă „muream, eram mort, şi gata!”

Într-adevăr, nu cred că morţii să mai aibă necesităţi fireşti, deci, clar, n-a venit Apocalipsa. Sau, poate nu m-a observat; unde m-am rugat aseară?

Că am uitat să vă zic. Aseară, primesc un telefon grijuliu, de la prietenul meu vecinul, ca înainte de culcare, să mă rog, ca să treacă cică, mai uşor, asta…, stai că de emoţie, nu-mi  amintesc numele. Simt cât este de emoţionat. Parcă mă văd pe mine la votarea pentru prezidenţiale.

Din aceeaşi teamă, (de comunişti, desigur) eram cu ştampila, deasupra lui Băsescu, când aud vocea soţiei, din cabina alăturată:”

după vot, mergem acasă?”

M-a cuprins un fior apocaliptic, de ce m-ar aştepta, şi nu l-am mai votat!

Ascultându-l, mă gândesc: ştiu Tatăl nostru, şi am în inimă „rugăciunea inimii”, cred că ajunge!

Brusc, liniştea nopţii şi a gândurilor mele, este întreruptă de o lovitură puternică, parcă de aliaj metalic.

Îmi aminteşte de big-bangul începutului lumii, dar fiind vorba de sfârşitul ei, cred că este primul gong apocaliptic.

Mă uit îngrijorat la plafonieră, să nu cadă. E nouă şi de preţ.

Spun înfiorat Tatăl nostru, şi-mi trag plapuma, peste cap, să nu simt nimic.

Nu mai ştiu ce-a fost. M-am trezit dimineaţă, cu nevoia de pipi.

 După, m-am întrebat, nedumerit: Oare o fi fost APOCALIPSA?

Madi şi Onu

8 comentarii

Din categoria NETU', No comment ...