Arhive pe etichete: constitutie

PONTA ŞI „RECONSTUTUŢUIREA”

Aseară, lâncezeam în faţa sticlei, mestecându-mi începutul de depresie.Urmam de fapt, recomandarea medicului de familie, o puştoaică plină de conturi în virtual.

La un moment dat, aud cuvantul Ponta. Tresar! Ia să vedem, ce n-a mai făcut pe placul nu ştiu cărei pipiţe!

 Că, spre înciudarea mea, am văzut că unele-l plac, până la a-i căuta nod în papură, ori ce ar face.De m-au influenţat şi pe mine, să gândesc rău despre el.

Dar aşa-i în mental: gândeşti după alţii, te prosteşti mai rău ca ei. Deşi, nu e rău, puţin schimb de experienţă, cu vârfuri de iceberg.

Dar, n-a fost aşa.Dimpotrivă, după mine, era vorba de un fapt incredibil.

Premierul,şi-ar fi exprimat opinia ca în viitoarea Constituţie, să fie prevăzută confiscarea integrală a averilor fără provenienţă justificabilă.

TARE!

Demnă de posteritate globală!

Mărturisesc, mă frământa subiectul. Eu mergeam până la gândul clonării unor candidaţi pentru funcţionari de stat. Dar mi se părea incorectă imixtiunea în lucrarea Domnului, „OMUL”, „CU BUNE ŞI RELE”, printre cele rele intrând şi capacitatea de a face bani, cu orice preţ, inclusiv aceea de a uita cum i-a făcut!

Ce bună ideea lui Ponta! M-a scutit de păcatul gândului necreştinesc al  „clonării”, care, în lumea drepţilor  ar echivala cu neabrogarea legii pedepsei capitale, aplicată ucigaşilor, de ori ce speţă, pe motiv că nu suntem Dumnezeu, spre a lua o viaţă ce n-am creat-o.

Îi văd acestei idei, două merite fundamentale, în a-i face pe bandiţi, rezonabili, pe bune.

Unul…, ar fi că „îmbogăţiţii”s-ar gândi la consecinţele implacabile constituţional.

Altul…, că „îmbogăţitorii”, complicii de la stat, ai „îmbogăţiţilor”, poate ar lua şi ei aminte, să nu fie atraşi în vâltoarea inerentă consecinţelor complicităţii.

Gata, cu depresia!

 

                                        Onu Ionescu

Reclame

2 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal

LEHAMITE !

 Motto: “Dintre toate popoarele pământului, nu cred că ne întrece vreunul la pasiunea de a ne vorbi de rău ţara.”  – Florin Negrutiu

De ce lehamite ? Pentru că aserţiunea lui Florin Negruţiu este dezolant de realistă. Pentru că de prea multă regurgitare, mă doare stomacul. Pentru că, aseară, am asistat la o adevărată canonadă mediatică, din partea Antenei 3.  A început cu Răzvan Dumitrescu, întrebându-se subiectiv, de ce-i aşa de scurt comunicatul privind vizita Preşedintelui Băsescu în SUA.

 

 Îl va întâlni sau nu, Obama ? Vezi Doamne,  România, prin exponentul său (Preşedintele României reprezintă statul român, statuează articolul 80 din ConstituţiaRomâniei)  nu  este demnă să fie respectată  de Preşedintele Americii.

A continuat cu Sinteza Zilei, unde cu tenacitate de misionar, promotorul acesteia, penibil în contextul emisiunii “antipreşedinte” mimează indignarea faţă de “batjocurile” la adresa României, declamate de nişte posturi, probabil similare, francez şi german.

Culmea absurdului, (nu degeaba îl percepea atât de bine Eugen Ionescu) seara, mentorul spiritual (sâc) al Antenelor, se dădea de ceasul morţii, că trebuie transmisă riposta cuvenită insultei aduse poporului român.

Înainte de a striga:”Până când, Catilina ?”, mă întreb derutat:”Oare ce-i putred în Danemarca ?”. Colac peste pupăză, citesc în revista Libertatea pentru femei, interviul luat lui Ali Campbell(exUB40). Printre întrebări chinuit căutate, ajung la următoarea:”Imaginea ţării noastre nu este dintre cele mai bune. Dacă cineva te-ar întreba, tu cum ai descrie-o?”

Răspuns Ali Campbell: “Cred că  deşi România a fost influienţată de comunism, au trecut totuşi 20 de ani, deci destul timp ca românii să se emancipeze. Mă refer şi la libertatea femeilor, nu? (râde).Cred că e timpul să se gândească  pozitiv despre România, să se schimbe felul în care este văzută de restul lumii” Fericit de răspunsul dat, caut să văd cine-i  autoarea întrebării. Nu reuşesc să aflu, dar citesc pe o foto: “Redactorul Corina Stoicescu şi Ali Campbell”. Îmi este  de ajuns. Spontan, îi zâmbesc  lui Ali.

Madi şi Onu

6 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu, SARCASM

Ubi bene ibi patria

”Unde e bine, acolo e patria”

Titlul  este un eufemism, al altui titlu: ”România aceasta, crizată şi coruptă, nu este ţara mea !”. Şi constituie un protest faţă de asemenea exprimări denigratoare, din partea unora, care-şi contestă, prin asemenea opinii indecente sorgintea românească !

Este evident, cu asemenea gândire bolnavă, nu se poate însănătoşi  mentalitatea unei ţări, în care plozilor, li se bagă în cap paradigme de genul: ”căţeluş cu părul creţ/ fură raţa din coteţ;/ şi se jură că nu fură/ când l-am prins cu raţa-n gură.” Educaţi în acest spirit, plozii de ieri, declamă ritos azi, titluri, precum cel de sus ! Şi România, sărmana, crescută în acelaşi spirit, îşi suportă resemnată, progeniturile; sunt opera ei; şi-şi votează într-un entuziasm orgasmic, cu mai putin de 50%, Preşedintele !

Nu mă mai mir, că din aceeaşi stirpe, un specimen asemenea, sugera aruncarea Curţii Constituţionale, într-o crescătorie de porci, spre nestresarea acestora; sau aprecierea (aiurea) a calităţii de ”cristal”  atribuită acestei insulte, de către altul, din aceeaşi specie, probabil ! Conform art. 142 din Constituţia României, Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei. Dacă în condiţiile acestui nerespect, bântuie indivizi, care-şi spun români, şi care se comportă ca atare, salivând crocodilian, după mirajul străinătăţii, unde cetăţenii respectivi, n-au asemenea manifestări rabice când îşi fac datoria conştiincios şi fidel, faţă de condiţia lor existenţială, ce pot face un Preşedinte şi Guvern, bălăcăriţi, la orice colţ de stradă ? Ce poate face un Cioban, a cărui turmă behăie toată ziua, în loc să dea laptele şi lâna necesare ? Apropo, Articolul 54 din Constituţie, alin.(1) hotărăşte clar: ”Fidelitatea faţă de ţară este sacră”. De ce sacralitate pentru ţară, să fie capabili acei perverşi, care-şi fac semnul crucii, înainte de a se îmbulzi, ca o turmă însetată, pentru o porţie de agheasmă, de la Sfintele Sărbători ?  Sau când în mijloacele de transport, în timp ce-şi fac teatral, mari cruci făţărnice, rămân insensibili, la gravida, mama cu copilul în braţe, bătrâna sau bolnavul în picioare, de lângă scaunul în care ei se lăfăie, într-o imbecilitate morbidă ?

PS: Prezentul material, se doreşte un protest personal ferm, faţă de asemenea manifestări anticetăţeneşti, antiromâneşti ! De care mi-e ruşine şi sunt dezgustat !

Sine ira et studio.

 

27 comentarii

Din categoria Politică

" Nimeni nu este mai presus de lege ! "

“Nimeni nu este mai presus de lege!” articol din Constituţia României
Articolul de mai jos este o ficţiune. După cum cititorul îşi poate da uşor şi bine seama, în spitalul Elias din Bucureşti personalul spitalului îşi face ireproşabil datoria.

Spital_by_99Alucard
Am avut pentru câteva săptămâni tatăl internat în spitalul Elias din Bucureşti.
Ca să evit orice neînţelegeri cu privire la atenţia de care merita să se bucure tatăl meu în spital, am mers la medicul care se ocupa de el, l-am rugat să aibă grijă de tata, şi i-am oferit un plic cu bani. Medicul mi-a spus: “Noi nu cerem! Noi oferim!”, şi m-a condus afară din cabinet, politicos. Am admirat modul elegant de tratare a pacienţilor în spitalul Elias, şi am băgat plicul în buzunar.
Am mers apoi la cabinetul asistentului şef, cu alt plic pregătit, pentru personalul inferior. Asistentul mi-a spus: “Noi nu cerem ! Noi oferim !” şi m-a condus, politicos, afară din cabinet. Încă odată, am admirat profesionalismul personalului medical în Spitalul Elias.

Au trecut zilele. Tratamentul prescris de medic, la ore fixe de administrare, nu era administrat de nimeni. În zadar tata aştepta să vina la el un asistent sau o asistentă; nu venea nimeni. În zadar mergea tata după ei, şi îi ruga să vină să îi administreze tratamentul. “Venim! Imediat!” era răspunsul. Şi nu venea nimeni. În zadar cerea să îi fie schimbat un cearceaf. “Imediat!” era răspunsul. Treceau zilele, Şi nu era schimbat.
La noile mele vizite la cabinete, cu plicurile pregătite, medicul şi asistentul şef continuau să mă asigure: “Noi nu cerem ! Noi oferim !” Nu mai înţelegeam nimic …

 
Într-o bună zi, mă învârteam revoltat, nedumerit, şi bolnav deja de nervi, în jurul porţii spitalului Elias. Paznicul a venit la mine şi m-a întrebat: “Doriţi ceva ?” “Da”, i-am răspuns. “Un regim omenesc în spital pentru tatăl meu, care este internat. “ “Înteleg”, a spus paznicul.”Aţi cerut cuiva, bon fiscal ?” “Nu !” am răspuns, contrariat. “Ce naiv sunteţi ! Când mai daţi cuiva din personalul spitalului un plic, un pachet de ţigări, de cafea, spuneţi-le că vreţi să vi se ofere bon fiscal !” I-am mulţumit portarului, şi i-am cerut bon fiscal. I-am dat un plic, şi nu am primit nimic. De atunci încolo, treburile au mers uşor: ceream bon fiscal, serviciul solicitat era îndeplinit imediat, şi nu primeam bon. Înteleg acum şi de ce preşedintele celei mai legiuite ţări din Europa s-a operat în străinătate. Este un om mândru. Este sub demnitatea Excelenţei Sale să ceară, un bon fiscal, măcar.

Să trăiţi legal !

Jianu Liviu Florian

6 comentarii

Din categoria Jianu Liviu-Florian, Sănătate, Ups & Downs