Arhive pe etichete: copil

P31.2, “Mor cu ei de gât!”

Titlul e împrumutat. E un răspuns al Danei Grecu, de aseară, la o întrebare de-a lui Gâdea, la Sinteza zilei.

Ca părinte am înţeles-o.

Oricâtă autoritate ai fi tu, nu poţi încrimina pe nimeni, pe baza unui ordin. Mai ales, un copil.

Dacă bine îmi amintesc, vâlvătaia cu furtul la bac, CINE A DECLANŞAT-O?

Nu tot A3, pentru rating?

Atunci, dacă ai comis o tâmpenie, nu te mai lua de Justiţie, că a încercat să dea curs sesizării tale patologice cu cine ştie ce gânduri mercantil-cinice.

Reţin că altă dată, gloata a fost asmuţită împotriva cadrelor didactice. Momentele penibile de descărcare viscerală împotriva acestora, prin comentariile retardate pe bloguri au fost penibile. Atunci am văzut că la capitolul discernământ, cu toate veleitarismele ifosate, stăm foarte prost, ca Naţiune.

Pentru că s-a dat liber, fără nici un autocontrol, la răutatea din noi. Iar personal, consider că impresia că aş fi deştept, este răul fundamental de care sufăr.

Să-mi închipui că am discernământ. Doamne, ce atrocitate, ce blasfemie trezindu-mă dându-mi o părere neroadă.

Un punct excepţional al emisiunii Sinteza zilei de aseară, a fost intervenţia de aur a lui Radu Tudor când justificat revoltat de nenorocirile consecinţelor puhoaielor, s-a întrebat. De ce nu sesizează Autorităţile în faţa tragediei viiturilor, consecinţă a defrişerilor banditeşti, cocoloşite local.  Că n-or fi fost orbi sau surzi, când s-au produs aceste vandalisme.

Dar cred că nu apreciază corect, valoarea laşităţii celor care au asistat la asemenea vandalisme. Nu ştiu, laşitate sau complicitate prin închiderea ochilor localnicilor la fără de legile vecinilor lor. Pentru că, în final, ce să ne mai văicărim, când acceptăm promiscuitatea cu infracţiunea.

Tăcerea Premierului, cu câteva zile înainte, vizavi de această dramă naţională, spune cred tot, despre ce perspective ne aşteaptă cu noul Preşedinte.

Ştia, primăriţa Craiovei, de ce „Să alegem pe unul de-al nostru!”. Să ne protejăm defrişatorii noştri probabil.

De ce nu un Iohannis, cu educaţia demnităţii personale, fără trocuri prin omisiune.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

CULOARE ŞI PATRIOTISM

Nu ştiu defini patriotismul. Îl trăiesc. Unii se zdrumică să tot teoretizeze noţiunea,  dar cred că mai degrabă bat apa-n piuă, ca să-şi pară sieşi, cineva.

Personal, fără emfază, cred că patriotismul este mai degrabă o stare de spirit.

O stare de spirit, specifică celor cărora nu le este indiferentă noţiunea de România şi de români. Noţiunea de Patrie, aduce în stare de vibraţie pe acei care au sensibilitatea respetivă.

Este similară cu reacţia mamei, când vine vorba de un copil, indiferent că este al ei, sau  de aiurea. Dar nu toţi, pot avea trăiri materne. La fel şi cu nepatrioţii.

Când le aştern, aceste rânduri,  sunt efectiv trăite.

Departe de ţară, în Uzbekistan. Imediat după cutremur,  ca specialist agricol, am plecat  să vizitez   Stepa Flâmândă. O zonă deşertică, sărăturată,din care, peste un milion de hectare erau irigate.

Ajunşi la vremea prânzului, într-un sovhoz, am fost invitaţi  la o masă festivă, cu specific local. Pentru sensibilitatea pe care o am, faţă de spiritul Asiei, menţionez că am fost întâmpinaţi cu zâmbete, care parcă respirau bucuria .

Interesant aspectul mesei: scundă, de câţiva metri lungime, fără scaune, şezând  de-alungul ei turceşte, şi având în parte dreaptă câte o pernă  durdulie, de care ne sprijineam, pentru o presiestă. Abundenţa bucatelor, pornind de la fructe, precum mere, pepeni, struguri, şi câteva specii locale , şi continuând cu preparate cu specific ovin:brânzeturi, ciorbe şi alte preparate cu carne de oaie, ce urmau a fi stropite abundent cu  vinul local, m-au făcut să mă simt ca în O mie şi una de nopţi.

Ni s-a precizat că putem servi totul, în ordine preferenţială.

Înainte, s-au rostit urările de bun venit. Vorbind limba rusă, eram translator, pentru ambele părţi.

Din partea delegaţiei noastre, toastul de sosire, l-am rostit tot eu.

La un moment dat, mi-a venit o idee retorică năstruşnică.

Am spus, că odată cu întâmpinarea călduroasă, am avut o trăire interesantă.

Până atunci, dorul de casă, de Ţară, începuse să mă marcheze, dar în atmosfera caldă a primirii, apăsarea aproape dureroasă, a început să se estompeze. Efectul a fost, pur şi simplu, exploziv.

Cu paharele pline, mâinile gazdelor, s-au întins către delegaţia noastră, rostind:Bine aţi venit, şi Pentru  Patrie/ Za Rodinu!

Iar pe parcursul serii, ciocnirea paharelor cu vin, era însoţită, din partea multora, de urarea:

Za Rodinu! Atunci, am avut senzaţia vie, că Patria este o noţiune specific-personală, a celor care o poartă în inimă.

Masa s-a terminat târziu, în entuziasmul, pe care numai Bahus este în stare să-l producă.

Iar seara, a fost magnifică.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Patria

BLOG ŞI SUFLET

De unde mi-o fi venit acest titlu?

M-am dumirit către amiază, când aţipind, am simţit surâsul zglobiu al unei raze solare, trimise printr-o  oglindă de un copil, din blocul de vizavi. Joaca lui mă cuprinde, şi îi fac bezele, zâmbindu-i. Îmi răspunde într-un gest spontan de salut, cu mâna dreaptă ridicată. Îmi pare cunoscut. Dar de unde? Îngândurat, mă aşez la calculator. Printre comentatori,   avatarul plin de zâmbet, al Sorinei Chirilă. Ceva inedit îmi atrage atenţia. Ce să fie nou la el? Pe monitor,  din nou, raza jucăuşă de lumină. Mă uit pe fereastră, şi de vizavi, copilul, dornic de joacă, îmi face entuziast, bezele cu mânuţa dreaptă. Brusc, imaginea lui se suprapune peste avatarul Sorinei. Am înţeles. Chipul ei, cu mâna dreaptă parcă ridicată, este aidoma gestului copilului care-mi trimite  surâsul razei de lumină. De pe Blogul Soarelui.

Aseară, m-am gândit intens la el. De ce această subită atracţie. Fără să mă fi întrebat alert, mi-am explicat prin reamintirea episodului  despre superba moscovită.

De unde însă impactul  asemenea unui şoc sufletesc, al acestui blog?

Dale Carnegie, preocuparea lui pentru autoeducaţie, m-au trimis cu gândul, la  biblioteca tatălui meu, ÎNVĂŢĂTORUL, adept fervent al educaţiei cetăţeneşti personale temeinice, încă din anii de şcoală.

Acolo, l-am întâlnit pe Carnegie, acolo l-am devorat, de acolo l-am purtat cu mine pretutindeni, până i l-am împrumutat spre lectură, lui Victor Surdu, de unde i-am pierdut urma. Şi tot din acea bibliotecă, de pomină, mi-am luat cartea”Educaţia prin sine însuşi” de John Stuart Blackie, educatorul,al cărui scop este „nobila ambiţie” de a contribui „la formarea spiritului personal britanic, de a se cultiva singur, de a se forma şi ridica prin sine însuşi”. Este clar, blogul Sorinei, mi-a reînnodat  legătura sufletească din copilărie, cu năzuinţa spre educaţie naţională temeinică a tatălui meu. Am realizat, într-adevăr tendinţa spirituală pe care o poate emana un blog.  De aci, sintagma „Blog şi Suflet”.

Ceea ce, în accepţia lui OSHO  ar fi triada”trup -minte – suflet”.

Încă, o dată, „Bravo, Sorina!”

 Madi şi Onu

7 comentarii

Din categoria Educaţie

GÂND !

Majoritatea posturilor mele este impregnată de întrebarea chinuitoare: suntem, ca popor, inferiori altora ?

Nu-mi doresc un răspuns afirmativ, dar realitatea noastră mediatică mi-l oferă indirect, fără echivoc. Încerc atunci, prin căi fragmentare, de gânduri simple, să aflu răspunsul dorit. Cum ar fi: una din cerinţele de bază ale omului, este nevoia de hrană, de adăpost şi de siguranţă (Piramida lui Maslow).

 În realitate, copilului care până atunci, îţi ceruse de mâncare, dacă îi pui în faţă sau vede, o jucărie, se îndreaptă spre aceasta, uitând de mâncarea primită. Să prevaleze în subconştientul copilului român, nevoia de divertisment în detrimentul pragmatismului existenţial ?

Să existe la noi, o asemenea malformaţie ?

 De aci preferinţa pentru talk-show-ri ? Ariditatea penibilă, înclinată spre deriziune a discursurilor unui Ponta, Antonescu,Voiculescu (prin televociferatorii din grupul compact A3), PDL-scu (in corpore), Vadim şi, vai Doamne, poate toată Ţara ?

PS: Şi eu ? Dar eu ce fac  acum !?

Madi şi Onu

7 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu, SARCASM