AZI,ÎMI REVIN!

Azi, îmi revin

Şi meritul, nu-mi aparţine

E al lui Crin,

Care, prin discursul la Mamaia, ieri rostit.

Mintea, subit, mi-a dezmorţit.

După ce l-am auzit

Mi-am spus aproape uluit

Ciudat, băiatul,

Ce azi…, ca Preşedinte-n devenire,

Dă-n USL-ul ce-l susţine,

Mă-ntreb, justificat- perplex:

 Dacă încă neales,

Duplicitar se comportă,

Cum va fi ca Preşedinte.

Însoţit de Cotroceni-escortă?

Îmi las puţin timp de gândire,

Şi-mi zic:

Dar dacă baza nu-şi susţine,

Poate că nici nu parvine,

Aşa că, mai bine,

Griji inutile, nu-mi fac!

Iar dacă, vă-ntrebaţi, ce mi-a venit,

Cred că e vorba, de-un nimic,

Ce la Crin, sună aşa:

”Dacă, privind activitatea guvernului,

Din „logica de partid” nu vom ieşi,

USL-ul nu va supravieţui”.

Iaca fleoşc, mi-am spus şocat,

Unde-i marele oracol,

De Cotroceni, ahtiat!

       Onu

Publicitate

POLITICIANUL ROMÂN e prea meschin!

Motto:”Regula aurului:” cine are aurul, face regula!”-Anonim

Sunt nevoit, să o trec pe Tamara, pe un loc secund. M-a enervat destul de mult, ieri, Crin Antonescu,încadrabil perfect, în titlul articolului .Când vor înţelege ajunşii în vârful piramiduţei puterii ( că în comparaţie cu gloria universală, tot nişte pigmei rămân), că nu îi pot prosti pe ceilalţi, minţindu-i cu tupeu?

Spre pildă, aseară, la Radu Tudor, Crin Antonescu, după ce a amuşinat prin Cotroceni, urmele lui Băsescu, întrebat ce au cu iniţiativa parlamentară a senatorului Ion Ghişe, a răspuns cu aplomb băsescian, că nimic, ba încă din momentul propunerii ei în Parlament,  a fost agreată, doar de vreo câţiva, cam 40 şi ceva,fiind de acord.

Dacă bine-mi amintesc, psdistul care conducea şedinţa, nici n-a supus propunerea la vot. Abia după intervenţia energică a lui Ghişe, a catadicsit  să-şi facă datoria. Iar în sală, nu erau decât circa 4o  şi ceva, de uslişti,ca să realizeze cvorumul, la comanda stăpânului comunitar, în faţa căruia, au şi început să facă sluj. Faţă de majoritarea covârşitoare a opoziţiei. Am senzaţia, că prin acest subterfugiu al lui Antonescu, suntem luaţi mai de proşti, decât de Băsescu, vorbindu-ne de austeritate. Jenant, că microbul invidiei pe superioritatea iniţiativei unui coleg, ne lipseşte de probarea unei idei, care ar da peste nas lui Baroso şi altor epitete. Cum să nu-şi permită să ne dispreţuiască în văzul lumii, dacă văd că avem vocaţia autodistrugerii? Mi se pare mizerabil, să-mi spui că Parlamentul Puterii, nu a susţinut ideea  reparaţiei propriului prestigiu, când a fost evidentă ostilitatea faţă de iniţiativa senatorului, chiar al puterii. Mai mult, am înţeles, că nici nu au încercat să supună ideile respective, comisiilor de lucru permanente ale celor două Camere. Trist, şi ruşinos.

Poate mâncătorii de răutăţi la adresa USL şi a  aşa zişilor lui lideri, să aibă pe undeva dreptate?

 Poate imaturitatea de care vorbeşte Traian Băsescu, să conţină un sâmbure de adevăr?

VORBA LUI MADI:”VAI DE NOI, CU AŞA FLĂCĂI!”

Totuşi, poate e bine, să nu mă mai încred în mizeriile lipsei de personalitate a unora!

Măcar am conştiinţa demnităţii de sine!

Madi şi Onu

FLERUL

Încet, încet, constat , că flerul nu mă înşeală.

Iar ipotezele mele, nu sunt greşite. Desigur, sunt mândru de asta, dar ce folos!

 Referendumul, tot s-a pierdut, iar Ion Rus, rămâne în continuare, o cârtiţă, în PSD.

 Ba chiar în USL, că îl simt un Brutus pentru Premier.

E drept , Ponta nu-şi poate periclita căsnicia, amiciţia iluzorie, dintre Ilie Sârbu, socrul, şi cârtiţă, fiind  ca un virus perfid, bazat pe naivitatea socrului.

Când afirm astfel, eu judec lucrurile, simplu, reducându-le la esenţă.

Scenariul pe care mi-l imaginez, ar fi următorul: pornind din 2008, Geoană, ajuns preşedinte, prin uzurparea lui Iliescu, (ajutat de cârtiţă), acceptă negocieri secrete cu PDL,  ascunse faţă de Boc, la Cluj.

Solicitate de cine, dacă nu de Băsescu?

Solicitare, adresateă cui, dacă nu şefului filialei PSD  Cluj?

Intermediate, de cine, dacă nu de socru, după cum l-a luat apoi, gura pe dinainte, după alegeri?

Şi tot din cauza acestei luări „pe dinainte”, cârtiţa, debitează nevrute,

„ca apa care spală nisipul din fundaţia digului”.

Şi aşa, se ajunge la ideea unei coabitări cu „victima” referendumului.

Nu sunt convins, că expresia, îi aparţine lui Ponta.

A urmat probabil, tot via Cotroceni, Cluj, Ilie Sârbu, Ponta.

Astfel,  încep să cred că ultimul, va fi nevoit să aleagă între USL, şi căsnicie, dacă nu extirpă cârtiţa, din PSD.

Eu, dacă ar trebui să decid, aş prefera  posteritatea.

Madi şi Onu

SINCERITATE !

Eu nu mă lupt pentru un om!

spune Traian Băsescu, la Cluj, în campania de autoapărare, pentru referendumul din 29 iulie.

În sfârşit, sincer!Dar nu până la capăt.

Cine-i neomul pentru care se luptă? Să fie o femeie, Angela Merkel?

Îl putem afla la al 3-lea buton telefonic, de la Cotroceni, recomandat lui Crin Antonescu?

Madi şi Onu

USL’s VICTORY

Sper să nu semene a plagiat din Shakespeare, folosindu-i limba, pentru titlu.

Ipotetic,desigur,  eu nehotărându-mă de ce minister aş fi capabil.

Poate că e mai bine. Un loc la Interne, ar fi fost o „mineriadă”, pe obrazul Guvernului USL.

Agentura „NATURA” exploda !Am spus „mineriadă”, pe baza unor zvonuri ale perioadei, cum că în nopţile din 13, 14 iunie, în Capitală, nu s-a înregistrat nici un eveniment de competenţa Poliţiei. Aşa, îmi visez un mandat la Interne.

Fără evenimente asociale!

După ziua de ieri, dacă mă hotărăsc pentru liniştea nocturnă a României, gândesc înscrierea în PNL.

Nu să-l înlocuiesc pe domnul Ioan Rus.

Nu!

După model napoleonian, aş sugera, un „duplicat” al Internelor, să vegheze tentaţia încălcării legii, în Citadela guvernamentală.

Şi dacă a fost unul poreclit „te leagă”, eu aş statua alintul „hoţia te pierde!”.

M-am rătăcit în mărăcinişul acestor gânduri, stupide unora, ieri, după asediul lui Crin, asupra cazematei „plagiatului!”, şi al efectului cuantic al acestuia.

Dacă inexpugnabilul Cotroceni, a ieşit imediat la Raport, avem o dovadă a viabilităţii creierului său reptilian (depozitarul experienţei ancestrale) din zona aferentă, şi deci a perspectivei unei RARA AVIS, în Prestanţa României, sub auspiciile USL.

Revizuind cele aşternute, nu cred să fie  gânduri plagiate.

Madi şi Onu

GUVERNAREA ŞI VARZA

Motto: ”Nu trebuie  să ne ruşinăm că împrumutăm de la popor ceea ce poate fi de folos artei vindecării” – Hipocrate

Cu ocazia Anului Nou, m-am gândit să oferim cuviincioşilor noştri vizitatori, un dar, în genul îndemnului hristic: ”când îi dai omului peştele, învaţă-l  să.-l şi  pescuiască !”

Ideea postului s-a născut la piaţa de legume şi fructe, locul meu de socializare (Facebook meu. Că oricum, tot  anonimi, rămânem)

 Mă plimbam printre tonetele cu produse, când am auzit următoarea conversaţie (mai degrabă altercaţie), între doi-trei cumpărători de varză:

– Câte verze doriţi ? întreabă preocupat, negustorul.

– Păi, să fie vreo două-trei, spune îngândurat cumpărătorul, că nu-mi ajung banii, de când nenorociţii ăştia, “ne-au făcut varză veniturile”.

– Aşa-i…, spune următorul cumpărător, mânca-i-ar ştampila, de nenorociţi !

– Da de ce vorbiţi aşa ? Ce puteau face, când criza ameninţă  pe toată lumea ! intervine ofuscat, al treilea.

– Da tu cine eşti bă…, să ne contrazici pe sărăcia noastră ?

– Ia mai du-te-nnn  Cotroceni, că de-acolo s-a ordonat criza !

Simt că se îngroaşă gluma, şi mă îndepărtez prudent, de zona conflictuală “vox populi”.

 Rămân însă, nemulţumit de expresia ”ne-au făcut varză veniturile”, gândindu-mă că biata varză, nu are nici o vină, să fie exprimată, în sens dispreţuitor. Mai mult, aş încerca să profit de ocazie şi să vorbesc despre virtuţile terapeutice ale acesteia, încât, urarea de Anul Nou, să fie însoţită şi de darul nostru de sănătate, prin intermediul cunoaşterii, oferit cititorilor acestui blog. Astfel, varza poate fi folosită în tratamentul a circa 80 de boli.

 Da, optzeci !

Verificate medical, experimental ştiinţific, au fost: vindecate ulcerul gastric, gastrita hiperacidă, reglarea valorii glicemiei, regenerarea ţesuturilor, antiscorbutic, reechilibrant nervos, afecţiuni reumatice, înlăturarea constipaţiei, afecţiuni ale gambelor (varice, flebită, arterită), stări depresive, dureri (gastrice sau intestinale;  musculare, reumatismale, gută), cosmetică, senescenţă. Trebuie menţionat, că numai ea singură, nu va fi întotdeauna, suficientă.Folosirea, intern, ca aliment: suc, salată, feluri culinare, sau extern, sub formă de cataplasme.

Efectele sunt impresionante. Recent, la o întâlnire între prieteni, cineva povestea despre un caz de cancer pancreatic, externat, să moară acasă. În disperare de cauză, şi-a înnecat amarul cu moare (zeamă de varză acră).

La controlul programat din complezenţă, medicul şi-a făcut cruce, spunându-i cetăţeanului: “nu eşti tu acela…, nu pacientul meu !”

Cancerul dispăruse !

Poftă bună, şi Succes !

 UN AN NOU, FERICT !

 Madi şi Onu

Boc …la Cotroceni ?!

 Motto: ”Facerea de bine, scoatere din Cotroceni” – Anonim

Pare o glumă, dar premisele, aşa arată. Rodica Ciobanu, de la Gândul, din 22.10.2010, spune că Boc este un …supravieţuitor ! Şi adaugă: ”l-a înlocuit pe Stolojan, i-a scos din joc pe Croitoru şi pe Johannis. Desigur, nu singur, ci ţinut în şuturi de Cotroceni, conform proverbului  (?): ”un şut în spate, o moţiune trecută”.

Omul, intuitiv, a simţit, că dacă suportă umilinţa, vine şi funcţia, direct proporţional cu suferinţa: a suportat ironia Parlamentului şi, din minuscul membru de partid, a ajuns preşedinte de partid; a îndurat ca preşedinte de partid, a ajuns Primar de Cluj, a suportat, ca preşedinte de partid şi primar de Cluj, negocieri purtate pe ascuns, de Băsescu şi PSD, dar a ajuns Premier.

Îndură şi acum, negocierile lui Băsescu, nu cu PSD, ci cu FMI; ce mai are de făcut? Ce urmează ? Să vină la Cotroceni, să-şi înciudeze Protectorul, să-şi împlinească Destinul, de jalnic martir, să-şi stingă ura strânsă, în ani şi ani de sclavie arivist consimţită !

În fond, ce importanţă are ? Pentru posteritate, merită ! Ce contează ”ciuma”; a rămas Caragea ! Ce dacă, inundaţii, Băsescu şi genocid de pensionari ? Va rămâne Boc !

Ce frumos, ce anticomunist !

PS: Autoarea, ca o înzestrată ziaristă, ce este, are chiar din introducere, o poantă demnă de personajul ei. Zice: ”Şi când a fost predestinat să cadă şi s-a prăvălit cu zgomot de oase, a zvâcnit din şezut, redobândindu-şi poziţia verticală, şi a mers mai departe, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.” Doamneeee, ce şezut, trebuie să aibă ! Cine spune, că geniul nu-i ”99 la sută transpiraţie” ?

Păi, vă daţi seama, câte şuturi a încasat, ca să realizeze un asemenea zvâcnet ?  Da…, şi ce şut, o avea antrenorul; sau.., cu ce patimă, l-o aplica !? Oare-l şi înjură ? Nu cred că i-a fost, sau îi este uşor domnului Boc ! Poate că de aci, şi obedienţa !?

? Ioan Ionescu

Viitura şi Piaţa

– Şefu, îmi permiteţi ?
– Da.
– Mergem ?

– Unde mă, nu vezi că mai am de lucru ? Şi arată spre sticla în parte golită, aflată pe un teanc de hârtii, pline de cifre.
– Şefu, mă gândeam la o baie de sinistraţi ! 😀 Ar fi ca la  Piaţa Universităţii. Aţi văzut , le-aţi promis într-o veselie, că vă mai întâlniţi, şi după o jumătate  de an, tot vă credeau, şi vă aşteptau.
– Cine mă, sindicalistu’ ăla de la învăţământ ? Păi îl compari p’ăla cu disperaţii, care şi-au pierdut casele şi agoniseala de-o viaţă ? N-ai văzut ce-a păţit Emiluţ, în Dorohoi, când i-au cerut slujbe ? Îmi pare rău, de băiatul ăsta. Iar vor spune că l-am lăsat, după ce l-am folosit !
– Şefu, prea s-a hazardat; cine l-a pus să intre în gura lupului, pe o vreme ca asta ?
– Hă, hă, hă, păi n-avea ce face, m-a ascultat săracul.

Păi, şi de ce mă trimiţi pe mine acolo, mă ? Apropo, mai ai lista aia  de reduceri, la Palat ? Ia pune şi la tine semnul întrebării !
– Şefu, glumiţi ?!?! Păi dacă plec eu, cine vă mai laudă şi vă apără ?
– Mă, tu ai dreptate, mai ales la linguşeli, dar crezi că eşti singurul poltron, din jurul meu ?  Să-ţi mai spun un nume, care te-ar putea înlocui ?
– Nu Şefu, vă cred !
– Atunci, lasă-mă să-mi termin treaba începută, în linişte. Pleacă, şi trage uşa după tine. Când îs gata, te  strig !

Ba nu…, mai stai; ia fredonează-mi o manea, aşa cum  te pricepi tu. Da manea să fie, mă, să-mi amintească de ecourile ritmurilor exotice, din porturile prin care-am acostat.

– Da Şefu, da m-aţi speriat rău, cu semnul de întrebare, de pe listă; pot să-mi torn şi io, un păhărel, să-mi revin ?

– Bine mă, da mai aduci una, că nu-mi iese deloc deficitu’ ăsta bugetar. O golim amândoi.

– Da…, nu-i prea mult, că ştiţi, eu mai am şi ficatu’ umflat, de la stres ?!

Bine, mai vedem. Ia stai colea jos, lângă mine să discutăm serios problema. Şi luându-l de umeri, pe speriat, îi spune… Măi, eu aş merge, dar mi-e frică… tu n-ai văzut , ce-au făcut împuţiţii ăia, la Cotroceni, fără nici un respect, pentru autoritate ? Păi ce vrei: 1907 ? Înduioşat de îmbrăţişarea şefului, fără să uite de semnul întrebării de pe listă, sfetnicul de taină, spune prudent: aşa-i, Dumneavoastră, aveţi întotdeauna dreptate. Abia acum văd, la ce necaz, vă îndemnam ! Poate să mai încercăm …Piaţa Universităţii !?

Şeful, îl privi cu ochi galeş, zâmbi, şi aruncă sticla inutilă, la coş !