Arhive pe etichete: credinta

Căutare …

În aşternutul de spital,
Sufletul, captiv, filozofează …

Ce resorturi mă împing,
Spre Acelea care, din datorie,
Pe mine mă veghează ?
Sa fie oare ancestrala,
Legătură maternală ?
Sau paiul pe care îl atinge,
În disperare, Insul ce se stinge ?
Dar, când pericolul dispare,
Ce mă reţine la externare ?
Ce oare mă-ncleşetează,
Cu fir de suflet şi de sânge ?
Recunoştinţă ?
Regăsire de sine ?

Sau Disperare,
Nevolnic descătuşată ?
Şi, neînstare să îşi reintre,
În firea iar revigorată ?
Sau necunoscuta făptură din mine,
Ce spre Păcat, perpetuu tinde ?
Dar ce-i Păcatul ?
Dorinţa ce şerpeşte mă cuprinde,
Facandu-mă să uit, că sufletul,
De-acasă, ce langă mine, la greu, a pătimit,
Aşteaptă fericit să mă revadă ?

P.S. Compusă înaintea unei externări, la pasiunea făcută pentru îngerul în halat alb !

? Onu Ionescu

Reclame

8 comentarii

Din categoria Credinţă, Poezie

Darul Domnului

Moto: ”Mămicile, sunt Darul Domnului, dat Omului, la Facerea Lumii” Onu

Povestea, se doreşte  un omagiu pios, adus mămicăi lui Madi !

După ce Dumnezeu a făcut lumea, s-a uitat mulţumit la Om,  l-a văzut trist, şi l-a intrebat …

Madi si Mami

– Ce ai tu, măi Omule, ce nu-ţi place ?
Iar Omul, a răspuns:
– Mărite Creator, mă uit în jurul meu, câtă mângâiere şi bucurie este  la toate vietăţile.

Şi mă gândesc : mi-ar place să mângâi, şi să fiu mângâiat, să fiu ajutat, la nevoie, şi mai ales, să am puişorii mei,  care să-mi semene, pe care să-i cresc în aceleaşi mângâieri, în care am fost eu învăluit, înainte, ca ei să fi apărut… Domnul Dumnezeu a înţeles dorinţa primului Om, şi i-a dat dreptate, continuându-i gândul început:

– Iar tu, să o mângâi, să o alinţi, respecţi şi să o protejezi, tot aşa cum ţi-ar place să fii tu, iubit de ea.
– Da, Doamne, i-a continuat gândul, primul Om: s-o ajut, s-o apăr, când va avea nevoie de mine, tot aşa, cum ne  vom sprijini, eu şi copilaşii noştri de ea, cu Trupul, Gândul, şi Sufletul !

Atunci, Domnul Dumnezeu crezându-l, a făcut să cadă un somn adânc peste Om şi Omul, a adormit. Apoi, la fel ca pe primul om, a făcut femeia, grăind:

-Vei fi Darul meu special, oferit Omului, dar, mai înzestrată ca el, spre fericirea voastră şi a copiilor voştri.

Eu plec, rămâi, lângă el, te aşteaptă, m-a rugat, promiţându-mi că vrea să fiţi fericiţi, împreună. Primul Om, visează mângâieri şoptite, lângă sărutări calde şi fiori, provocaţi de pletele negre ale darului Domnului, revărsate asupră-i.

Gândeşte: Domnul, m-a ascultat; de-ar fi aşa … !

Madi şi Onucu

44 comentarii

Din categoria Credinţă, Madi