SE CUNOAŞTE ADEVĂRUL DESPRE ROŞIA MONTANĂ?

Îmi pun această întrebare, vizavi de Roşia Montană, asupra căreia, planează ceaţa incompetenţei manageriale politice, sau, de ce nu, morale. Pentru că pare incompetenţă  neaflarea mecanismelor de culise ale unui poiect, în care, de fapt este implicată soarta Ţării.

 Iar în cazul în care, ştii ceva, să nu spui tuturor, şi să te ascunzi după degete, poate apare ca o atitudine de nesinceritate.

Pe această logică simplă, mă întreb:Domnul Crin Antonescu, când a afirmat că nu va vota proiectul, în Parlament, pe ce baze a făcut-o?

Iar dacă deţine o informaţie, printre zecile de declaraţii de presă, de ce nu o comunică Poporului, căruia vrea să-i fie Preşedinte?

Ce deosebire este între acestea şi cele de la ora 18. 30, ale Preşedintelui Băsescu, atât de  vehement incriminat?

De ce tace Premirul?Este la fel de neinformat, precum Crin Antonescu?

Oare aceştia, ne sunt conducătoriii?Am să încep să apreciez „românii au talent”. Măcar, băieţii aceştia, se străduiesc să se comporte onorabil, faţă de spectatorii lor..

 De ce să n-o facă şi aleşiii, faţă de alegătorii lor?

Cu ce, sunt mai presus  Antonescu şi Ponta, decât fiecare din noi?

Când cu tot aparatul informaţional de care dispun, nu ne pot spune adevărul  gol goluţ, despre Roşia Montana? De ce să –şi iroseacă lumea spiritul democratic, în demonstraţii  inutile , care pot  escalada din necunoaştere?

Cui, îi convine, o asemenea stare de lucruri?

În ce scop naţional îndoielnic?

Onu

Publicitate

NICI N-AU VENIT BINE….!

Din ziarul online Gândul de azi, 28.o1. 2013, aflu că este mare nedumerire, în PNL ILFOV. Ministrul liberal Radu Stroe, şi-a permis trecerea peste năravurile locale,  şi a schimbat pe Şeful IPJ Ilfov, inclusiv pe adjunctul acestuia, fără să fi cerut voie/să se fi consultat cu Şefului Filialei PNL Ilfov.

Cu alte cuvinte, celui, care le asigură protecţia sa, în familia liberală locală.

În replică liberal democratică, Protectorul celor doi, cere demisia Ministrului.

Problema  se va încheia în urma unei discuţii lămuritoare dintre cei doi, de faţă cu Crin Antonescu.

Cu alte cuvinte, năravurile tovărăşeşti, de a nu te atinge de oamenii mei, orice –ar face, (şi mai ales, n-ar face), încep să-şi spună cuvântul. Nu dau nume. Sunt toate româneşti neaoşe.

Oare cum se vor termina discuţiile tovărăşeşti?

Oricum, dacă se va anula decizia Ministrului, exmplul negativ, pentru imaginea asupra Guvernului, va fi  execrabil.

Şi nici n-au venit bine la Putere!

Madi şi Onu

BECALI ŞI ONOAREA PNL!

 Mare circ mare!

Antonescu, a acceptat candidatura lui Becali în USL, din partea PNL.

Vă imaginaţi blasfemia?

Onorabilitatea pnlistă pusă în joc, mărturisesc, mi se pare un bluf mediatic, un  peştişor în ghearele pescăruşilor presei, o gumă de mestecat, spre deliciul pescuitorilor în ape tulburi, care măresc ratingul.

Să le luăm logic.

Dacă pe Becali, îl dezonorează paharele de vin, consumate în compania lui Băsescu sau faptul de a-l fi votat la începuturi, păi ce să mai cred despre demnitatea lătrăilor plini de remuşcări, asupra aceluiaşi gest?

 Dacă PDL este format din onorabilii liberali, transfugi  către PD, spre a deveni susţinătorii fervenţi actuali ai austerităţii? (ca să mă exprim eufemistic), identificată cu negura istoriei oropsite a României, la ce onoare mă pot gândi?

 Dacă, după zvonuri, candidatura senatorului Ioan Ghişe, în colegiul Braşov este îndoielnică, pentru că a avut fermitatea unei opinii de lider autentic, (sau asta să fi deranjat?) ,  atunci, toată tevatura în jurul onorabilităţii PNL, vizavi de candidatura lui Becali, mi se pare o glumă de prost gust, la fel ca şi aprobarea cvorumului la Referendum, de către Interimarul Crin Antonescu.

 Îmi vine în minte o istorie deplasată, privind moftul mediatic, asupra  maculării onorabilităţii PNL, dar din respect, faţă de istoria liberalismului nostru autentic, mă abţin să o redau.

Ba, aş evidenţia faptul că Becali, prin întrepriditatea lui, s-a dovedit un autentic liberal pragmatic, mai demn, decât ipocriţii aşteptând după zaplazuri, să-l uzurpe pe furiş, pe Antonescu.

A…, că are un limbaj plastic, faţă de unii ziarişti? Dar cu ce este  mai prejos acesta, decât bălăcăreala făcută de Radu Tudor, Robertei Anastase?

Haideţi, să ne uităm mai atent, în latrina din noi, şi apoi să vorbim despre educaţie!

Madi şi Onu  

EVA DANA GRECU

Am încercat să scriu continuarea la TAVERNA SÂRBULUI, dar, pentrucă nu am ajuns încă acolo, mintea nu mi-a mers. Aşa că îmi fac o uşoară încălzire, să-mi scot năduful, pentru aseară. Nu ştiu, dacă aţi ascultat emisiunea-şoc, „La Ordinea Zilei” a Danei Grecu. Dacă nu…, mai bine, pentru că, n-am înţeles, de ce a căşunat pe Premierul Ponta.

Mai bine zis, pe discreţia acestuia. Dacă bine am înţeles, curiozitatea, o îmboldeşte să ştie ce gândeşte anticipat, bietul om, despre soarta Neamului, de care,  cică, şi ea, ca jurnalist, s-ar preocupa. I-a ţinut isonul, şi Mircea Coşea, căruia-i spune condescendent, „dom Profesor”. Oricum, profesor sau nu, dom’ul respectiv, a debitat tâmpenii mai gugumăneşti decât Cezar Preda cândva, de la REBU Bucureşti. Dar nu despre aceşti găgăuţi, vreau să vorbesc. Episodul de ieri, m-a făcut să mă gândesc la îndoiala Evei, în cuvântul Domnului, de a nu gusta din „fructul oprit”. Şi minte spurcată, să mă întreb ce-ar fi păţit Adam, dacă o refuza „să muşte din măr”, tot aşa cum ieri,Premierul Ponta, ca şi altădată, Crin Antonescu, au refuzat-o pe Dana.După iritarea de aseară, a acesteia, cred că Adam, risca un măr în cap. Vă imaginaţi, cum arătam, după un strămoş cu un cucui în vârful frunţii? Ca un adevărat corn al lui Ducipal!?

Ei bine, ca în reclamele agresive, de prost gust: „ şi asta, încă nu-i tot!”. Ca un veritabil Adam, ce mă iluzionez că sunt, am început să mă întreb aiureli, pe temă. Oare cum era Eva, în intimitate, cu firea ei neîncrezătoare? Nerăbdătoare  să ştie tot, nervoasă că nu i se spune, supărăcioasă până la renunţare, sau abandonare de sine, cum mi s-a părut Dana, aseară, uşor dezamăgită de eşec?

 Mă liniştesc, amintindu-mi că superioritatea lui Radu Tudor, care n-a acceptat firoscoşeniile lui „dom’ profesor”, şi a readus-o la normalitatea moderatorului. Altfel, cine ştie ce frământări de gânduri „edenice”, mai aveam.

Madi şi Onu

POLITICIANUL ROMÂN e prea meschin!

Motto:”Regula aurului:” cine are aurul, face regula!”-Anonim

Sunt nevoit, să o trec pe Tamara, pe un loc secund. M-a enervat destul de mult, ieri, Crin Antonescu,încadrabil perfect, în titlul articolului .Când vor înţelege ajunşii în vârful piramiduţei puterii ( că în comparaţie cu gloria universală, tot nişte pigmei rămân), că nu îi pot prosti pe ceilalţi, minţindu-i cu tupeu?

Spre pildă, aseară, la Radu Tudor, Crin Antonescu, după ce a amuşinat prin Cotroceni, urmele lui Băsescu, întrebat ce au cu iniţiativa parlamentară a senatorului Ion Ghişe, a răspuns cu aplomb băsescian, că nimic, ba încă din momentul propunerii ei în Parlament,  a fost agreată, doar de vreo câţiva, cam 40 şi ceva,fiind de acord.

Dacă bine-mi amintesc, psdistul care conducea şedinţa, nici n-a supus propunerea la vot. Abia după intervenţia energică a lui Ghişe, a catadicsit  să-şi facă datoria. Iar în sală, nu erau decât circa 4o  şi ceva, de uslişti,ca să realizeze cvorumul, la comanda stăpânului comunitar, în faţa căruia, au şi început să facă sluj. Faţă de majoritarea covârşitoare a opoziţiei. Am senzaţia, că prin acest subterfugiu al lui Antonescu, suntem luaţi mai de proşti, decât de Băsescu, vorbindu-ne de austeritate. Jenant, că microbul invidiei pe superioritatea iniţiativei unui coleg, ne lipseşte de probarea unei idei, care ar da peste nas lui Baroso şi altor epitete. Cum să nu-şi permită să ne dispreţuiască în văzul lumii, dacă văd că avem vocaţia autodistrugerii? Mi se pare mizerabil, să-mi spui că Parlamentul Puterii, nu a susţinut ideea  reparaţiei propriului prestigiu, când a fost evidentă ostilitatea faţă de iniţiativa senatorului, chiar al puterii. Mai mult, am înţeles, că nici nu au încercat să supună ideile respective, comisiilor de lucru permanente ale celor două Camere. Trist, şi ruşinos.

Poate mâncătorii de răutăţi la adresa USL şi a  aşa zişilor lui lideri, să aibă pe undeva dreptate?

 Poate imaturitatea de care vorbeşte Traian Băsescu, să conţină un sâmbure de adevăr?

VORBA LUI MADI:”VAI DE NOI, CU AŞA FLĂCĂI!”

Totuşi, poate e bine, să nu mă mai încred în mizeriile lipsei de personalitate a unora!

Măcar am conştiinţa demnităţii de sine!

Madi şi Onu

FRICA PIERDE VOTURI!

Durându-mă capul, mi- am recitit postul:

”Ponta nu-i ca Băsescu!”, în care cred că am fost nedrept , cu  Titus Corlăţean.

 Mă bate acest gând, din motivul că deşi  Interimar la Justiţie, Premierul nu catadicseşte să ia măsura schimbării procurorului şef, şi a şefului DNA.

Să-l fi speriat aşa de tare, străinul Baroso?

Nu realizează, că gestul său ezitant, poate fi sinucidere politică?

Sau se consideră un Titulescu?

Ce eroare!

Şi ce bărbat, părea faţă de Geoană!

Vaaiii, ce decepţie!

 Da şi Crin Antonescu!

 Ce cocoş se dădea faţă de Băsescu, la suspendare!

NOTĂ:Am auzit că emisarul american, s-a întâlnit întâi cu preşedintele suspendat,  şi apoi cu cei doi.

În caz că este adevărat, sunt convins, că dacă era Traian Băsescu în cestiune, i-ar fi spus:

”Scuză-mă, n-ai venit în timpul programat!

Acum, Ţara are alte probleme!

Sau l-ar fi tratat ca pe ambasadorul Olandei.

Aplaudam gestul!

Madi şi Onu

CA UN PROFAN….!

Despre mine, desigur, că nu sunt luat în seamă  la comentarii.

Mărturisesc, nu prea mă prăpădesc, datorită atât poezioarei  unui tehnician, plin de optimism, din echipa mea de lucru.

Acesta,  în momente de stres, recită entuziast, următoarele rime şugubeţe :

”Dacă ninge.., dacă plouă.., nu-mi pasă.., vă spun şi vouă…, c- am canadiană nouă!”

Cât şi din respect faţă de creierul meu, care într-o noapte, exasperat, mi-a şoptit, cele aflate dintr-o carte:

”dacă nu mă foloseşti, mă pierzi!”

Şi ce mod mai stimulant, de a-mi folosi creierul, decât aşternerea balivernelor, care mă bântuie, după ce-mi stric somnul la Sinteza zilei?

Spre pildă, de când am aflat că Premierul, a fost desemnat, interimar la Justiţie,  de  către Preşedintele interimar Antonescu, până se va lămuri disponibilitatea doamnei Mona Pivniceru, pentru preluarea  funcţiei depline de ministru al justiţiei, mă torturează o dilemă, mai rău cred, ca pe Andrei Pleşu, redutabilul preopinent, al preşedintelui suspendat sine die.

Va începe, deci, domnia sa Interimarul, acţiunea de sprijinire, a Autorităţii judecătoreşti, pe ici  pe colo, prin părţile sale vitale, până la tonifierea sa constituţională?!

Abia atunci.., probabil, Autoritatea judecătorească se va fi sesizat, în sfârşit,  de solicitarea USL, privind instigarea la  calomnierea Ţării, de către unii dintre tovarăşii noştri  postcomunişti!

( Ce fiori de mândrie românească, mă străbat, când spun Antonescu, gândindu-mă la mareşalul Ion Antonescu, un anticomunist pe bune, din câte am înţeles!).

Va avea deci, domnul Ponta, curajul acestei iniţiative?

Madi şi Onu

ÎNCEPEM SĂ ÎNVĂŢĂM!

Aseară, la Sinteza zilei, Preşedintele interimar, Crin Antonescu, exasperat probabil, de avântul îndrăzneţ-abuziv, căpătat de cetăţeanul Traian Băsescu, avânt, exprimat prin sugestii care-i depăşesc atribuţiile, şi-a amintit, sau poate i s-a amintit că în Constituţia României, există şi articolul 80, privind „Rolul Preşedintelui”, care, în alineatul (2), statuează:

”Preşedintele României veghează la respectareaConstituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.

În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Întârzierea cu care este văzut acest alineat, mă face să cred că spiritul Constituţiei, nu este încă trăit, că educaţia liderilor politici, privind îndatorirea lor naţională, este asemenea acţiunii de anvelopare a clădirilor, în vederea conservării energiei termice din interiorul acestora;”lasă, că mai este, până la iarnă!”

Că tot suntem la moda izolării termice, adică, a anvelopării.

Dar care-or fi Autorităţile publice?

Tot Constituţia, în Titlul III, ne spune:

Parlamentul,

Preşedintele României,

Guvernul,

Administraţia publică:

– centrală de specialitate (ministerele) şi

-locală

Autoritatea judecătorească:

-Instanţele judecătoreşti,

-Ministerul Public,

-Consiliul Superior al Magistraturii.

Material dificil de priceput, Constituţia , mai ales, când personaje complexe, gen Vasile Blaga sau Traian Băsescu, îi răstălmăcesc spiritul, în interes subiectiv-politicianist.

Cred că pentru majoritatea politicienilor oneşti, litera şi spiritul Constituţiei, prezintă acelaşi grad de dificultate, precum pentru fizicienii epocii.., principiul relativităţii (restrânse şi generale), formulat  de către Albert Einştein.

Sper că…, odată cu intrarea pe scena Guvernului, a doamnei ministru Mona Pivniceru, să se elucideze problema neamestecului în treburile Ţării, de către cei a căror imaginaţie, îşi închipuie, că dacă sunt toleraţi, din bun simţ civic, pot abuza, nelimitat, de răbdarea şi inteligenţa  a milioane, şi milioane, de români.

Madi şi Onu

SINCERITATE !

Eu nu mă lupt pentru un om!

spune Traian Băsescu, la Cluj, în campania de autoapărare, pentru referendumul din 29 iulie.

În sfârşit, sincer!Dar nu până la capăt.

Cine-i neomul pentru care se luptă? Să fie o femeie, Angela Merkel?

Îl putem afla la al 3-lea buton telefonic, de la Cotroceni, recomandat lui Crin Antonescu?

Madi şi Onu

TRASUL DE LIMBĂ!

În viaţă, am avut parte, uneori, de femei curioase, până la agresivitate, de viaţa mea intimă sexuală. Aproape obsedate.

Ori mie, nu-mi place să-mi expun trăirile intime. Îmi pare o indecenţă, o violare a delicateţei mele sufleteşti.

Şi am fost atât de ferm, încât uneori, le-am cerut să se îmbrace, şi să plece.

Veţi spune că procedam urât. Dar n-a fost rău.

Mi-am păstrat integritatea sufletească, bărbătească, iar una m-a înţeles, şi a doua zi, s-a întors spăsită.

Sărindu-mi de gât, m-a rugat s-o înţeleg, iar ca să mă convingă, mi-a declarat, că mă preţuieşte, pentru gestul meu; că nu i-ar place  să se ştie discutată, ca o aventură la cinema.

S-a creat o amiciţie între noi, pe care, conform aceluiaşi principiu personal, mi-ar fi imposibil să o descriu.

Oricum, legătura noastră a durat  intens, mulţi ani.

Până când eu am plecat din ţara respectivă.

Mi-am amintit acest episod, după ce am ascultat-o pe Dana Grecu, descosîndu-l până la penibil, pe Senatorul Dan Şova, asupra cum vor proceda vizavi de comunicatul de presă al CCR, privind Referendumul din 29 iulie.

Îmi amintesc,de acelaş fel de a proceda, şi cu domnul Crin Antonescu, privind suspendarea  domnului Băsescu.

Liberalul, i-a rezistat triumfător, fără vreun semnal de iritare.

Rezultatul?

Şocul acţiunii parlamentare fulger a USL, din care UE nu-şi poate reveni nici astăzi.

Şi culmea, tot doamne:

Monica Macovei, Angela Merkel, Viviane Reding, şi poate or mai exista suferinde pudice.

Dar şi bărbaţi…, precum Excelenţele Lor: Martin Schultz, Herman van Rompuy, şi Jose Manuel Barroso.

Poate doar „zecele” olimpic al Nadiei Comăneci, să fi uluit atâta lume politică, bună.

Urât, din partea Danei Grecu!

Am observat acelaşi sindrom, şi la filologul Adrian Ursu, care mai viril.., chiar exagerează,  dedându-se  la un ton, cu inflexiuni de insolenţă.

Madi şi Onu