Arhive pe etichete: Dan Puric

TOT HOŢIE ORDINARĂ ESTE, MAESTRE! Ba mai mult!

În loc de motto:”Greşeşte cine dă, nu cine cere!”-credinţă populară.

Citată de maestrul Mircea Diaconu, în favoarea actorului Dan Puric, mi s-a părut o faţetă a ipocriziei moralizatoare a politicii româneşti. Cu alte cuvinte, eu filantropul sunt un păcătos, faţă de cerşetorul care-mi stârneşte mila.

Şi o fac exclusiv din banii mei.

Concret, că nimeni nu are timp de pierdut, cu „hoţia la români”.Aseară, a continuat serialul lui Mihai Gâdea, versus MRU.

Despre o risipă uluitoare de bani, cu ocazia unor acţiuni de lobby (pentru România) ale Guvernului, al cărui cap, cine putea fi, decât risipitorul Premier, MRU!?

Uluitor însă, cheltuiala exorbitantă, era reprezentată de acţiunea spectacol, regizată  tot de un maestru, actorul Dan Puric. După evaluările pe picior, ca la Imobiliara, sau ca la orice miting, privind numărul participanţilor, s-a decis că suma respectivă, ar fi fost suficientă pentru existenţa teatrelor (sau doar câtorva?) din Bucureşti, pentru un an întreg.

A mai avut loc, desigur, conform principiului, „corb la corb, nu-şi scoate ochii”, aprecierea fugitivă, că poate nici n-au fost încasaţi acei bani. Ei bine, părerea mea este că dacă lupţi cu o boală, cum ar fi, la români…, (dar nu, mai bine, n-o mai spun, că iar se va cita vre-un proverb atotproteguitor de castă), o faci cu toate mijloacele educaţionale, inclusiv „credinţele populare”despre cinste, cum ar fi să spunem:

”ai găsit o punguţă cu doi bani, n-o lăsa pe mâini hulpave!” .

Sau medicale, în sensul, că orice tratament al unei boli se însoţeşte de un regim sobru/responsabil de viaţă, nu tolerând tot soiul de mofturi.

Madi şi Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Râsu/Plânsu

Dan Puric

„Credinţa mi-a schimbat felul de a privi viaţa.
Parcă am intrat într-o baie de lumină”
 

Actor, scenarist, regizor şi dansator, autor de spectacole aplaudate în ţară şi în străinătate, artist multipremiat şi decorat pentru servicii excepţionale în cultură, Dan Puric n-are nevoie de prezentări.

INTERVIU CU DAN PURIC – EDIŢIE SPECIALĂ DE PAŞTE !

Există, totuşi, o latură mai puţin cunoscută a vieţii sale, care îi depăşeşte preocupările artistice, deşi se recunoaşte în ele, ca picătura de apă într-un ocean …credinţa. Într-un moment de cumpănă a vieţii, Dan Puric s-a întors cu faţa … spre Dumnezeu.

„L-am aflat pe Dumnezeu
într-un târziu, dar nu prea târziu”

    

15 comentarii

Din categoria Credinţă

MADE IN ROMÂNIA

Miercuri 25  Noiembrie 2009, de la orele 19:30,  la Sala Rapsodia din Str. Lipscani nr. 53, Compania de teatru “PassePartout D.P.”  prezintă spectacolul “MADE IN ROMÂNIA”
 

 Scenariul şi regia: Dan Puric

Spectacolul plin de umor şi laconice poveşti pline de haz, este o viziune românească asupra sufletului lumii. Aproape nimic din ce este omenesc nu lipseşte din acest puzzle al condiţiei individului şi a societăţii, derulat în ritmuri şi imagini năucitoare, în care artele marţiale se întâlnesc cu valsul, iar parodia suculentă la adresa unor sintagme din filmul japonez este contrapunctată, în final, de vitalitatea dezlănţuită a dansului popular. Spectacolul se bazează pe sinteza unor diferite mijloace de expresie scenică:  step, pantomimă, dans, lumini şi muzică, spirit şi emoţie.

România concepută de Dan Puric este o formă de work în progress, o structură descompusă secvenţial cu o minuţie a fiecărui detaliu regăsit ulterior în unitatea de ansamblu. Costumele create de Irina Solomon se integrează perfect acestei figuraţii în mişcare, antrenament zilnic realizat cu precizie şi fineţe, într-o ţară în care oamenii râd, plâng, se caută şi încearcă să se întâlnească cândva. Si pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus “Made in România”

Scrie un comentariu

Din categoria Poveşti, Teatru

Sunt oameni

 

Sunt oameni

Sunt oameni ce-ţi înalţă coloana vertebrală,
Iţi dau din ei putere, din boala grea, te scoală –
Sunt oameni mult mai tineri, decât sunt azi, studenţii,
Care ne dau doar lecţii – de frumuseţea vieţii –
Sunt oameni ce-s de toate: bunici, şi taţi, şi poate
Actori ce nasc pe scenă nepoţi, şi strănepoate –
Sufleuri sunt, şi regizori, sunt stări, şi în etate
De-ajung să joace viaţa, sunt şi eternitate –
Sunt armonii de-o clipă , şi simfonia vie
Care păşeşte tandru, şi cald, în veşnicie –
Sunt oameni, şi-ar fi îngeri, dar îngerii nu pot
Să-şi joace viaţa-n teatru, cu sufletul, cu tot –
Sunt oameni care urcă, şi oameni ce coboară,
O mască, o idee, o viaţă, bunăoară –
Sunt oameni şi iluzii, n-au timp nici pentru moarte,
Şi dacă mor – nu-i credeţi ! … – ei joacă , mai departe !

Jianu Liviu – Florian

Scrie un comentariu

Din categoria Credinţă, Jianu Liviu-Florian