Motto:”Mulţumesc lui Dumnezeu pentru oamenii proşti!
Datorită lor, noi, ceilalţi, părem deştepţi”.-Mark Twain.
Aseară, mi-a căzut în mână, cartea „Controlul MINŢII” de HAHA LUNG. De acolo, şi motto-ul, care m-a făcut să mă întreb:”oare care-i gradul de dezvoltare cerebrală a PDL-iştilor şi a simpatizanţilor lor, de Traian Băsescu a început să pară mass media , aproape diabolic de iscusit în gândire?”
Este de fapt, o întrebare retorică, neinteresându-mă nici unul, nici alţii, decât într-o privinţă pragmatică.
Va fi capabil USL-ul să recupereze hoţiile acestora?
Şi cum anume?
Da ,îl cred capabil, dar nu de unul singur, ci doar cu ajutorul presei, care a dezvăluit nereguli înspăimântătoare.
Şi, încerc o listare a acestor eminenţe cenuşii, care s-au distins, nu doar printr-o ascuţime spirituală, ci şi printr-o tenacitate pertinentă, bazată pe virtuţi româniste, susţinute de un patriotism demn de minţile şi inimile strălucit ale făuritorilor ROMÂNIEI noastre,
în ciuda tuturor vicisitudinilor vremurilor netrebnice, prin care a trecut Naţia română.
Nu cred că sar peste cal, exprimând această apreciere.
Cu puţină preocupare istorică, se vor reuşi găsi, exemple demne, să evidenţieze numele care urmează, şi despre care, cred că guvernul Ponta, ar fi fi bine să ţină seama, ca de o oportunitate imperios necesară.
Am în vedere, câteva persoane, pe care premierul Ponta ar trebui să fie, şi în somn, focalizat.
Concret, mă gândesc la ziarişti incontestabili, de investigaţie, capabili să facă lumină şi în cele mai tenebroase coclauri guvernamentale.
Aceste personalităţi, ar fi: Oana Stancu, Dana Grecu, Oana Stănciulescu, Sandra Stoicescu, Carmen Avram, Radu Tudor, Victor Ciutacu, Răzvan Dumitrescu, Adrian Ursu, şi neapărat Mihai Gâdea, Mugur Ciuvică, profesorul Ilie Şerbănescu, precum şii „amfibianul” Bogdan Chireac, sau domnul director de la Cotidianul.
Scuze, că nu m-am gândit decât la aceştia.
Dacă USL, vrea să ierbicideze Ţara de pirul paiaţo-pdlist, şi acoliţilor lor, ca Ea, România, să nu fie destructurată instituţional, ca iniţiativa antreprenorială legală, să se desfăşoare în toată plenitudinea virtuţilor sale social-liberale, să apeleze cu sârg, bună credinţă, şi consecvenţă, la toate aceste personalităţi, cărora, aparent, nu le este indiferentă reabilitarea României.
Cum?
Simplu, să-i solicite şi să levalorifice banca de date informaţional-infracţionale actuale, din ţară.
Cu un amendament însă: sub coordonarea directă a domniei sale, şi, mai ales, fără şefi.
Sindromul „şefitei”este marea metastază a românului.
Simptomul? „Părerita!”
Geme virtualul de visceralităţile acestui simptom.
Madi şi Onu