Am marea şansă, de a scrie, un post, fără interferenţa altor antene.
În curând, are loc Congresul UDMR, la care premierul, va participa, ca atare.
Nu ştiu dacă însoţit de o delegaţie a USL, şi nici cum au reacţionat alţi vectori de putere din Ţară.
Cert este, că faţă de veleităţile iredentiste ale unor exaltaţi, în planul aprecierilor româniste, UDMR, se află într-un con de umbră.
De aceea poate comentariile altor exaltaţi, de ultimă oră, sa nu fie favorabile deciziei lui Ponta, de a onora cu prezenţa sa, Lucrarile Congresului UDMR.
Mi s-ar părea inadmisibilă o asemenea reacţie.
În afara spiritului democratic, despre care salivează toţi neaveniţii din politica românească.
Nu se poate vorbi despre democraţie, despre civilizaţie, evitând dialogul.
Justificarea Premierului Ponta, asupra participării ca invitat la acest eveniment, ca şi când ar fi fost nevoie, am apreciat-o ca un gest, demn de Richelieu, faţă de d’Artagnan , sau faţă de ambasada Spaniei.
Este cred momentul comportării bipede, momentul, să facem pasul către interrelaţia umană civilizată, renunţând la ifosele puritane, şi la gestica patrupedă originară.
Atitudinea vindicativă, sub orice justificare, nu poate fi decât o întoarcere către origini.
Nu pot pretinde cuiva, să mă respecte, dacă eu nu cunosc gestul respectiv.
Decizia Premierului, prin această prizmă, apreciez că nu poate fi decât un model de responsabilitate politică.
Şi îl salut, cu convingerea, că este un act pilduitor, de renunţare la reticenţele comportamentale, în democraţie.
E timpul, să învăţăm să dialogăm!
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 