Arhive pe etichete: demisie

SEPUKU

CRIN ANTONESCU a demisionat din functia de Preşedinte al Senatului.N-am înţeles motivul, dar cred că  nu  ar fi rău, dacă un lider expus unor momente de stres, pe care noi, obişnuiţii  liniştii ambientului familial, nu avem cum să le realizăm, ar avea alături de el, asemenea unei Eminenţe cenuşii, un psiholog strălucit, pentru momente de protecţia societăţii pe care aceştia îşi dau ifose, că ar deservi-o.

Tristeţea pe care mi-a declanşat-o, lipsa de justificare a gestului său, nu poate fi descrisă. Poate nu am motive, poate valoarea sa politica, este de domeniul lucidităţii posterităţii, dar mie, mi-a stârnit o mâhnire profundă.

Prin intervenţiile sale retorice, retrăiam epoca de glorie a Franţei, prin pleiada sa de voci strălucite: Mirabeau, Danton, Robespierre, Marat. Poate şi pentru că este dobrogean de-al meu. Scriu însă postul, pentru a evidenţia momentul intuitiv, premonitoriu al lui Mircea Badea, privind acest act nesăbuit.

 Dintr-o reluare a emisiunii acestuia,”În gura presei”, se pare că Mircea Badea ar fi avut cu Crin Antonescu, o discuţie  antologică.

După ce i-a explicat omului politic, ritualul Sepuku, finalizat cu scutirea de suferinţă a victimei, prin retezarea gâtului acesteia, Badea, i-ar fi spus:

”Domnule Antonescu, în cazul unui sepuku, al Dv.,aş vrea să fiu cel care să vă scutească  de ultimile clipe de suferinţă!”

În accepţia mea, suna în maniera :”în cazul unui gest stupid, de sinucidere politică, aş vrea să fiu cel care să vă decapiteze!”

Blestemată premoniţie!

Crin Antonescu, pentru demisia de ieri, meriţi decapitarea.

Onu

PS:Episodul 12 din „Dreptul de a zâmbi” al ELEI, va urma decapitării lui Crin Antonescu. Ludic vorbind!

Reclame

4 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu

CARANTINA!

În DLRA, carantină înseamnă:”complex de măsuri (în special izolarea) luate pentru a împiedica extinderea unei boli, a unei epidemii”.

Concret, prin boală eu înţeleg şi dedublarea personalităţii;

acea anomalie, care când se manifestă, face din individul normal, un aberant-anormal; atât de convins de elucubraţiile sale, încât nu-şi sesizează penibilul condiţiei de facto.

Concret: azi, la emisiunea Sandrei Stoicescu, pe care, spre regretul meu, nu o consider prea discernă în patologiile psihotic-morale, deşi ar fi absolvit „Psihologia”, un prea-vocal firoscos cu studii, se laudă el,”filologice”, s-a pronunţat, cu morga plebeului, că Ponta ar fi afirmat, că dacă se dovedeşte „plagiatul”, va demisiona din funcţia de Prim-ministru.

Spre mândria mea cerebrală, îmi amintesc  de ceva opus neroziei afirmate de aceşti indivizi, care pe bună dreptate, ar trebui carantinizaţi, pentru dezinformare, fără intenţie.

La obiect, dacă tupeul i-ar îndemna să mă contrazică, să caute prin arhivele lor video, apariţia lui Ponta, după lansarea diversiunii cu plagiatul său.

Secvenţa a fost cam următoarea: o fătucă, vorba lui Cristoiu, l-a întrebat ce va face, dacă se va confirma, calomnia.

– Ce trebuie! a răspuns prompt, Ponta.

-Adică, vă veţi da demisia, a replicat antenista în devenire?

-Nu…, voi renunţa la titlul de doctor!

 În nici un caz, nu voi demisiona!

Succint, nici vorbă, de demisie!

Şi voi adăuga eu: „în afirmaţia filologului” nu este vorba de un sindrom de dedublare a personalităţii, care trebuie carantinizat?

În ipocrit vehiculata deontologie profesională, nu poate fi vorba de malpraxis?

În context medical, s-ar interzice profesarea.

Ce-i de făcut în cazul acestor indivizi certaţi cu memoria?

Nu cred că ar trebui interzişi; la câte enormităţi debitează, am rămâne fără presă.

Şi cutumiar, este necesar un scheunat de căţel, în fiecare gospodărie ţărănească.

Din câte ştiu, la eliberarea carnetului de conducere,se ţine seama de abilităţile psiho-motrice ale candidatului, ca şi de reacţiile psihotice ale acestuia, în eventuale stări conflictuale din trafic.

Astăseară, Dana Grecu, a repetat afirmaţia tendenţios eronată, cu „demisia lui Ponta”.

Cu, „mă rog…, spusă undeva, într-un interviu, dat unei reviste spaniole”.

Interesant, că Radu Tudor, n-a temperat-o cu „interviul”relatat de mine, mai sus.

Eu, când văd cum cineva perseverează în greşeală, am o vorbă:

„dacă nu vrea, lasă-l să moară prost!”

 Să aibă şi Radu Tudor, aceeaşi regulă?

O altă trăsătură nocivă a dedublării personalităţii este că în mod inconştient,insistând să te dai deştept, cu orice preţ,

fetişizezi” răul, consolidându-l astfel.

Total contraindicat în visceralitatea la care asistăm.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Râsu/Plânsu

DOMNUL BOC ŞI „PLAGIATUL DE DUZINĂ”

“ PDL a cerut, miercuri, demisia ministrului Educaţiei, Ioan Mang, „pentru faptul că întreaga operă pe care o are este un plagiat de duzină”, după cum a declarat, miercuri, preşedintele PDL, Emil Boc.”(Ziarul Gândul). Nu mă îndoiesc de faptul, că domnul Boc,  ar avea dreptate.

Mă întreb însă, dacă domnia sa, a priceput ceva din opera incriminată.

Înclin să cred că dacă aprecierea nu a fost viscerală…, corectitudinea ei, depinde de în ce măsură, sesizarea, nu confirmă vorba populară:”pentru el, tot ce nu pricepe, este o prostie/plagiat”.

Şi atunci, mă întreb, cât va fi valorificat profesorul Boc, în teza domniei sale de doctorat, din bibliografia de specialitate juridică, răsfoită alert, stuchindu-şi  nerăbdător degetul, să găsească ceva de înţeles.

Rămâne ca forul academic, solicitat de premier, să confirme pertinenţa afirmaţiilor,( care, până la proba contrarie, pot rămâne calomnioase), după care ministrul sa demisioneze.

Neclar mie (de ce?), întrucât probabil,  domnul Ioan Mang, a fost nominalizat ministru, nu pentru opera sa ştiinţifică,sau diploma de bacalaureat(sâc!), ci pentru capabilitatea sa organizatorică, în vederea reabilitării învăţământului, ruinat,  sub oblăduirea reclamantului.

Doamneeee.., “că mare ţi-e grădina populismului democraţiei!”

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Râsu/Plânsu

CADE ? NU CADE !? CADE ? NU CADE !?

Recunosc spăsit, aseară domnul Gâdea, m-a păcălit, ca şi domnul Băsescu pe alţii, cu „Să trăiţi bine !”  Simplu, genial. A spus ce-mi doream să aud: Căderea Guvernului Boc.

 

A recunoscut, nu era din sursă a-ntâia, dar măcar promitea ceva. Am aşteptat în zadar…, până am adormit. M-a trezit zgomotul căderii unui corp. Am scăpat sticla cu apă minerală, mi-a alunecat din mână, spune soţia, impresionată de tresărirea mea. Dau să strig uraaaa, crezând că, gata, a căzut Guvernul, dar brusc, realizez, cum la dimensiunea Premierului, nu avea de unde atâta zgomot. Clipesc alene, şi adorm iar …poate mâine, îmi spun …

Ca un făcut însă, un ochi, îmi rămâne întredeschis, şi la pâlpâirea ecranului tv-ului, gândurile-mi aleargă halucinant.

De ce nu demisionează oare, Premierul ? Să fie un Cesare Borgia ? Să fie mâna Preşedintelui,  prin Aliodor Manolea, care l-a îmbrobodit şi pe  Geoană, la Prezidenţiale, de s-a dus  vrăjit, călare pe băţ, la chemarea lui  Vântu ?

Azi, întâmplător, văd o poză, în Jurnalul National, în care, Preşedintele, parcă îl atenţionează pe domnul Boc, cu arătătorul, în genul:”să nu te pună păcatul, să demisionezi, că ne ia Gaia, pe toţi !” Am înţeles. Premierul nu-i „cineva”, ci un fricos, conştient de  răspunderea pe care o poartă pentru tot răul făcut Neamului românesc.

Şi, dintr-odată, mi-e clar. Cu cât rezistă mai mult,  cu atât se exacerbează gestul  autopedepsirii, pentru ambiţiile sale, de a fi fost un om mare. Păcat, în momentele extreme, ale cuiva, o milă creştină, mă copleşeşte !

Dumnezeu să-l ierte !

       Madi şi Onu

11 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu

MIZA ACTUALITĂŢII !

N-am crezut că voi fi atât de nerabdător, să aflu momentul şi modul demisiei regretabile, a Preşedintelui României.

Când .., şi cum …, se va produce …

Ştiu că nu va fi în curând, dar parcă văd scena: aplecat proteguitor, asupra României în derivă, îşi va şterge, pe furiş studiat, o lacrimă de grijă, pentru destinul acesteia, după plecarea Domniei Sale de la cârma ei.

Momentul îmi aminteşte de o carte, citită cândva (parcă Pescăruşul, de Ethel Voynich) care începea în acelaşi registru dramatic: sprijinit pe umărul Italiei, reprezentată într-o clasică formă statuară, un om necăjit, aparent în echilibru instabil, plângea.

Iar din vuietul mulţimii valurilor, ce se spărgeau ameninţătoare de ţărmul stâncos, se auzeau printre sughiţuri icnite vorbele pline de grijă ipocrită, ale nenorocitului: „ce te faci tu, fără mine, dacă plec ?! ”

Madi şi Onu

7 comentarii

Din categoria Diverse ..., Politică, Râsu/Plânsu

Situaţia de ţară # 5

Sursa: Realiateta.net 

22 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu

Hauuuu I feel today !

Moral gun !

Sursa: Realitatea.net …

9 comentarii

Din categoria Politică, Ups & Downs