Arhive pe etichete: depresie

RELUARE

 În loc de motto:” Când eşti trist, scrie!”-Onu

Azi, am presupun, un început de depresie.

Şi dacă-mi privesc puţin starea, cred că în blogosferă există multe asemenea începuturi.

Voi încerca să lupt cu ea, prin metodele  recomandate de psihologie.

Am observat însă, în blogosfera feminină  multe texte, în care fetele-şi descriu nostalgiile.

Ba unele, mai dotate cu nişte proeminenţe, la a căror discreţie, nu prea ţin ,  le expun într-un text, provocător de dorinţă.

Ornametat cu prezenţa cât mai fantezistă a acestora.

În postul , „Suave amintiri”, am descris începuturile înfiorate ale acestei tainice plăceri a vieţii.

N-am să ascund, că mă tulbură ideea vecinătăţii unor asemenea proeminenţe.

Potrivite ca mărime,  cât să încapă în căuşul mâinii mele, înfiorată de gândul atingerii lor .

 Cu forme delicate, şi străluciri brâncusiene, tinzând parcă, spre perfecţiunea sculpturală.

Aşa, spre exemplu, mergând pe blogul…., dar mai bine, nu..!

Căutaţi şi sigur, veţi fi găsit.

Pe un blog feminin, am văzut o asemenea operă de artă, înfiorată parcă de suprafaţa de susţinere, pe care fusese expusă.

Dar, încep să mă îngrijorez. Un simptom cert al incipienţei stării depresive, este această pornire razna, prin blogosferă.

Mai ales că intenţia mea era de reluare a postului despre sănătate, promis, câtva timp în urmă.

O voi face imediat, chiar cu   un argument de impact.

Aflat tot dintr-o carte.

De fapt, un experiment simplu, despre hrana vie şi hrana moartă/gătită.

Luaţi două boabe de porumb. Pe unul, fierbeţi-l, , pe celălalt, nu.

Apoi, însămânţaţi-le, într-un ghiveci de flori. Din cel nefiert/viu, va răsări o plăntuţă de porumb.

Din cel fiert/mort, nu!

Aveţi dovada, că prin prepararea hranei, viul(factorul invizibil) din alimente, este distrus. Iar viul din hrană, îl constituie enzimele, care la o temperatură de peste 47 grade Celsius, sunt complet distruse, şi nu mai reuşesc, să-şi îndeplinească funcţia de digestie.

Iar nedigerate, resturile alimentare sunt depoziate sub formă de deşeu/gunoi alimentar, în locurile stabilite de corpul fiecăruia:şolduri, coapse, abdomen, torace, unele organe interne.

Mai plastic: „o baterie  descărcată, nu mai luminează, pentru că activitatea invizibilă sau factorul de energie s-a pierdut.”

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate, Univers feminin

PONTA ŞI „RECONSTUTUŢUIREA”

Aseară, lâncezeam în faţa sticlei, mestecându-mi începutul de depresie.Urmam de fapt, recomandarea medicului de familie, o puştoaică plină de conturi în virtual.

La un moment dat, aud cuvantul Ponta. Tresar! Ia să vedem, ce n-a mai făcut pe placul nu ştiu cărei pipiţe!

 Că, spre înciudarea mea, am văzut că unele-l plac, până la a-i căuta nod în papură, ori ce ar face.De m-au influenţat şi pe mine, să gândesc rău despre el.

Dar aşa-i în mental: gândeşti după alţii, te prosteşti mai rău ca ei. Deşi, nu e rău, puţin schimb de experienţă, cu vârfuri de iceberg.

Dar, n-a fost aşa.Dimpotrivă, după mine, era vorba de un fapt incredibil.

Premierul,şi-ar fi exprimat opinia ca în viitoarea Constituţie, să fie prevăzută confiscarea integrală a averilor fără provenienţă justificabilă.

TARE!

Demnă de posteritate globală!

Mărturisesc, mă frământa subiectul. Eu mergeam până la gândul clonării unor candidaţi pentru funcţionari de stat. Dar mi se părea incorectă imixtiunea în lucrarea Domnului, „OMUL”, „CU BUNE ŞI RELE”, printre cele rele intrând şi capacitatea de a face bani, cu orice preţ, inclusiv aceea de a uita cum i-a făcut!

Ce bună ideea lui Ponta! M-a scutit de păcatul gândului necreştinesc al  „clonării”, care, în lumea drepţilor  ar echivala cu neabrogarea legii pedepsei capitale, aplicată ucigaşilor, de ori ce speţă, pe motiv că nu suntem Dumnezeu, spre a lua o viaţă ce n-am creat-o.

Îi văd acestei idei, două merite fundamentale, în a-i face pe bandiţi, rezonabili, pe bune.

Unul…, ar fi că „îmbogăţiţii”s-ar gândi la consecinţele implacabile constituţional.

Altul…, că „îmbogăţitorii”, complicii de la stat, ai „îmbogăţiţilor”, poate ar lua şi ei aminte, să nu fie atraşi în vâltoarea inerentă consecinţelor complicităţii.

Gata, cu depresia!

 

                                        Onu Ionescu

2 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal