Ce este un deputat?

Ce este un deputat?

Mă preocupă foarte serios problema. Este cetăţenească. Dar a mai apărut una tot cetăţenească: glumeţii de pe sticlă. Eu îi dezmierd „Măscăricii Demosului”. Mi-au apărut întâmplător, fără nici un chef să-i văd. Mi se bagă pur şi simplu pe gât.

Îmi amintesc.. , era odată, unul Mircea Crişan. Îmi plăcea, cum se zice, la nebunie. Sevă de umor: prezentat liniştit, civilizat, fără exagerări.

Ca şi cum ai citi o anecdotă de calitate.

Ştiu că a plecat din ţară, nefiind pe gustul Puterii contemporane lui.

Nu mai ştiu dacă a revenit.

Cert este că nu mai apare.

Îmi dau seama că nu mai apare, după faptul că nu-i văd decât pe greţoşii contemporani.

Probabil că le merge bine, dacă nu fac şi ei gestul lui Mircea Crişan şi al atâtor oameni capabili din diaspora.

Vor spune fals, că-şi iubesc ţara. Dar este dragoste de ţară, să prestezi, fie şi ca măscărici, o activitate de care nu se amuză decât aplaudacii şi hăhăitorii înregistraţi special pe bandă?

Să existe oare şi hăhăitori la prostul gust debitat cu nonşalanţă?

Nu ştiu, de aceea trec la o problemă mai importantă: „ce este un deputat?”

După şedinţa parlamentară privind dezbaterea unui proiect de lege propus, evident, tot de un parlamentar,realizez că un deputat este un iubitor de animale. Nu contează cred, dacă este vorba de maidanezii bucureşteni sau din ţară.Cert este că iubeşte animalele de circ dresate prin maltratare.

O spune răspicat în propunerea legislativă, cu tentă incriminatoare, dacă bine am înţeles, privind „metodele de educaţie” într-ale dresajului. Din puţinul vizionat, unii deputaţi au încercat folosind şfichiuirile vorbelor de duh, să-l readucă la misiunea lui de parlamentar, dar nu ştiu dacă au reuşit.

Cert este că mi-am pus o întrebare foarte gravă.

Acesta sunt oare preocupările intelectuale ale unor aleşi ai poporului?

Cum vor fi oare cei care ni i-au trimis pe cap?

Onu

Publicitate

Glumeţi

Gluma e ceva uşor.

Nu cere cuget sau faptă.

De-aceia-i obicei naţional.

Cu sau fără vre-un motiv

Din spate-n faţă,

I-o mitocăneşti oricui.

Iar cum hazu-i calitate

Şi tot omul îşi doreşte ce nu poate

Îl cumpără, zi şi noapte,

În varii forme deşucheate.

Aşa s-au născut fără veste show-uri

De prin lumi bogate, copiate,

Şi ca orice plagiat

Îs vietate fără cap.

Că se râde, nu e rău.

Devine regretabil timpul ratat,

Ca şi faptul, că de glume când  te ţii

Nivelul de trai sănătos

Se cam duce pe pustii,

Oricâte moaşte-ai fi pupat.

Vaaai…, să nu fiu exagerat,

O soluţie-ar mai fi

Diaspora s-o fi-ngroşat!

Onu

Paparudele

După hărmălaia făcută de antenişti asupra caselor lui Iohannis, şi potolită ferm de electorat, am crezut că se vor apuca şi ei să facă televiziune, precum: „Acces direct”, „Un show păcătos”, „Master chef” sau altele, de nivelul lor .

Dar se vede treaba, conform proverbului cu „năravul din fire..” ei o ţin langa, precum talanga la gâtul vitelor, când se întorc seara de la păşunat.

Zgomotul este acelaşi:Ponta, diaspora, DNA, bugetul, remanierea guvernamentală în guvernul Ponta 4, viitorul Premier post Ponta…, tâgâdâm.., tâgâdâm…tâgâdâm! Mai nou, „Băsescu vorbeşte ca un premier ce se doreşte”.

Ascultându-i dezgustat, cum îl bălăcăreau mediatic pe Preşedintele pe final de mandat, nu sesizam că ei, de fapt, repetau „aria audienţei”, preferata lor. Astfel că acum, asemenea unor fani dezlănţuiţi în entuziasmul lor, continuă să o fredoneze spasmodic, invocând evenimente, care ce contează că ne fac bine sau nu.., audienţă să iasă.

Atâta uscăciune sufletească, mă determină să închid dezgustat televizorul şi să invoc disperat…,

Paparudele.

Onu

 

Mândrie şi năzuinţă

O privire fugară pe Ştiri Yahoo, îmi sugerează titlul postului, şi nu mai aştept nici o inspiraţie. Titlul, cu aproximaţie, „Un grup de orădeni a demonstrat în centrul oraşului, împotriva abuzurilor Puterii la Centrele de votare din Diaspora. Instantaneu, mi s-au umezit ochii de mândrie.

Iată, în viu, personalitatea românească.

Şi m-am gândit că uneori, micile mele reticenţe, nu sunt justificate.

Poate reacţiile pe care nu le agreez, au la bază justificarea unui discernământ de care probabil eu nu sunt capabil încă.

Aci, însă, cred că subtilităţile noastre de gândire, coincid.

Am apreciat într-un comentariu, că nemulţumirile românilor din Diaspora, s-ar datora faptului că nu reuşeau să-l voteze pe Iohannis.

Probabil oricare din ei agrează sloganul electoral al lui Iohannis:”România lucrului bine făcut”, !Fapte! Nu vorbe!” ,”Lege! Nu hoţie!”

Nu am nimic împotriva lui Ponta!

Poate prejudecata fiziognomică a chipului lui mongoloid corcit.Poate lipsa de personalitate în faţa lui Baroso, când impertinentul l-a constrâns la nişte abdicări de la demnitate.

Poate frica de Traian Băsescu, motiv pentru care a acceptat coabitarea.

Cu alte cuvinte, un soi de laşitate arivistă. Ce mă asigură că în faţa personalităţii titanice a lui Putin, nu va accepta nişte „putinisme”, invocând „nesiguranţa energetică,” sau „independenţa economică”, precum „valorificarea gazelor de şist”, sau a tezaurului aurifer de la Roşia Montana?

Apoi, nu-mi scapă recrudescenţa veleitarismului iredentist, de când Premierul şi-a luat ca aliat în Parlament, împotriva PNL, UDMR-ul. Să fie oare întâmplări conjuncturale sau o stare leucemică morală, bine cocoloşită de antenişti, în antipropaganda Iohannis?

Dar mai este ceva.

Secundar, care nu scapă flerului meu.

Mustăcioara lui Dragnea, îmi aminteşte de Hitler, iar culoarea ochilor lui, de albastrul securistic sau de cenuşiul fascist.

Şi tare mi-e frică de eventualitatea accederii lui în fruntea PSD.

Vă imaginaţi un PSD condus de un „Hitlerică”?

Onu

CITEŞTE ŞI ARDE!

MOTTO:   ”Îşi ia inima în dinţi şi funia în traistă”-proverb românesc.

Cred că se va potrivi mănuşă, celor care au încercat să ne violeze Ţara.

Măcar de s-ar fi dovedit mai mintoşi, să ne fi căinat că ne-au facut-o unii mai deştepţi ca noi.

.Într-o carte despre începuturile spionajului japonez, întitulată ca mai sus, capitolul despre păstrarea secretului operaţiunilor, purta acelaşi titlu:”citeşte şi arde!”

Mi-am amintit de această lectură, după ce Mihai Gâdea, ne-a prezentat cifrele  despre rezultatele votului din diaspora, mostră evidentă  de hoţie prostească.

Dacă i-ar fi dus un pic mintea, încheiau un proces verbal, şi ardeau cifrele auxiliare, incriminatoare, să nu mai aibă Mihai Gâdea, ce să comenteze. Mai mult, spre demnitatea noastră, gafa lor, ne-a deschis larg ochii, că noi românii, nu suntem, nici proşti, nici hoţi electoral.

Să mă explic.

Îmi stătea ca o piatră de moară, faptul că în 2009, 49,93% români, îl votaseră pe Traian Băsescu.

Mă apăsa ca o mare ruşine, pentru neamul meu. Aseară, mi-am revenit. Parte din voturile respective, n-au fost nici cumpărate, nici prosteşte date. Cred că au fost luate din rezervele aflate în listele permanente, neactualizate,  în mod intenţionat.

Abia acum, pricep vâlva făcută în jurul STS.

Posibilitatea informării anticipate, asupra  dezastrului votării, prin acest serviciu, presupun că a permis umplerea golurilor, prin „învierea morţilor” şi „repatrierea”  tuturor  celor care au asigurat atingerea procentului intern, susamintit, de 49,93.

Nu cred că a fost vorba nici de necinste , nici de manipulare pentru românul adevărat.

 Când STS a fost chemat la prudenţă, nu au mai fost posibile, nici învierea, nici revenirea fictivă, pentru votare.

Dar, tot mi-e trist, că intern, au fost proşti, şi n-au rezolvat diferenţa, pe loc, în ţară, să nu mai fi fost nevoie de aportul diasporei, care, uite, s-a dovedit fatal.

Bag sama, că echipa, n-are un IQ prea răsărit, dacă nici la aritmetică internă, nu s-a priceput.

Sper că acum, dacă USL ar apela puţin, la POIROT, aşa le-ar încâlci iţele, că s-ar bâlbâi şi Barroso şi Reding, în caz că au fost de bună intenţie.

Dar să vezi drăcie, operaţiunea,  ar distruge făcătura cu cvorumul, şi iar revenim la motto.

Poate  consecutiv, ca un memento destinat conştientizării  Europei, de ce înseamnă România, doamna Irina Hossu-Longin, să fie solicitată, pentru realizarea unui nou serial, despre efectul criminal al acestor  evenimente.

Madi şi Onu

FRAUDA ELECTORALĂ DIN 2009

Antena 3 prinde tot mai mult curaj, în a-l vorbi de rău, pe domnul Băsescu.

Aseară, a cârtit despre voturile din diaspora, fraudate să asigure diferenţa pentru ciuruirea lui Geoană, dar şi a noastră, prin consecinţele de austeritate.

Uit repede  neplăcerile, şi simt, că-mi va părea rău, după preşedintele eşuat, căruia, nu-i mai văd şanse de reuşită.

De când cu voturile din diaspora, nu-l mai văd extraordinar.

Şi nu-mi plac decât olimpicii  autentici, nedopaţi. M-ar fi încântat,  să avem şi noi, cu ce ne lăuda, cum au nemţii, italienii, ruşii, nordafricanii, sudamericanii,corsicanii.

N-a fost să fie, curat ghinion!

Se zice, că născuţii din pisică, şoareci mănâncă. Oare noi ce-om fi: pisici sau şoareci? Că ne mâncăm atâta unii pe alţii!

Azi, mi-e puţin trist, de aseară, de când am aflat că preşedintele interimar, îl poate, conform Constituţiei, schimba  pe procurorul general.

M-am uitat şi eu în Constituţie, dar n-am găsit informaţia respectivă.

Am căutat, văzând că profesorul Barbu, consilierul preşedintelui interimar, nu a avut nici o reacţie, la sugestia Oanei Florea, director executiv la FACIAS,  când aceasta a făcut menţiunea respectivă.

Nu stiu ce înseamnă facias.

Poate nici domnul profesor, nu ştia ce înseamnă FACIAS , să aprecieze utilitatea  informaţiei respective.

Sau poate, friza prudenţa, obişnuit cu consistenţa de piftie, a legislaţiei noastre, în care, oricine, îşi poate împinge degetul de comentator de talk-show.

Mai ceva ca echipa preşedintelui suspendat, conseiat conjunctural prompt, tot de   compatrioţii noştri.

Are ţara asta, atâtea competenţe!

Oricum, este uluitor, cum din curticica lui- studio, Mihai Gâdea descoperă aspecte, fulminante, cu care mai dă un respiro USL, dar şi nouă.

Parcă încep să-l văd, ca  un fel de Eminenţă cenuşie, a şansei de supravieţuire a României, după „lovitura de stat”.

Vor, nu vor, unii, asta este!

Madi şi Onu

Mi-a murit ţara …

Mi-a murit ţara …
Mi-a murit în minciună …
Între săraci şi bogaţi,
Ca o brumă de humă.

Mi-a murit ţara …
De atâta putere,
Sufletul îi era
Singura ei avere.

Mi-a murit ţara …
Între paragrafe de lege,
Între legi împotriva vieţii
Şi fărădelege.

Mi-a murit ţara …
Nu pot a plânge,
Tara are toate cuvintele
Pline de sânge.

Domn,
Pâine, viaţă, loc de muncă, salariu,
Naştere, copil, împăcare,
Aprindeţi pentru ţara mea
Limba ca lumânare …

Mi-a murit ţara …
Si poporul – în văduvie,
Mai trăieşte încă
Din inerţie …

Jianu Liviu – Florian