Arhive pe etichete: dobrogean.

SEPUKU

CRIN ANTONESCU a demisionat din functia de Preşedinte al Senatului.N-am înţeles motivul, dar cred că  nu  ar fi rău, dacă un lider expus unor momente de stres, pe care noi, obişnuiţii  liniştii ambientului familial, nu avem cum să le realizăm, ar avea alături de el, asemenea unei Eminenţe cenuşii, un psiholog strălucit, pentru momente de protecţia societăţii pe care aceştia îşi dau ifose, că ar deservi-o.

Tristeţea pe care mi-a declanşat-o, lipsa de justificare a gestului său, nu poate fi descrisă. Poate nu am motive, poate valoarea sa politica, este de domeniul lucidităţii posterităţii, dar mie, mi-a stârnit o mâhnire profundă.

Prin intervenţiile sale retorice, retrăiam epoca de glorie a Franţei, prin pleiada sa de voci strălucite: Mirabeau, Danton, Robespierre, Marat. Poate şi pentru că este dobrogean de-al meu. Scriu însă postul, pentru a evidenţia momentul intuitiv, premonitoriu al lui Mircea Badea, privind acest act nesăbuit.

 Dintr-o reluare a emisiunii acestuia,”În gura presei”, se pare că Mircea Badea ar fi avut cu Crin Antonescu, o discuţie  antologică.

După ce i-a explicat omului politic, ritualul Sepuku, finalizat cu scutirea de suferinţă a victimei, prin retezarea gâtului acesteia, Badea, i-ar fi spus:

”Domnule Antonescu, în cazul unui sepuku, al Dv.,aş vrea să fiu cel care să vă scutească  de ultimile clipe de suferinţă!”

În accepţia mea, suna în maniera :”în cazul unui gest stupid, de sinucidere politică, aş vrea să fiu cel care să vă decapiteze!”

Blestemată premoniţie!

Crin Antonescu, pentru demisia de ieri, meriţi decapitarea.

Onu

PS:Episodul 12 din „Dreptul de a zâmbi” al ELEI, va urma decapitării lui Crin Antonescu. Ludic vorbind!

4 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu

EROARE DE STUDIO A3?

Din nou vremuri tulburi. Dar nu chiar atat, încât să nu aducă audienţă. De fapt, nu asta contează în ceea ce vreau să spun.Ci faptul că stăm foarte prost cu psihologia cunoaşterii caracterului.

Spre exemplu, eu înclin să suspectez  electoratul român, de lipsă de discernământ privind calitatea celor pe care-i votează. Am încercat justificări,privind circumstanţe atenuante, precum: descurajarea, blazarea, nepotismul, nepăsarea, necunoaşterea, indiferentismul, tare ce pot exista la persoane separate, izolate de cunoaştere, de supleţea minţii.

 Acum, mă gândesc să merg la psiholog, să aflu ce este discernământul, că sincer să fiu, constat că am dat-o în bară cu aleşii mei parlamentari.

Pentru ei, succesiv, m-am ciondănit cu neamuri, prieteni,  bloggeri, de-a valma, cu pieţari şi precupeţe, că Ponta şi Crin, sunt salvarea noastră, socio-eonomică.

Şi i-am votat.

Iar azi, nu mai am unghii de cât le-am ros de ciudă.

Dar, mă opresc, nu pentru publicitate.

M-a chemat soţia la tv, să ascult despre violenţele stradale din Turcia.

 Cică împotriva autoritarismului statului.

S-a pornit de la reacţia locuitorilor împotriva desfiinţării unui parc, petru construirea unui mall. Acu, înţeleg tâlcul vorbei:

”Mă, tu eşti turc?!”

Turcul are personalitate, o ştie pe-a lui, şi nu se lasă impresionat de nici o coabitare!

Păcat că n-am sânge de turc, deşi sunt dobrogean!

Dar, revin la o nedumerire, care mă frământă. Orientarea  electorală,  mi-a fost îndrumată de A3.

Oare, de ce  mi-au spus că Ponta va fi bun?

Le-a lipsit şi lor dicernământul, ca şi mie?  sau „suntem o apă şi-un pământ”, iar Ponta, nu are decât vina de a se comporta ca oricare român?

Aşa că, nu-i mai subapreciez pe cei de la A3, de inabilitate psihologică.

Îşi spun probabil cuvântul anii de interdicţie comunistă, a aportului psihologiei, în educaţia noastră.

Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu