De la Revelion, pe blog.

Un An Nou prosper şi fericit!

Cică Legea s-a hotărât să-l roage pe Dumnezeu, să o ajute să nu mai fie încălcată.

Zis şi făcut!

Bigamia este ilegală.

De aceea, Dumnezeu te pedepseşte cu două soacre. 😛

Onu

PASIUNI, 15 ŞI TOTUŞI….!

Azi, feciorul unei vecine a venit să ne anunţe decesul mamei sale. ”I-au cedat toate organele!”
Faptul în sine  nu are ceva extraordinar. A murit cineva ! Dar nu este simplu.
Scriam, câteva zile în urmă despre ipoteza că orice fiinţă vie, este energie. Care în vibraţie, dă iluzia de dens, de compact.
Omiteam însă viul, sufletul. Azi, decesul vecinei, mă tulbură atât de mult, încât devin incontrolabil. Ce naiba este energia?
Pe care, Doamne iartă-mă o consideram de natură divină?
Dumnezeu să fie oare muritor?
Ce mai rămâne din credinţa mea?
Cum adică, i-au cedat toate organele?
Energia asta nu este Divinul?
Cel nenăscut şi nefăcut?
Sau mai există ceva, care înseamnă adevăratul Dumnezeu?
Onu

Publicitate

NATURA

Ionela Popescu, Personalitate Autentică, la postul CREDINCIOS,  a făcut următorul comentariu…”zici..si eu astept.dar as prefera sa fie pline de energie pozitiva.
sa observ ca omul isi depaseste conditia de animal. caci totusi a fost inzestrat de evolutie cu constiinta. Si logica. Si ratiune. Oare care o fi fost scopul naturii sa faca asta?!”Remarca, mi se pare ieşită din comun, şi m-a câştigat, pur şi simplu. Prin profunzimea ei filozofică, vizavi de realităţile contondente ale vieţii, mi-a stârnit un sentiment de admiraţie, şi dincolo  de acela, şi de puţină invidie.

În consecinţă,din respect pentru inspiraţia Ionelei,dincolo de vanitate, m-am gândit la un răspuns demn de autoarea întrebării.

Şi, de unde, altundeva, puteam să-l fi luat, decât de la unul din titanii gândirii asupra naturii sufletului omenesc, în însăşi capodopera sa literară, Johann Wolfgang von Goethe.

Încercând să fac o paralelă între Divinitate şi Natură, mă loveam de convingerea ca Dumnezeu este înţelegerea şi bunătatea  întruchipate. Nu mai înţelegeam. Eram în derută.

Abandonasem ideea, dar am găsit răspunsul asupra Naturii, la Goethe.

Îl redau în continuare, în speranţa de a fi  un răspuns, pe măsura reflecţiei comentariului  Ionelei:

”Natura nu face glume.Este întotdeauna autentică, întotdeauna  serioasă, întotdeauna severă. Este întotdeauna dreaptă, iar erorile şi greşelile sunt mereu ale omului. Natura îl dispreţuieşte pe cel incapabil să o aprecieze, înfăţişându-şi  şi dezvălzindu-şi secretele doar în faţa celui apt şi integru.”(J. W. v. Goethe.)

Alte comentarii, din parte-mi, ar fi de prisos.

Onu

 

Ei, nu, e prea de tot!

Motto:”Cine se aseamănă, se adună!-proverb românesc

Patroana de la chioşcul de cărţi, de unde plătesc un bir săptămânal, de câteva zeci de lei, mi-a dăruit o carte.

Zice: „îţi cunosc preferinţele, primeşte-o ca pe o dovadă de simpatie, din partea mea”.

Şi-mi întinde cartea”Dezvoltarea Egoului, Realizarea Sinelui de David R. Hawkins.

Prefaţa cărţii începe astfel: „Întreaga viaţă reflectă evoluţia conştiinţei de la cea a unei simple bacterii, până la înaltele niveluri ale iluminării atinse de Marii Înţelepţi ai lumii.”….

Şi se încheie astfel:

”Este minunata călătorie care îl înalţă pe cititor de la aparenţa lumească, la Înţelegerea măreţiei lui Dumnezeu.”

M-o înălţa ea, nu zic nu,dar lectura ei, este al naibii de grea! O răsfoiesc pe toate părţile, şi obosesc. Îi spun soţiei:”dă-mi ceva relaxant, te rog! Ea cunoaşte traducerea: „ceva care să mă enerveze, să ies dintr-ale mele. Şi comută de la filmul ei, pe Sinteza zilei. Tocmai vorbeşte Radu Tudor.  Cu ochii scăpărând de mânie „voiculesciană”, fulgeră şi tună nişte inepţii prin care mă insultă grosolan. În ura lui plătită împotriva duşmanului „soluţiei imorale”, loveşte orbeşte. Tema plătită, cartelele pre-pay, prin care s-ar da liber ascultării totale.Şi este revoltat foc, individul pe toţi acei care ar spune:”eu nu am ce ascunde, pot să asculte”. Zicerea, a fost precedată de mărturia impresionantă a unora, car cică ar fi găsit o instalaţie de ascultare sub patul, în care-şi nesatisfăcea soţia probabil! Rămâi uluit, la auzul unor astfel de aberaţii, şi nu mă mai miră dezaxatul de la Iaşi, cu gândul bezmetic de a mina clădirea Universităţii locale.  Ei bine, şi eu, nu am ce ascunde, şi consider că o educaţie temeinică, trebuie să excludă asemenea manifestări.

Ba, mă simt insultat de conştiinţa larvară a acestui individ, excelând de zel, poate s-or mai strânge câţiva euraşi, din rating.

Onu

 

PONTA ŞI „RECONSTUTUŢUIREA”

Aseară, lâncezeam în faţa sticlei, mestecându-mi începutul de depresie.Urmam de fapt, recomandarea medicului de familie, o puştoaică plină de conturi în virtual.

La un moment dat, aud cuvantul Ponta. Tresar! Ia să vedem, ce n-a mai făcut pe placul nu ştiu cărei pipiţe!

 Că, spre înciudarea mea, am văzut că unele-l plac, până la a-i căuta nod în papură, ori ce ar face.De m-au influenţat şi pe mine, să gândesc rău despre el.

Dar aşa-i în mental: gândeşti după alţii, te prosteşti mai rău ca ei. Deşi, nu e rău, puţin schimb de experienţă, cu vârfuri de iceberg.

Dar, n-a fost aşa.Dimpotrivă, după mine, era vorba de un fapt incredibil.

Premierul,şi-ar fi exprimat opinia ca în viitoarea Constituţie, să fie prevăzută confiscarea integrală a averilor fără provenienţă justificabilă.

TARE!

Demnă de posteritate globală!

Mărturisesc, mă frământa subiectul. Eu mergeam până la gândul clonării unor candidaţi pentru funcţionari de stat. Dar mi se părea incorectă imixtiunea în lucrarea Domnului, „OMUL”, „CU BUNE ŞI RELE”, printre cele rele intrând şi capacitatea de a face bani, cu orice preţ, inclusiv aceea de a uita cum i-a făcut!

Ce bună ideea lui Ponta! M-a scutit de păcatul gândului necreştinesc al  „clonării”, care, în lumea drepţilor  ar echivala cu neabrogarea legii pedepsei capitale, aplicată ucigaşilor, de ori ce speţă, pe motiv că nu suntem Dumnezeu, spre a lua o viaţă ce n-am creat-o.

Îi văd acestei idei, două merite fundamentale, în a-i face pe bandiţi, rezonabili, pe bune.

Unul…, ar fi că „îmbogăţiţii”s-ar gândi la consecinţele implacabile constituţional.

Altul…, că „îmbogăţitorii”, complicii de la stat, ai „îmbogăţiţilor”, poate ar lua şi ei aminte, să nu fie atraşi în vâltoarea inerentă consecinţelor complicităţii.

Gata, cu depresia!

 

                                        Onu Ionescu

BILANŢ…, LA REPROŞ!

Motto:”De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!”-Anonim

Mă declar mulţumit!

Cu patru alese CRĂIESE (Isabela,Noemi,Sorina şi Roxana) şi doi CRAI vestiţi (Cristi M.şi Mircea Vlăduţ) sunt mândru de mine, şi de lecţia proverbului „mitic”.

Ahhhh…, ce „uşurare”!

Bună dimineaţa, Bloggosferă!

Madi şi Onu

DACĂ PALESTINA..!

Dacă Palestina, pe Darwin l-ar fi citit

Ar fi înţeles, că Domnul, cu nimic nu a greşit.

Tot aşa , vai şi Românul, la urne, dacă gândea,

Sinucigaş, nu alegea, şi azi, nu mai pătimea.

Ideea mi-a venit aseară, când frenetic, patriotic

Am gândit paremiotic:

„cum impur de neam şi sânge , oricând, pe ascuns, te vinde!” sau că,

„pe însemnat,  de-l preferi, îndelung, ai să disperi!”

Ori, cum: „dragostea păţită, fuge, de cioara vopsită!”

Ce să mai spun de tâlhar, suferind oligofren,

„care-ar vinde tot din ţară, până la ultimul tren”

Însă eu nu uit, orice ar fi:

”nu mor caii, când vor câinii, de oriunde-or proveni!”,

şi aştept ritos…, Votarea,

Să ne aducă Salvarea, în năzuinţa diurnă,

a „minţii mele de pe urmă!”

La final, fără confuzii, aş dori  să precizez:  Gândul meu, nu e ateu,

Însuşi Darwin, fiind preot,  slujbaş întru Dumnezeu.

       Madi şi Onu

PÂNĂ CÂND?

Aseara, Sinteza zilei a fost de un dramatism, cutremurător! Ochii mi s-au transformat brusc, în aspersoare în funcţiune. Mihai Gâdea s-a întors spontan, cu spatele. Spre a masca probabil o slăbiciune, de fapt o sensibilitate firească viului, pe care unele aşa zise  persoane, spre a se da grozave, preferă să o ascundă, să apară insensibile, inerte la suferinţa altora.

Însăşi animalele, se dovedesc mai receptive faţă de cele la care asistă.

Cu fiecare zi, ce trece, mă conving de faptul că mai marii zilei, cu lipsa lor de omenie, faţă de suferinţa românilor, ar trebui să dispară, ducându-se pe pustii. Vorbesc la mânie, marcat încă de disperarea constănţencei Corina  Alexandru, bolnavă cardiacă, în stadiu final, incapabilă să-şi facă tratamentul necesar, urmare măsurilor oligofrene, ale actualei Puteri.

De altfel, mă întreb dacă nu asist la o pandemie a Puterii, o molimă al cărei simptom este nepăsarea, neruşinarea comunistă, ştiindu-se protejată cândva, de la răsărit.

Să se fi schimbat punctele cardinale? Răsăritul să fi devenit Apus?

 Şi bestia stalinistă, se simţea mare şi tare, până când, o altă bestie, Beria, i-a venit de hac, refuzându-i  până şi primul ajutor de sănătate, de urgenţă.

Nu-mi pot închipui, cum arată Dumnezeu, ce formă şi substanţă are, dar am observat, cum din nimic, de nicăieri, loveşte năpraznic.

Şi neştiind, îmi închipui, că poate mâine, poate poimâine,vom afla că, în sfârşit.., Domnul a lovit.  Iar cum, în general, omul şi-o face cu mâna lui, înclin să sper, că Meru este instrumentul acelui nevăzut, nepătruns şi atotputernic Divin.

Chiar întrevăd , e drept, fantezist, premisele acestei şanse a marelui Suferind, poporul român.

Dar, să respectăm, Tainele  Unicului!

                        Madi şi Onu

NEDUMERIRE …

Priviţi foto şi apreciaţi:

Prea  Înaltul  Cler este  îngăduitor, milos, dispreţuitor sau cu Frica de Domnul ?

Madi şi Onu

FILIERA SECRETĂ

Motto: “Domnul a vorbit lui Moise şi i-a zis: trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului,  pe care o dau copiilor lui Israel. – BIBLIA  – Cartea Numeri – Capitolul 13

 A fost cândva o  revistă săptămânală BUCUREŞTI MAGAZIN, în care pentru rubrica “Faptul divers”, completam caseta “Filiera Secretă”. Redau în continuare,unul din episoade, care sper, nu au fost primite cu indiferenţă.

 Faptul divers – FD – în “filiera secretă” (spionaj si contraspionaj) conţine în sine,  prin desfăşurarea tainică în care se petrece,  nu numai o stare de plăcere palpitantă,  “trăită cu sufletul la gură”, ci şi un  învătământ profund pentru viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Pentru că toţi avem nevoie indispensabilă  de organizare  şi activitate sistematică pe baza celor mai recente şi utile informaţii; obţinute prin valorificarea cât mai intensă a propriilor noastre calităţi de inteligenţă, discernământ şi înţelepciune, de voinţă, energie, curaj şi tenacitate.  Pentru că afirmaţia “nu-i da Doamne omului cât poate duce!” nu este o vorbă  goală, ea exprimă convingerea profundă a omului că Dumnezeu nu s-a scumpit cu însuşirile pe care ni le-a dăruit.

De altfel, în subiectivitatea noastră păgubitoare suntem înclinaţi să admitem cu destulă uşurinţă justificarea că am fi sortiţi  la ceea ce ne-a prestabilit acelaşi bun Dumnezeu şi că orice am face nu vom reuşi să depăşim un anumit plafon, denumit tot de noi, destin sau soartă;  foarte sugestiv, exprimat prin “ce ţi-e scris,  în frunte ţi-e pus”.

Dar în timp ce scriu aceste rânduri, mă întreb dacă nu cumva noi, în nerecunoştinţa care deseori ne joacă feste nu ne ascundem dupa deget, învinuind Creatorul de neîmplinirile datorate propriei noastre inconsecvenţe. Pentru că,  admiţând că ni s-a predestinat o anumită soartă, nu putem să nu recunoaştem că, totodată am fost înzestraţi cu capacităţi nebănuite de inteligenţă şi imaginaţie, de memorie şi de calcul, de credinţă şi de răbdare, de curaj  şi de stăruinţă;  iar toate acestea, pe măsura necesară împlinirii destinului nostru.

Că este adevărat, o dovedesc însăşi cazurile prodigioase de memorie, calcul, intuiţie, curaj, adaptare ş. a. oferite cu prisosinţă de FD în “filiera secretă”;  şi care nu sunt altceva decat semnale de confirmare a limitelor si perspectivelor nebănuite ale creierului şi destinului nostru. Dar vai, dintr-o comoditate iresponsabilă, căreia  îi devenim fără jenă complici, nu valorificăm acest tezaur de calităţi, nu înţelegem că ”Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi şi pune în traistă”.

Aşadar, modelele umane din “filiera secretă”  pot avea un impact favorabil asupra comportării noastre, constituind o sursă de informare în care plăcutul şi utilul sunt eficient prezente. O opinie personală, desigur !

Dar, spionajul şi contraspionajul constituie partea invizibilă, complementară a politicii fiecărui stat. Iar în politică, diversitatea preocupărilor conduce la diversificarea implicită şi a “filierei secrete” în forme specifice: politică, militară, economică; tot mai variate,  pe măsură ce concurenţa devine mai acerbă. Generată  din nevoia oamenilor de a cunoaşte şi valorifica noi locuri şi oameni,  şi dovedindu-se deosebit de utilă, activitatea de culegere de informaţii a devenit indispensabilă în viaţa popoarelor şi a conducătorilor acestora, iar serviciul de informaţii o instituţie cu un statut şi o etică specială.

Pentru că serveste politica, despre care N. Machivelli afirma ca este o activitate autonomă, orientată  şi dirijată de proprii principii şi legi, nu totdeauna în  concordanţă cu principiile şi legile care pot să fie diferite de  ale eticii si ale credinţelor religioase; pentru că, atunci când o acţiune este salutară pentru interesul colectiv, ea îşi poate crea propria morală, propriul său univers etic. Unica determinantă, unica discriminare dintre bine şi rău, dintre just si injust este raţiunea de stat, SALUS PUBLICA SUPREMA LEX ESTO.

Dar, când a început  spionajul ?

Din lectura BIBLIEI – cartea Numeri, capitolul 13 – rezultă că spionajul a fost inspirat de însuşi Dumnezeu,  care i-a cerut proorocului Moise să trimită  douăsprezece iscoade în Canaan: “Domnul  a vorbit lui Moise şi i-a zis: trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului,  pe care o dau copiilor lui Israel;  să trimită câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor,  toţi să fie din fruntaşii lor.  Moise i-a trimis din pustia Paron, după porunca Domnului, să iscodească ţara Canaanului, şi toţi oamenii aceştia erau căpetenii ale copiilor lui Israel. El le-a zis: mergeţi de aici spre miazăzi şi apoi să vă suiţi pe munte;  vedeţi cum este tara:  dacă este bună sau rea;  cum este poporul care o locuieşte: dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr;  cum sunt cetăţile în care locuieşte:  dacă sunt deschise sau întărite;  cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el …”.

După 40 de zile  în care au văzut ca ” …este o ţară în care curge lapte şi miere”  iscoadele s-au întors şi i-au istorisit totul lui Moise. Exemplul citat nu este unicul din Biblie. Este interesant de ştiut că Dulles, fostul conducător al Agenţiei Centrale de Investigaţii a S. U. A., a studiat profund experienţa predecesorilor săi biblici, întrucât cei care i-au urmat au desfăşurat o activitate rodnică. Dar, tulburătoarele acţiuni de spionaj, cu învăţămintele lor la fel de incitante, vor urma.

Revăzând materialul,  m-am gândit că poate Napoleon, încă din şcoală, a citit în mod sigur şi aplicat, Biblia, ale cărei inspiraţii, i-au sugerat asediul Toulon-ului,  unde  de pe o înălţime  dominantă  asupra portului, a supus vasele engleze (care refuzau să plece din port), unei puternice canonade de artilerie, provocându-le, se ştie, mari pagube. A fost pare-se “ziua lui astrală”.

De altfel, se ştie că pregătindu-se pentru Campania din Egipt, în biblioteca de campanie pe care a luat- o cu sine, Biblia şi Coranul, au fost incluse,  din ordinul său,  la categoria “politice”. O fi socotit că Biblia îl va inspira ca şi la  “asediul Toulon-ului” ?

PS: Deci, copiii lui Israel, şi-au primit Ţara, ca dar Divin ! Mi-am amintit de acest fapt, atunci, când Shimon Perez, Preşedintele Statului Israel, ne-a vizitat Ţara. Să semene România, în care, prin bogăţiile naturale agricole, “curge lapte şi miere ?”, cu Ţára Canaanului ?

Onu