XONIA

Azi, mintea o ia razna. Nu se poate desprinde de imaginea Xoniei.

Cântăreaţa australiană, locuind în România de câţiva ani buni.

Şi care , normal, ca tot ce-i echilibrat, intrigă presa de scandal.

De fapt, ea Xonia, este o fată plăcută, de o sinceritate  naivă, cuceritoare.

 Ca un exemplu, afrontul unui refuz, din partea ei, ar fi atât de delicat, încât, nu mi-ar displace, să-l retrăiesc.

Gura ei, mică, de o plinătate care invită gândul, la savoarea unui sărut nevinovat, mă trimite la Eba, fără nimic din vulgaritatea stridentă a silicoanelor  aesteia.

Impresie masculină personală, desigur.( Ador BIO!)

Nu spun că mi-ar displace să sărut o negresă.

Am cunoscut această plăcere,  întâmplător, la Moscova, într-un gest de compasiune, când am văzut –o plângând.

Negresa…, nu Moscova!

Apropo de apelativul fată, eu spun fată, şi unei  centenare.

Credeam că scriind, scap de obsesia XONIA.

Nu reuşesc.

Mai trec puţin pe la Adeena, poate a publicat o nouă poezie. Are bloggeriţa aceasta, un nerv al rimei, încât  citind-o, întregul Cod al emoţiilor, mă înfioară.

Zadarnic, n-a avut timp.

Rămâne coconul  calin al imaginei Xoniei. Nu e rău, deşi,

    „ce-i prea mult, strică”.

Onu

Publicitate

UNIVERSURI

MOTTO:”Prostul nu e prost destul, până nu e şi fudul”-Proverb românesc

Aseară, pe când citeam online, despre amenda dată de CNA, copilulului răsfăţat al mamei, Mircea Badea, o aud pe soţia hohotind  de râs.

  Amuzat de râsul ei entuziast, întreb ce s-a întâmplat. Reuşeşte să-mi răspundă scurt, după criza de tuse:

-Eba!

-Lasă, aflu diseară, la Ştiri, îi răspund.

Şi am aflat, despre necazul fetei lui tata,  necaz care probabil a făcut turul Uniunii Europene.

Dar nu m-am amuzat. Nutresc un soi de compasiune, pentru părinţii cu asemenea odrasle, şi mă gândesc mereu la obiceiul spartan, de altădată.

Mi-a amintit însă de perioada când eram asistent universitar.

Atunci, am cunoscut cîteva universuri umane.

Unul din acestea era spiritul vioi al studentilor, necruţători,  când cadrul didactic manifesta lacune de netolerat, în calitatea sa de dascăl.

În consecinţă, am înţeles că pentru a face faţă onorabil, întrebărilor cu dus şi întors, ale acestora, nu era decât o cale: să ştii să explici; iar pentru asta trebuia să cunoşti bine lecţia.

Dar nu doar la întrebări meşteşugite erau buni studenţii, ci şi la şotii, la care nu te ducea mintea.

Spre pildă, aveam un coleg conferenţiar,  care preda, citindu-şi  lecţia.

Ce credeţi că le-a dat prin cap, dracilor şugubeţi ai clasei? În pauză, i-au aşezat  înapoi, foile citite, iar el, nu s-a prins, repetându-le,  în hohotele de râs ale celor care participaseră la glumă.

Cam la fel, a păţit şi biata Eba, numai că ea a citit în devans, din tema următoare a Conferinţei.

Iar în loc să se facă doar ea de râs, precum conferenţiarul respectiv, a compromis probabil, toată România.

Madi şi Onu

UNDE EŞTI MAREANE, SĂ MORI DE RÂS!?

 ·Din Gândul – News

– Un tânăr din Dâmboviţa a fost găsit spânzurat de trei bărbaţi aflaţi la vânătoare pe malul râului Ialomiţa

–  Un adolescent de 16 ani din Neamţ a fost reţinut în cazul fetei găsite într-un şanţ, care a murit la spital

Carevasăzică,Trei bărbaţi…au spânzurat un tânăr din Dâmboviţa, pe care  tot ei l-au găsit?

Sau, pentru un şanţ care a murit la spital, un adolescent… a fost reţinut?

Poate că nu era “a la Eba/Marean”,dacă onor editorialistul, corecta:

-Trei bărbaţi aflaţi…, au găsit un tânăr din Dâmboviţa, spânzurat.

Sau: -În cazul unei fete, găsită moartă într-un şanţ, a fost reţinut un adolescent de 16 ani din Neamţ.

De fapt, ce mi-e Eba/Marean, ce mi-s  vorbitorii de română de mai sus?                                                  

 Madi şi Onu

SILICOANE

Aseară, mi-a fost rău. Un început de răceală.

M-am plâns asistentei mele medicale personale, Mădişor. Consultaţie pe messinger. Ceai de tei, îndulcit cu miere, zeamă de lămâie; eventual, dacă ai, un algocalmin, şi pernă înaltă.

Îmi plac recomandările: teiul linişteşte , lămâia este un antimicrobian excelent, algocalminul  pe lângă efectele analgezic şi antiinflamator, ştiu din experienţă personală, că este un hipnotic uşor, mierea transportă rapid în sânge substanţele benefice (pentru potenţarea efectului tratamentului prescris, folosesc două linguri de miere la ceai).

Cât priveşte perna înaltă (două, suprapuse), am o uşoră ezitare şi mă culc tot pe perna proprie, braţul drept, îndoit. Adorm imediat şi mă trezesc vindecat, ba chiar pus pe şotii.

Îi transmit un gând recunoscător lui Mădişor, şi în timp ce-mi fac un suc de varză roşie, bun împotriva catarului nazal, să consolidez efectul de sănătate obţinut, încropesc postul  de faţă, din amintiri şi impresii grupate.

Varza din mână, destul de grea, mă obligă să o ţin strâns, să n-o scap. O simt plină, de o tărie densă. Rămân surprins. Dacă n-ar fi rece, din cămară, aş zice că-i  vie.

Un gând smintit, mă fulgeră, şi o strâng din nou. O fi siliconată ?

Îmi amintesc două întâmplări.

Una, recentă, petrecută la butikul de unde-mi fac aprovizionarea. Nu-mi explic, dar gesticulând, am atins sânul vânzătoarei. L-am simţit mic şi tare. Observasem că nu prea are bust, dar n-am dat nici o atenţie. Am înţeles drama. Se siliconase, cu mijloace proprii. Atunci, am realizat drama femeilor, vitregite de natură, în privinţa sânilor nonexpresivi.

Alta…, mai veche, petrecută în Ukraina.

Plăcându-ne, ne-am apropiat spontan. Reflex, i- am atins sânul; nefiresc de mic, şi prea mătăsos. Acum când scriu, înţeleg.

Probabil,  îşi siliconase sutienul, cu niscaiva ciorapi de mătase. Fără nici o maliţie, cred că este tristă nevoia stringentă de expresivizare a bustului.

Şi o apreciez, ca pe tendinţa eternului feminin către frumos.

Nu înţeleg însă  exagerările. Cum ar fi buzele siliconate. Îmi amintesc, de un coleg de cămin, venit într-o seară cu gura  tot o rană. Parcă fusese tratat cu lipitori. Speriat, l-am întrebat, cine l-a maltratat. Cu surâs orgolios, mi-a răspuns, că doar fusese sărutat de o rusoaică. Ştiam cum este sărutul de rusoaică, dar nici chiar aşa ! O fi avut buze siliconate ?

Dacă era aşa, cum o fi un sărutat cu Eba ?

 Sau o fi avut gura ca de tapir, ca Andreea Pora ?

Oare cum sărută Andreea Pora ? Dacă intri în gura ei, o fi ca la colegul meu ?

 Mai bine, tac, nu spun nimic, nici de Preşedinte, nici de PDL.

 Paza bună…. !

                   Madi şi Onu

BAKINGĂM VERSUS „GOAGĂL” ŞI „SUCCESURI”

Motto: ”Prostul râde de altul, când nu-şi dă seama că este mai prejos acestuia.” – Madi şi Onu

Vă mai amintiti de „Goagăl şi Succesuri”, opera lexicală a lui Marean Vanghelie primarul de la sectorul 5 şi EBA, fiica europarlamentar a Preşedintelui Băsescu ? Nu ?

Nu, exclus ! Le-am văzut repetate în delir, pe sticlă şi pe bloguri, ca o mostră de incultură, tocmai de  către nişte oameni la fel de închipuit studiaţi, precum cei doi.

Nu cred că se poate pretinde desăvârşirea într-o limbă straină. Dar când te bagi ca musca-n lapte, veleitar, să râzi de alţii, ar fi de o minimă decenţă, să ştii că se pronunţă Bakinăm, şi nu Bakingam, în loc de Buckingham iar în sport, nokaut, şi nu knock out. Astfel, toată „greaţa” acelor zeloşi exigenţi, devine ignoranţa tipică superficialităţii noastre.

Să nu creadă cineva, că mi-e milă de vreunul din cei doi sau că aş nutri resentimente, faţă de papagalii lor. Dar este poate momentul, spre demnitatea naţiei noastre să deprindem „îndemânarea lucrului bine făcut” al vorbirii, dificultatea însuşirii căruia, ne-ar tăia cheful superficialităţii de a ne închipui că ne putem permite să fim „stilaţi” imitatori şi părelnici  hăhăitori. Altfel, cum ar mai arăta cultura noastră ? Unde ne-ar fi discernământul electoral ?

PS: Dacă  există vajnici poligloţi, dornici să mă contrazică, îi invit să consulte înainte, EVERYMAN’S ENGLISH PRONOUNCING DICTIONARY By DANIEL JONES, ELEVENTH EDITION, LONDON, March 1956, pag. 61.

MADI şi ONU